Oncolog: Adesea, imunoterapia trebuie combinată cu alte tratamente, inclusiv chimioterapie

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tratamentele noi în cancer pot prelungi subbstanţial speranţa de viaţă a pacienţilor
Tratamentele noi în cancer pot prelungi subbstanţial speranţa de viaţă a pacienţilor

Prof. dr. Christoph Zielinski, specialist în oncologia şi tratamentul cancerului cu imunoterapie, explică în ce condiţii este recomandat acest tip de tratament şi care sunt efectele sale secundare.

Care este diferenţa dintre oncologie şi imuno-oncologie?

Trebuie să presupunem că boala numită cancer este rezultatul diferenţierii greşite a celulei care funcţiona anterior corect. Începe undeva în corp, reuşeşte să ocolească mecanismele de control şi astfel se răspândeşte în organismul pacientului. În timp ce tratăm această gamă de modificări, încercăm să oprim răspândirea, multiplicarea şi creşterea celulelor canceroase într-un mod necontrolat. Acest lucru poate fi realizat prin îndepărtarea chirurgicală a tumorii originale, radioterapie şi tratamentul sistemic, cum ar fi chimioterapia, imunoterapia sau terapiile care vizează o alterare moleculară foarte clar definită.

Cum funcţionează mai exact chimioterapia?

Chimioterapia inhibă diviziunea celulară şi nu doar cea a celulelor tumorale care se divid rapid, ci şi cea a celulelor sănătoase. În acest sens, chimioterapia nu este o terapie ţintită, ci atacă mai multe celule diferite şi, de asemenea, este nespecifică. Dar cu aceasta putem ţine sub control dezvoltarea celulelor canceroase.

Care este principiul din spatele imunoterapiei?

Imunoterapia atacă celulele tumorale într-o manieră vizată şi foloseşte sistemul imunitar propriu (al corpului) pentru a face acest lucru. Celulele tumorale prezintă modificări foarte specifice şi reuşesc să se facă invizibile pentru celulele sistemului imunitar. Insă imunoterapia elimină această invizibilitate.

Când este imunoterapia o opţiune?

Dacă celulele tumorale au antigenul PD-L-1 pe suprafaţa lor, atunci aceasta este o indicaţie pentru noi că imunoterapia ar putea fi o opţiune. Tratamentul cu inhibitori ai punctului de control imun este înregistrat în prezent pentru aproximativ 20 de indicaţii, inclusiv melanomul malign, cancer pulmonar, cancer renal, forme speciale de cancer mamar (numit „triplu-negativ“), cancer de vezică urinară, forme particulare de cancer de colon care pot fi identificate prin caracterizări adecvate, forme refractare la tratament ale limfoamelor maligne şi, în general, tumori cu caracteristici numite „instabile cu microsateliţi”, care fac celulele tumorale „vizibile” pentru un atac imun de către mecanismele de apărare ale organismului.

Totuşi, trebuie avut în vedere faptul că „imunoterapia” trebuie adesea combinată cu alte tratamente, inclusiv chimioterapie sau terapie orientată molecular. Mai mult, şi în funcţie de caracteristicile tumorii, se poate prezice că imunoterapia funcţionează într-un mod mai bun, mai rău sau deloc, constituind astfel o altă formă de tratament „personalizat” care vizează nu numai diagnostice specifice, ci şi astfel de diagnostice cu caracteristici foarte clare. În cele din urmă, utilizarea imunoterapiei este rezultatul unei interacţiuni a medicilor oncologi cu patologi, luând în considerare problemele de reglementare şi disponibilităţile locale cu privire la deciziile guvernamentale şi la rambursarea acestei modalităţi de tratament destul de costisitoare.

Când nu funcţionează şi de ce?

