Noi riscuri genetice asociate autismului, descoperite de cercetători

Numărul genelor asociate cu certitudine autismului a fost extins de la 9 la 33 Foto Arhiva Adevărul

Numărul genelor asociate în mod cert cu autismul a fost extins de la 9 la 33, în cadrul unui recent studiu de amploare, coordonat de oamenii de ştiinţă americani, informează BBC.

Un studiu internaţional masiv aduce noi detalii despre cauzele apariţiei autismului. Oamenii de ştiinţă care au luat parte la această cercetare au studiat 15.480 de mostre de ADN prelevate de la copiii diagnosticaţi cu autism şi părinţii acestora.

În urma analizelor făcute, autorii noului studiu au descoperit că 33 de gene, majoritatea implicate în dzvoltarea creierului,  joacă în mod cert un rol important în declanşare autismului. Anterior, se cunoşteau nouă astfel de gene.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au mai identificat 107 de mici şi rare variaţii genetice care pot contribui la creşterea riscului ca o persoană să dezvolte o afecţiune din spectrul autist.

Mai mult de 5% dintre persoanele cu autism participante la studiu au avut aceste mutaţii genetice non-moştenite.

Studiul este considerat foarte valoros, deoarece contribuie la cunoaşterea cauzalităţii afecţiunii. Cu toate acestea, experţii spun că încă suntem departe a fi înţeles pe deplin mecanismele de apariţie a autismului.

Arma fumegândă este genetica , dar sunt destul de multe şi diferite alte gloanţe în armă“, a declarat profesorul  Joseph Buxbaum, de la Şcoala de Medicină Icahn a Universtităţii Muntele Sinai din New York.

Concluziile cercetării ştiinţifice a fost publicate în revista „Nature“.

Statisticile internaţionale relevă o incindenţă alarmantă a tulburărilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii, potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la Barcelona sau chiar de 1 la 150, potrivit Centers for Disease Control, Atlanta. Acest lucru o transformă autismul într-o afecţiune mai des întâlnită decât cancerul, diabetul, SIDA sau sindromul Down.

Autismul poate apărea în toate tipurile de familii, indiferent de mediu social, rasă, etnie şi este de patru ori mai frecvent la băieţi decât la fete.