Pacient cu cancer tiroidian: „Medicul mi-a spus: aţi avut noroc! Aţi venit la timp“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adriana Turea spune despre ea că este un exemplu de pacient „şi de neurmat“, dar şi „de urmat, o perioadă“. „Sunt o combinaţie“, adaugă jurnalista, diagnosticată cu cancer tiroidian, în vara trecută.

Povestea bolii Adrianei este una cu final fericit. Diagnosticată cu noduli tiroidieni încă de la vârsta de 18 ani, Adriana a ignorat sfaturile medicale de a face control sistematic al acestei glande. Vara trecută însă, unul dintre noduli a crescut brusc în dimensiuni, speriind-o şi determinând-o să vină de urgenţă la medicul endocrinolog.

„Sunt un exemplu de pacient şi de neurmat şi, o perioadă, ar trebui urmat exemplu. Sunt o combinaţie“, spune Adriana (foto jos), căreia în decembrie trecut i s-a scos tiroida.

„Înainte de operaţie am reuşit să-mi echilibrez analizele“

Indicaţia chirurgicală însă i-a fost comunicată din vara trecută, după mai multe controale făcute la Institutul Parhon din Bucureşti. „L-am întrebat pe domnul profesor Badiu cât pot să mai amân. Mi s-a spus că până în toamnă. Şi am tras de timp până în toamnă, până m-am liniştit psihic, m-am obişnuit cu ideea. Înainte de operaţie am reuşit să-mi echilibrez analizele prin tratament, alimentaţie şi sport .“Adriana mai spune că decizia scoaterii întregii tiroide a venit în timpul operaţiei. „Medicul chirurg Ionuţ Sandu căruia îi mulţumesc pentru că am o operaţie foarte frumoasă – nici nu se mai vede – mi-a spus: în momentul în care am să deschid am să hotărăsc dacă vă scot toată tiroida sau doar o parte. Pe celălalt lob mai aveam un nodul. Se vedea la ecografie. Din câte am înţeles, mai erau vreo doi pe partea din spate care nu s-au văzut. Şi atunci ceva li s-a părut ciudat şi la celălalt lob şi au scos toată tiroida. La biopsie a ieşit un microcarcinom, deci decizia să mă operez a fost foarte bună.“

adriana turea

Microcarcinomul era sub nivelul indicaţiei de iod radioactiv, adaugă Adriana. „A fost în fază dacă se poate spune superincipientă. Medicul mi-a spus: aţi avut noroc. Aţi venit la timp.“

„Mulţi pacienţi vin foarte târziu“

„Şi îmi spunea, la un moment dat, că sunt mulţi pacienţi care vin foarte târziu, nodulii sunt greu de scos, pot afecta şi celelalte glande şi e bine să vii la timp să te controlezi. Şi dacă medicul spune că e cazul de operaţie...operaţia nu e indicată pentru că au medicii chef să opereze – sunt foarte mulţi oameni cu probleme de tiroidă. Eu m-am speriat când am ieşit de la Reanimare. Am crezut că este manifestaţie. Erau foarte mulţi oameni care aşteptau să fie internaţi şi urmau să fie operaţi. Odată cu mine au mai fost operate încă 12 persoane. Într-o zi. Şi se opera în fiecare zi. Poate dacă eu îmi verificam tiroida din timp, nu ajungeam la această operaţie: nu ştiu. Dar acum, aceasta este situaţia.“

Timp de două săptămâni după operaţie Adriana şi-a ridicat capul de pe pernă cu ajutorul mâinilor. „Nu aveam voie să-mi dau capul pe spate, n-aveam voie să fac efort. În luna aceea după operaţie am văzut toate filmele despre Crăciun şi nu am mişcat un deget. La un moment dat, când am zis să nu-mi mai obosesc părinţii, prietenii să vină să-mi aducă ce am nevoie am zis să mă duc eu să-mi cumpăr ceva. Am cumpărat un kilogram de roşii şi ceva care avea până într-o jumătate de kilogram. Am simţit greutatea în gât. Acum nu mai simt.“

„După operaţie, în ianuarie şi februarie până s-a mai reglat nivelul de hormoni am avut stări de supărare, mergeam la serviciu trăgeam de mine, încercam să fiu veselă, ajungeam acasă nu mai aveam chef de nimic, aveam stări depresive. Mi s-a explicat că asta e din cauza nivelului de hormoni care era mai mare decât trebuia. Acum s-a reglat, e la un nivel bun şi mă bucur de viaţă.“

„Îmi dispăruse centrul saţietăţii“

Din aprilie, Adriana s-a apucat de sport. „Nu cine ştie ce, merg la pilates. Şi, din când în când, la zumba, dar dacă obosesc, mă opresc, stau un pic mai departe, ca să nu deranjez, dar mă duc şi fac mişcare. Şi mă simt bine.“

O altă schimbare intervenită după operaţie a fost aceea că i-a dispărut, spune ea, centrul saţietăţii. „Mâncam şi după ce terminam simţeam că nu m-am săturat şi că mai vreau şi mai vreau. Şi, în loc să controlez acest apetit, l-am lăsat, sperând că se va regla organismul, nivelul de hormoni, dar trebuia să-mi înfrânez această poftă de mâncare, de dulce. Dar centru saţietăţii nu mai era. Aşa simţeam. Domnul profesor mi-a explicat că din cei doi hormoni tiroidieni – T3 şi T 4 ; T3  nu poate fi înlocuit prin medicaţie. Şi din această cauză am şi această poftă de mâncare.“

Adriana nu urmează acum vreun regim alimentar special, dar are grijă la ce şi cât mănâncă. „Mănânc de toate, dar mai puţin nuci, peşte, varză sau alte produse cu conţinut mare de iod.“

Prevalenţa bolilor tiroidiene a crescut

Potrivit estimărilor, prevalenţa bolilor de tiroidă a crescut. În 2016, în România, s-au înregistrat 83.413 boli tiroidiene, de două ori mai multe, comparativ cu 2010. Dintre acestea, 12.577 au fost cazuri noi de hipotiroidie, 9.575 cazuri noi de hipertiroidie.

Printre simptomele afecţiunilor tiroidiene se numără oboseala cronică, creşterea în greutate, edemul, pielea aspră, căderea părului, modificările funcţiei cardiac, stările despresive, anxietatea.

Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Tiroidiene, în parteneriat cu Administraţia Prezidenţială, Societatea Română de Endocrinologie şi cu Societatea Română de Psihoendocrinologie desfăşoară pentru al treilea an consecutive o campanie prin care se urmăreşte informarea corectă vizavi de afecţiunile tiroidiene şi creşterea aderenţei la tratament.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite