Prof. dr. Dan Dumitraşcu: „Modificarea florei intestinale poate îmbunătăţi starea afectivă“
0
CONEXIUNE Tubul digestiv nu este doar o componentă a aparatului de nutriţie al organismului. Este mult mai mult decât atât. Specialiştii s-au convins în ultimii ani de cercetări de un lucru: de ceea ce se întâmplă la acest nivel depind activitatea unor regiuni ale creierului şi starea noastră afectivă
În multe culturi, în expresii sau în percepţia generală, burta este prezentată ca fiind sediul principal al sentimentelor. Până nu demult, pentru oamenii de ştiinţă, sistemul digestiv nu era decât un simplu tub guvernat de reflexe, iar pentru oamenii obişnuiţi – doar partea cea mai banală a corpului uman. Lucrurile s-au schimbat însă atunci când au început să fie numărate celulele nervoase din abdomen, descoperindu-se astfel un adevărat al doilea creier, aflat într-o strânsă legătură cu cel situat în cutia craniană. Despre relaţia aceasta complexă ne-a vorbit prof. dr. Dan Dumitraşcu (58 de ani), medic primar gastroenterolog, fondatorul Societăţii Române de Neurogastroenterologie.
„Weekend Adevărul“: Sunteţi preşedintele de onoare al Societăţii Române de Neurogastroenterologie. Sună foarte complicat. Vă rog să ne spuneţi despre ce este vorba.
Prof. dr. Dan Dumitraşcu: Ar trebui să încep de la faptul că avem un număr foarte mare de bolnavi cu suferinţe digestive la care medicii nu depistează cauze organice sau funcţionale. Este acea situaţie în care un pacient se confruntă cu dispariţia rapidă a poftei de mâncare sau de arsuri în piept, suferă frecvent de constipaţie sau de constipaţie alternând cu diareea, are mereu balonare. Când au aceste simptome, oamenii se duc la medici, la diverse nivele, pentru că vor să ştie de ce li se întâmplă, pentru un diagnostic. Ei bine, la circa jumătate din pacienţii care acuză aceste suferinţe nu avem posibilitatea să descoperim modificări nici în probele de sânge, nici la endoscopie, nici la metode imagistice: ecografie, CT, RMN etc.
Şi atunci, care ar fi motivul?
Nu toate bolile au cauze organice. Trebuie să acceptăm că există boli care „nu se văd“. Dar că nu vedem o boală, asta nu înseamnă că ea nu există. Unele boli s-ar putea să devină vizibile în viitor, când se vor descoperi noi tehnici şi tipuri de analize. Altele probabil că nu vor putea fi „văzute“ niciodată, întrucât sunt o problemă de percepţie.
Vă referiţi la cauzele emoţionale?
Exact. Depinde mult şi de firea omului. Aşa cum unii oameni sunt mai friguroşi, iar altora le e foarte cald, fiind în aceeaşi cameră, la fel se întâmplă şi când vine vorba de aceeaşi mâncare: unii se simt perfect, unii nu se satură, iar alţii nu pot să o termine. Tocmai existenţa acestor diferenţe şi a acestui grup mare de pacienţi nelămuriţi a dus la dezvoltarea unei noi ramuri în gastroenterologie, care să studieze modificările produse în tubul digestiv, care determină percepţia unor simptome de către unii şi nu de către alţii. I s-a spus neurogastroenterologie.
AVEM O SUTĂ DE MILIOANE DE NEURONI ÎN BURTĂ
De ce neuro?
Pentru că oamenii au un manşon alcătuit din circa o sută de milioane de neuroni – mai mulţi decât în măduva spinării –, care căptuşeşte tot tubul digestiv, de la esofag până jos de tot, la rect şi anorect. E o structură foarte complexă, numită sistem nervos enteric. I se mai spune şi „creier intestinal“.
Nu stă totul în cutia craniană, avem un „creier“ şi în burtă.
Nu. Avem neuroni în cap, dar şi în tubul digestiv. Aceste lucruri sunt cunoscute încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al
XX-lea. Se ştie de mult de existenţa acestui sistem nervos enteric, funcţia lui însă este în curs de elucidare. Acolo există o concentraţie mare de celule nervoase care comunică. Aşa cum noi ne exprimăm prin cuvinte, ele vorbesc între ele prin substanţe hormonale sau transmiţători neuronali. De la tubul digestiv, informaţiile ajung prin măduva spinării la baza creierului, unde sunt prelucrate într-o zonă care interferează cu zona vieţii noastre emoţionale. Drept urmare, oamenii care suferă des de constipaţie şi balonare devin, chiar dacă nu vor, preocupaţi, nefericiţi şi aderenţi la serviciile medicale. Ei sunt hipervigilenţi, adică foarte atenţi la simptomele lor şi se urmăresc foarte atent.
Ceea ce-i poate duce pe cei din anturajul lor cu gândul la ipohondrie.
În mod incorect, pentru că în acest caz nu avem o suprapunere chiar exactă de termeni. Oamenii aceştia chiar au o problemă. În cazul lor, apar la nivel digestiv nişte stimuli inadecvaţi, care bombardează scoarţa cerebrală. Este exact ca atunci când am sta undeva şi ne-ar muşca ţânţarii. Vom putea sta liniştiţi, să citim o carte sau să povestim? Nu prea, pentru că va trebui să ne apărăm de insecte, vom deveni mai nervoşi. Încercăm să aflăm de ce apar aceste tulburări. Cu asta se ocupă neurogastroenterologia. Se fac cercetări fundamentale de laborator, studii experimentale pe animale, dar sunt şi studii aplicative pe oameni.
STRESUL ARE UMBRE LUNGI
Şi care sunt descoperirile cele mai noi?
Sunt lucruri interesante. S-a constatat că există anumite substanţe care pot să producă o creştere a sensibilităţii şi acestea sunt diverşi mediatori inflamatori. De asemenea, mare preţ se pune pe studiile privind stresul din antecedente. Rapoartele medicale din Europa de vest, SUA şi Australia arată că persoanele care au fost victimele unui abuz sexual sau ale unui abuz fizic în copilărie au de-a face cu simptome digestive fără cauză organică, cu o frecvenţă mult mai mare. Apoi, s-a demonstrat, prin tehnicile de imagistică cerebrală, că unele structuri din creier pot să fie subţiate după un stres intens şi că, dacă sunt administrate medicamente antidepresive, acestea au tendinţa să se refacă.
Şi dispar şi tulburările digestive?
Da, la foarte mulţi pacienţi dispar sau se atenuează simptomele.
Dar psihoterapia nu i-ar ajuta?
Psihoterapia ajută foarte mult. Sunt studii şi metaanalize care arată efectul pozitiv din acest punct de vedere al psihoterapiei cognitiv-comportamentale, al psihoterapiei de relaxare sau chiar al terapiei prin hipnoză. Şi asta pentru că informaţia circulă pe axa creier-intestin în ambele sensuri. De exemplu, în caz de emoţii puternice, când se produce o descărcare de catecolamine (n.r. – un grup de hormoni de tipul adrenalinei, numiţi şi hormoni ai stresului), tubul digestiv reacţionează.
Avem „fluturi în stomac“...
Asta-i metafora. De fapt, se accelerează tranzitul. De aceea, unii au ghiorăituri, spasme în stomac sau se deranjează la burtă. Am văzut un orator care, înainte de a vorbi în public, trebuie să meargă la toaletă. La fel, un preot îmi povestea ce probleme are din această cauză înainte de a începe slujba, pentru că la biserică nu ai întotdeauna condiţiile cele mai bune în această privinţă. ;â
Balonarea, semn de exces emoţional
Balonarea, semn de exces emoţional
Mulţi oameni se plâng de balonare. Sunt doar combinaţiile alimentare nefericite de vină?
Gazele în intestine se produc din cauza bacteriilor de acolo. Poate o să râdeţi, dar, în medie, în colonul nostru se produc 200 de litri de aer pe zi şi motivul pentru care noi nu plutim ca baloanele este că o bună parte din aer se elimină prin sânge. Numai 1%, adică 2-5 litri se elimină ca flatusuri. Numărul normal de vânturi este între şapte şi treizeci pe zi. Sigur, e şi în funcţie de dietă. După fasole, sunt mai multe. Poate însă să mai fie şi o tulburare de conversie, în care anxietatea, excesul emoţional sunt convertite în acest simptom fizic deranjant.
Nu credeţi în curele lăudate de detoxifiere!
Vorbiţi-ne de rolul alimentaţiei în această relaţie dintre creier şi sistemul nervos enteric. Ce ar trebui să mâncăm pentru a ne simţi bine?
Aici intrăm pe un alt făgaş interesant, acela al studiilor asupra microbiomului intestinal, care cuprinde totalitatea germenilor care trăiesc în tubul nostru digestiv. Noi ne naştem fără microbi în tubul digestiv. Acesta e colonizat imediat după aceea, în funcţie de ceea ce mâncăm. Astfel, s-a constatat că vegetarienii prezintă mai frecvent anumiţi microbi în scaun, cei care mănâncă mai multă carne au alţi microbi în scaun. Cert este că această floră bacteriană are un rol foarte important asupra sănătăţii noastre, în general. Şi cu cât este mai diversă, cu atât oamenii sunt mai sănătoşi. Sunt studii care demonstrează că prin modificarea florei intestinale cu ajutorul bacteriilor bune se pot obţine ameliorări ale stării afective.
Vă referiţi la probiotice?
A existat un studiu, realizat de cercetătorii de la Centrul de Medicină Integrală din Los Angeles, care a arătat că o îmbunătăţire a calităţii florei intestinale, prin introducerea în alimentaţie a iaurtului probiotic, poate influenţa regiuni din creier responsabile de starea emoţională şi sensibilitatea la durere. În cadrul studiului respectiv, la femeile care au consumat iaurt zilinic, timp de patru săptămâni, s-a constatat o îmbunătăţire a activităţii cerebrale concretizată într-o reactivitate mai redusă la stimuli emoţionali negativi.
RECLAME MARI, PERICOL MARE
Pentru că vorbim de sănătatea tractului digestiv, aş vrea să vă întreb de detoxifere. Se tot discută de importanţa eliminării toxinelor din colon, de exemplu.
Atenţie! Sunt lucruri neverificate ştiinţific. Sunt atâtea moduri de a câştiga bani, încât trebuie să fim atenţi. Aş vrea ca oamenii să fie prudenţi. Cu cât văd preparate cu reclame mai mari şi mai multe, cu atât mai mult să se ferească de ele. Etica medicală nici nu permite să facem reclame excesive. Aş vrea să ştiu despre ce toxine vorbesc persoanele respective. Ce înseamnă detoxifiere? Nu sunt termeni medicali. Dar am văzut şi efecte secundare. O pacientă de-a mea dintr-un sat din Bucovina a primit prin poştă de la un domn o reclamă că vinde medicamente exact pentru problema care o interesa. Ca urmare, a tras o diaree fantastică, după care a venit la mine să se caute dacă nu s-a otrăvit cu ceva. Şmecheria există de când e lumea. Şarlatanie în medicină există peste tot, nu numai în România. A existat şi din antichitate. Oamenii sunt prin firea lor creduli. Iar noi, medicii, avem bunul-simţ să recunoaştem că medicina nu face minuni. Lumea poate fi nemulţumită pentru că nu dă rezultate bune şi atunci caută diverse situaţii.
Despre toxine vorbeşte şi celebrul doctor Oz.
Nu cunosc un asemenea doctor. Există?
Da, e din Statele Unite, are o emisiune televizată, axată pe probleme medicale şi sănătate. E citat în toate revistele de acolo, dar şi la noi.
Eu ştiu doar de Vrăjitorul din Oz (zâmbeşte). Mai sunt practici medicale neverificate ştiinţific, mai facem unele lucruri care, probabil, nu sunt necesare. Totuşi, nu vindem vise.
Se încarcă comentariile...
