Pornind de la scandalul medicamentelor, pentru cine lucrează Comisia?

De mulţi ani se duce o luptă surdă, uneori pe faţa, între producătorii de medicamente generice şi marea Pharma, adică mari producatori internaţionali, care domină pieţele mondiale. În timp ce marii producători impun preţuri ce acoperă, afirmă ei, cheltuieli „substanţiale“ cu cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, producătorii de generice au o altă conduită.

Dincolo de logica concurenţei, producătorii de generice ţin cont de veniturile cetăţenilor unde vând masiv. De aici şi diferenţe de preţuri care sugerează profituri extreme ale marilor producători, abuzuri de poziţie dominantă pe diverse pieţe. Nu întâmplător, producţia de generice este dezvoltată în Brazilia, Africa de Sud, India, Indonesia, unde o mare parte din populaţie este foarte săracă.

Scandalul medicamentelor recent izbucnit (vezi şi interviul ziaristului Vlad Mixich pe Hotnews) revelează o situaţie bănuită, informaţii fiind răzleţe până acum. Evidenţa este tulburătoare: numeroase medicamente ale căror preţuri sunt de 5, chiar 6 ori mai înalte decât un etalon din ţări UE. Şi această se întâmplă într-una dintre ţările cele mai sărace din Uniune. 

Nu aş fi aşternut aceste rânduri dacă nu aş cunoaşte lobby-ul pe care îl fac producătorii de medicamente acasă şi în străinătate, înverşunarea cu care reclamă onorarea plăţilor întârziate. Arieratele faţă de industria pharma şi distribuitori au fost, în mod sistematic, pe agenda dialogului între guvernele României şi partenerii externi cu care au fost încheiate acorduri de asistenţă financiară. Dar nu am văzut ca experţii Comisiei, ai instituţiilor financiare internaţionale, să acorde o atenţie cuvenită practicilor abuzive ale industriei pharma, ale lanţurilor de distribuţie de medicamente. Când am avut ocazia, am ridicat aceaste chestiune, dar este o temă lăsată în obscur. 
 

Scandalul de acum nu trebuie să rămână neexploatat de cei interesaţi şi oneşti, de organizaţiile civice care se ocupă de interesele bolnavilor, ale cetăţenilor în general. Parlamentari acasă trebuie să abordeze această chestiune. Mai als că este de lămurit de ce o regulă internă nu a fost respectată. Ce a făcut reglementatorul intern? Ar trebui ca europarlamentari români, împreună cu colegi din alte ţări din UE unde se observă practici similare, să ridice această chestiune în comisia de specialitate a PE. Mai ales că lobby-ul companiilor pharma este foarte puternic în PE. Totodată, reprezentanţii români să evoce problemă în Consiliul UE. 

Scandalul medicamentelor are o morală amplă; sunt nu puţine domenii în care companiile ce domină piaţa abuzează în mod flagrant. Consiliul Concurenţei a scos la iveală înţelegeri ale lanţurilor mari de magazine, ale producătorilor de ciment, în industria financiară, în domeniul utilităţilor publice etc. Sunt date care ilustrează cât de mult din tariful plătit de cetăţeni la energie este deţinut de distribuţie; am văzut cât de mici sunt investiţiile făcute de mari companii pentru a ameliora infrastructura de distribuţie – care este adesea un monopol. Unde sunt instituţii slabe şi autorităţi de reglementare „€œfără colţi”, companii mari, fie pharma, fie de utilităţi publice, abuzează. Aşa ceva nu trebuie să fie acceptat. 

Comisarul pentru concurenţă al Comisiei Europene şi colegi ai săi trebuie să combată practicile abuzive, evaziunea fiscală etc. Există o dispută între Big Business şi afacerile mici, între Big Busienss şi cetăţeni care vor tarife şi preţuri rezonabile. Pentru cetăţenii români este esenţial ca această confruntare permanentă să nu exonereze marile companii de răspunderea de corectitudine şi concurenţă loială pe care o au, de responsabilitatea socială pe care o clamează mereu. 

Comisia Europeană trebuie să fie alături de cetăţeni, în primul rând. Aşa cum sunt preocupaţi de risipa banului public, de un master plan serios în dezvoltarea infrastructurii, de calendarul liberalizării tarifelor la energie în România, experţii de la Bruxelles trebuie să fie atenţi şi la practicile abuzive ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente, ale companiilor de utilităţi publice.