O problemă de actualitate – dispunerea autopsiei medico-legale, în contextul decesului unei persoane infectate cu coronavirus (SARS-CoV2)

Autopsia medico-legală este reglementată, în România, în articolul 185 din Codul de procedură penală. Producerea, în ţara noastră, a primelor decese cauzate de coronavirus, impune adaptarea legislaţiei care reglementează autopsia la noile realităţi.

În Monitorul Oficial nr.207 din 13 martie 2020 a fost publicat Ordinul nr. 436/2020, al Ministerului Sănătăţii, pentru aprobarea Protocolului specific privind managementul în caz de deces al pacienţilor infectaţi cu noul coronavirus (SARS-CoV2).

Potrivit articolului 2, ordinul se adresează direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", institutelelor de medicină legală din centrele medicale universitare, serviciilor de medicină legală, personalului din unităţile sanitare, precum şi întreg personalului prestatorilor de servicii funerare care vine în contact cu persoanele decedate. În conformitate cu dispoziţiile protocolului, „în cazurile spitalizate pentru care în perioada internării în unitatea sanitară se confirmă (reconfirmă) diagnosticul de infecţie cu noul coronavirus (SARS-CoV2), evoluţia fiind urmată de deces, autopsia medico-legală a cadavrului pentru a confirma/preciza sau completa diagnosticul clinic de deces deja confirmat prin analize de laborator (teste specifice) nu mai este necesară şi este de evitat din cauza riscurilor posibile în condiţiile exercitării profesiei şi de transmitere a bolii infecto- contagioase la personalul medical. Certificatul medical constatator al decesului va fi completat şi eliberat de către medicul curant al pacientului din secţia de spital. Decesul în unitatea sanitară cu paturi al persoanelor care au fost confirmate pozitiv pentru infecţia COVID-19 şi diagnosticul de deces cu infecţie cu noul coronavirus (SARS-CoV2) pot fi declarate cazuri medico-legale strict în conformitate cu art. 185 CPP numai în moartea violentă sau suspectă de a fi violentă ori atunci când există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni; în aceste cazuri, se va anunţa în cel mai scurt timp instituţia medico-legală competentă pentru prezentarea medicului legist în vederea evaluării leziunilor traumatice şi a dispunerii ridicării cadavrului, după caz”.

Cu alte cuvinte, prin ordinul Ministerului Sănătăţii se arată că, în cazul în care un pacient a fost internat în spital şi decedează în urma infectării cu coronavirus, nu ar mai trebui să fie efectuată autopsia medico-legală a cadavrului decât dacă moartea sa are legătură cu săvârşirea unei infracţiuni.

Totuşi, trebuie observat că, atunci când internarea pacientului în spital este nevoluntară, dispoziţiile ordinului vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 185 alin.2 din Codul de procedură penală (act normativ cu putere de lege). Aceste dispoziţii prevăd că procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legale dacă decesul s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia poliţiei, a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare [indiferent dacă decesul are sau nu legătură cu săvârşirea unei infracţiuni -n.n.] sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament inuman.

Fără a pune la îndoială fondul extrem de corect al problemei, şi anume necesitatea de a nu se transmite epidemia către personalul medical sau medico-legal , se impun totuşi a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin tehnic şi practic:

1. Decizia de a se efectua sau nu o autopsie medico-legală nu aparţine unei unităţi spitaliceşti sau unei instituţii medico-legale ci doar organelor de urmărire penală, potrivit dispoziţiilor articolului 185 din Codul de procedură penală. Este adevărat că în alineatul 3 al acestui articol se menţionează că, pentru a constata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico-legală, organul de urmărire penală poate solicita opinia medicului legist, dar această opinie vizează exclusiv aspecte medico-legale constatate la o cercetare a unui cadavru anterioară autopsiei, ea nu poate privi niciodată aplicarea unor dispoziţii legale.

2. Ordinul Ministerului Sănătăţii nu este obligatoriu pentru procurori, care trebuie să respecte în continuare dispoziţiile articolului 185 alin.2 din Codul de procedură penală şi să dispună autopsia ori de câte ori s-a produs decesul în spital al unei persoane internate nevoluntar. El se adresează însă  sistemului medico-legal, adică instituţiilor care trebuie să pună în executare ordonanţele de autopsie dispuse de procurori. Acest aspect poate duce la apariţia unor situaţii neplăcute şi greu de gestionat în practică, în care organele de urmărire penală ar putea dispune o autopsie dar instituţiile medico-legale ar refuza efectuarea ei prin invocarea respectării ordinului Ministerului Sănătăţii. Deşi la punctul 6 din protocol se arată că autopsia cazurilor medico-legale se dispune în conformitate cu prevederile art. 185 din Codul de procedură penală şi nu poate fi refuzată, acest aspect se referă, în concret, doar la situaţia în care autopsia cadavrului infectat cu coronavirus este dispusă, potrivit ordinului, ca urmare a faptului că decesul ar avea legătură cu săvârşirea unei infracţiuni.

3. Printr-un ordin de ministru se derogă de la dispoziţiile unei legi or, ca instrument normativ, niciun ordin nu poate să contravină dispoziţiilor unei legi care, în mod cât se poate de evident, este un act normativ cu forţă superioară. În această situaţie, era necesară adoptarea unei legi sau, având în vedere contextul actual, a oricărui act normativ cu putere de lege. Trebuie observat inclusiv faptul că ordinul Ministerului Sănătăţii este anterior declarării stării de urgenţă (ordinul este din 13 martie 2020 iar starea de urgenţă a fost declarată la 16 martie 2020). Dacă dispoziţiile ar fi fost adoptate prin lege sau orice act normativ cu caracter similar, acestea trebuiau aplicate unitar atât de organele de urmărire penală cât şi de instituţiile medico-legale. De altfel, chiar dacă referirea ar fi fost nu la autopsia medico-legală ci la autopsia anatomopatologică (reglementată de articolul 10 din Legea 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea cadavrelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului) nici această modificare nu putea fi realizată printr-un ordin, ci tot print-un act normativ cu putere de lege.

4. Ordinul menţionează totuşi că, în cazul infestării cu coronavirus,  se efectuează autopsii atunci când decesul are legătură cu săvârşirea unei infracţiuni. Or, pornind de la prevederile articolului 352 din Codul penal , privind infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor (text care a fost recent modificat prin intervenţia Ordonanţei de urgenţă nr. 28/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în vigoare din data de 20 martie 2020) nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă fapta a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, este pedepsită inclusiv atunci când este săvârşită din culpă. Prin urmare, cel puţin din punct de vedere teoretic, orice deces al unei persoane infectate de coronavirus ar putea fi privit ca fiind în legătură cu săvârşirea acestei infracţiuni, ceea ce ar lipsi de substanţă dispoziţiile ordinului.

Ca o concluzie, în contextul în care în România, la data de 22 martie 2020 s-au produs primele decese ale unor persoane infectate cu coronavirus, ar fi necesară intervenţia urgentă, printr-o lege sau un act normativ cu putere similară, prin care să se adapteze dispoziţiile articolului 185 din Codul de procedură penală la noile realităţi. Scopul intervenţiei trebuie să fie acela de stabili  reguli clare şi coerente, atât pentru organele de urmărire penală cât şi pentru instituţiile medico-legale, referitoare la situaţiile în care se dispun autopsiile medico-legale celor decedaţi din cauza  SARS-CoV2.