Din perspectiva actuală, majoritatea tipurilor de cancer de sân (cu excepţia formei „triplu negativ”), cancerul de prostată, dar şi cel de pancreas nu răspund la acest tip de tratament. De ce? Pentru că, cu cât o tumoră este mai diferită la nivel genetic molecular (numim această „sarcină moleculară a tumorii”), cu atât imunoterapia pare să funcţioneze mai bine, deoarece diferenţa acestor celule tumorale de celulele „normale” duce la recunoaşterea faptului că sunt caracteristici străine. Această recunoaştere conduce mecanismele de apărare ale organismului spre a distruge astfel de celule „străine”.

Ce cauzează modificări genetice moleculare?

ADN-ul poate fi activat prin mecanisme intrinseci sau prin daune externe pe care celulele sănătoase le diferenţiază şi devin celule canceroase care se caracterizează printr-o creştere neinhibată şi necontrolată, iar apoi se răspândesc în organism.

Deci, este adevărat că imunoterapia funcţionează deosebit de bine atunci când cancerul pulmonar este cauzat de fumat?

Nu există legături simple în oncologie, dar modificările genetice ale celulelor pulmonare sunt o dovadă clară a cât de dăunător este fumatul. Se presupune că efectele toxice afectează şi alte organe.

Pentru cine este imunoterapia?

În centrul nostru, tumorile sunt întotdeauna analizate prin mijloace histologice, imunohistochimice şi moleculare. Dacă la aceste investigaţii o tumoare prezintă markerul PD-L1 sau chiar într-un procent ridicat, ne orientăm adesea spre imunoterapie. La 20-30 la sută din pacienţi, controlul creşterii tumorii se face prin acest tratament „biologic” pe o perioadă mai lungă sau chiar lungă de timp.

Imunoterapia funcţionează în siguranţă dacă este implicat antigenul PD-L1?

Din păcate, nu. PD-L-1 nu este un marker individual, ci oferă doar informaţii despre probabilitatea eficacităţii imunoterapiei la populaţie în general. Există celule tumorale a căror creştere este, de asemenea, declanşată de alte forţe, cum ar fi mutaţiile moleculare, unde procedăm astfel, tratarea malignităţii prin tratamente specifice acestei mutaţii. Aceasta se numeşte „medicină de precizie”.

Imunoterapia poate vindeca cancerul?

În unele cazuri, cum ar fi melanomul malign, da, dar în majoritatea bolilor maligne nu. Cu toate acestea, putem prelungi foarte mult speranţa de viaţă.

Trebuie să mergem la centre specializate de cancer pentru imunoterapie?

Administrarea imunoterapiei nu este o provocare, gestionarea efectelor secundare este.

Ce efecte secundare există?

Activarea celulelor T poate determina sistemul imunitar să atace şi ţesutul sănătos, ceea ce duce la efecte cunoscute din bolile autoimune. Efectele secundare pot fi multiple, incluzând modificări cutanate, diaree şi colită, disfuncţii ale nervilor sau tulburări endocrine. Odată ce începeţi imunoterapia, sunteţi obligat să recunoaşteţi aceste reacţii adverse şi să le puteţi trata conform recomandărilor internaţionale.

În ce direcţie se îndreaptă dezvoltarea imunoterapiei?

Trebuie să aflăm de ce imunoterapia funcţionează doar până la 30% din toate cazurile pe termen lung, să identificăm factorii din spatele ei şi să găsim soluţii. În plus, metodele actuale de imunoterapie influenţează doar două interacţiuni imunologice, cu multe altele în buclă. În cele din urmă, combinaţiile de imunoterapie cu alte forme de tratament, cum ar fi chimioterapia, au fost bine dezvoltate şi aşteaptă opţiuni suplimentare. Combinaţia de imunoterapii cu tratamente orientate molecular este un alt domeniu interesant de dezvoltare în ceea ce priveşte ameliorarea terapiei şi reducerea rezistenţei la tratament.

Prof. dr. Christoph Zielinski este şi directorul medical al spitalului Wiener Privatklinik (WPK) din Viena şi al WPK Central European Academy Cancer Center (WPK CEACC) – unul dintre cele mai mari centre private de diagnostic şi tratament ultraspecializat al cancerului din Europa Centrală şi de Est. 

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite