Sindromul de colon iritabil, boala care nu se vede la analize
0
Sindromul de colon iritabil este o tulburare gastrointestinală, o disfuncţie a axei creier-intestin, care afectează mai cu seamă tinerii, în special femeile. Simptomele nu sunt însoţite de modificări ale probelor biologice – analize de sânge şi scaun sau examene de specialitate. Aceasta nu înseamnă însă că afecţiunea nu este reală, explică medicii specialişti.
„Se spune că una dintre cele mai răspândite afecţiuni ale omului modern este sindromul de intestin iritabil. Afectează între 10% şi 15% din populaţia globului, predominant femeile, şi este foarte greu de diagnosticat“, afirmă prof. dr. Ştefan Sorin Aramă, din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, medic primar medicină internă la Clinica Bio-Medica.
„Afecţiunea nu este închipuită“
Sindromul de intestin iritabil (SII), căruia i se spunea în trecut „colon iritabil“ sau „colon spastic“, se încadrează într-un grup mai larg de afecţiuni digestive, denumite tulburări digestive sau gastrointestinale funcţionale. „Acestea au ca element comun faptul că simptomele nu se însoţesc de modificări ale probelor biologice – analize de sânge, de scaun – şi nici leziuni evidenţiate prin examenele de specialitate: endoscopie digestivă, ecografie“, adaugă prof. dr. Ştefan Sorin Aramă.
Aceasta nu înseamnă însă că afecţiunea nu este reală, că este o închipuire a pacientului, atrage atenţia medicul. „Dacă analizele nu arată modificări notabile înseamnă că modificările produse în organismul pacientului sunt la un nivel la care nu poate fi pus în evidenţă cu mijloacele pe care le are medicina la dispoziţie în acest moment. SII este o tulburare funcţională a intestinului, care asociază durerea abdominală sau disconfortul abdominal cu tulburări ale defecaţiei, în absenţa oricăror leziuni de structură sau alterări biochimice detectabile“.
Sindromul intestinului iritabil aduce 1 din 3 pacienţi la consult gastroenterologic, spune, la rândul ei, dr. Raluca Oprea, medic primar gastroenterolog la Spitalul Monza. „SII este o afecţiune cu prevalenţă înaltă, care are un cost socio-economic ridicat, materializat prin absenteism de la serviciu, investigaţii medicale complexe, unele dintre ele grevate de costuri ridicate şi tratament cronic“, adaugă dr. Raluca Oprea.
Potrivit prof. dr. Ştefan Sorin Aramă, în funcţie de diverşi autori, SII este a doua cauză de absenteism şcolar şi profesional pe plan mondial. Boala afectează mai ales femeile, poate apărea indiferent de vârstă, dar mai ales între 20 şi 40 de ani.
Cauzele exacte, un mister
Cauzele acestui sindrom nu sunt suficient cunoscute, certă fiind alterarea sensibilităţii şi a motilităţii intestinale, ca răspuns la stimuli digestivi şi de mediu. „Cauzele SII sunt complexe şi constau dintr-o combinaţie de influenţe timpurii – mediu, genetică, factori psihosociali –, tip de personalitate, stres, relaţionare, suport social, status psihologic. Sunt şi factori fiziologici: tulburări de motilitate, hipersenzitivitate viscerală şi floră intestinală dezechilibrată“, explică dr. Elena Ciupercă, medic primar gastroenterolog la Clinica Digestmed. Sindromul de intestin iritabil poate să apară după un episod de enterocolită bacteriană sau virală, după utilizarea de antibiotice, dar şi în cazul intoleranţelor alimentare, adaugă aceasta.
„Sindromul poate fi declanşat de consumul excesiv de laxative, de tratamente cu antibiotice, de cafeina din cafea, de băuturile de tip cola“, enumeră, la rândul ei, dr. Raluca Oprea. Persoanele care au suferit în trecut de alte afecţiuni gastrointestinale sau care au un teren alergic cu sensibilitate la anumite alimente sunt mai predispuse la SII.
Diagnosticul se pune prin excludere
Dacă boala nu se vede la analize, cum se pune atunci diagnosticul? „Urmărind anumite criterii. Aceste criterii includ simptome care persistă de mai mult de şase luni, prezenţa durerii sau a disconfortului abdominal recurent mai mult de trei zile pe lună, ameliorarea simptomelor după defecaţie, asocierea acestora cu modificări în frecvenţa şi consistenţa scaunelor“, enumeră dr. Oprea.
Simptomele frecvent întâlnite includ episoade de diaree alternând cu perioade de constipaţie, durere abdominală ameliorată de defecaţie, zgomote în stomac sau în intestine, senzaţie de balonare, prezenţa mucusului în scaun, oboseală accentuată, anxietate, depresie, mai spune medicul gastroenterolog. „Aceste simptome par a fi importante, dar, teoretic, pacientul nu este bolnav, fiind vorba doar de o tulburare funcţională.“
Diagnosticul de SII este unul de excludere, fiind necesare o serie de teste din materii fecale (coprocultură, teste coproparazitologice), ecografie abdominală, endoscopie digestivă superioară, colonoscopie. „La pacienţii cu intestin iritabil şi cu diaree se indică teste de screening pentru boala celiacă (n.r. – intoleranţa la gluten). Atunci când simptomele apar pentru prima dată la o vârstă înaintată şi când, în plus, este prezent sânge în scaun, când pacientul scade în greutate, este necesară efectuarea unei colonoscopii“, adaugă dr. Elena Ciupercă. Alte analize care se fac sunt hemograma, probele de inflamaţie, cele hepatice şi renale, precum şi cele de tiroidă.
„La unii pacienţi, simptomele SII sunt accentuate de anumite alimente: lactate, grăsimi, alimente care conţin fructoză, băuturi carbogazoase sau substanţe chimice, cum este sorbitolul. Alţi pacienţi acuză situaţiile stresante cotidiene“, mai spune prof. dr. Ştefan Sorin Aramă.
Niciun tratament fără indicaţie medicală
Alina, 35 de ani, este din Bucureşti şi, de curând, a urmat o cură de detoxifiere a colonului cu un supliment alimentar cumpărat din farmacie, recomandat ca fiind util şi persoanelor care suferă de SII. „Aveam probleme cu digestia şi m-am gândit că poate fi o soluţie. Nu-mi dau seama dacă a avut efect sau nu“, mărturiseşte tânăra. Medicii insistă însă ca pacienţii să manifeste prudenţă şi să nu opteze pentru autotratament. „Recomand ca orice medicament sau supliment alimentar să fie administrat numai după consultarea medicului de familie sau a medicului specialist. Există pe piaţă o varietate foarte mare de produse, dar administrarea lor trebuie adaptată la fiecare caz în parte“, avertizează prof. dr. Aramă. În cazul particular al pacienţilor cu SII, există studii care au arătat beneficii ale probioticelor, ale diverselor preparate care conţin fibre alimentare sau extracte din plante aromatice: mentă, ghimbir, coriandru etc., mai spune universitarul.
„Funcţia colonului este de depozitare şi eliminare a reziduurilor alimentare, aşadar nu este «intoxicat» şi, ca urmare, nu necesită «detoxificare». Suplimentele care au beneficii la persoanele cu sindrom de intestin iritabil sunt fibrele solubile şi probiotocele“, conchide dr. Elena Ciupercă.
Sfaturi pentru persoanele cu SII
„Cred că cel mai bun sfat pentru pacienţii cu sindrom de intestin iritabil este să nu considere problema lor o boală, ci o disfuncţie a intestinului. Este important să se concentreze pe aspectele pozitive din viaţa lor şi să fie deschişi spre comunicare cu medicul lor curant“, recomandă dr. Elena Ciupercă. Cât priveşte modificarea dietei, nu există dovezi care să incrimineze un anumit aliment ca declanşator pentru simptomele intestinului iritabil, adaugă dr. Raluca Oprea, medic primar gastroenterolog. „Unele studii au cercetat rolul glutenului în sindromul instestinului iritabil, altele, alergiile alimentare şi rolul dietei low FODMAP (n.r. – dieta săracă în oligozaharide şi agenţi de îndulcire). Majoritatea pacienţilor îşi limitează dieta, fără a obţine însă rezultate notabile în ameliorarea simptomatologiei. Fibrele vegetale, legumele, fructele, psyllium (n.r. – tărâţe) favorizează imbunătăţirea tranzitului în cazul constipaţiei. Utilizarea antispasticelor şi a uleiului de mentă ameliorează durerile abdominale“, mai spune specialista.
Diferenţa între SII şi bolile intestinale inflamatorii
La fel ca şi sindromul intestinului iritabil, şi boala intestinală inflamatorie este foarte răspândită în lumea modernă. Cele două afecţiuni sunt confundate frecvent, deşi sunt boli diferite ale sistemului digestiv, mai ales că unele simptome pot fi similare. Însă SII nu pune în pericol viaţa pacientului, în timp ce bolile intestinale inflamatorii sunt afecţiuni cronice autoimune cu evoluţie imprevizibilă. „Bolile inflamatorii intestinale sunt caracterizate prin inflamaţie cronică sau recurentă idiopatică – fără cauză bine cunoscută, la nivelul tractului gastrointestinal“, explică dr. Elena Ciupercă.
Aceste boli inflamatorii idiopatice sunt afecţiuni care pot evolua sever, aşa că ele trebuie rapid diagnosticate şi tratate, adaugă prof. dr. Ştefan Sorin Aramă. „În această categorie intră rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) şi boala Crohn. Ambele se caracterizează prin procese inflamatorii intense, care duc la leziuni severe intestinale, iar cauza lor este necunoscută“, mai spune acesta.
Leziunile în cazul bolilor inflamatorii intestinale sunt vizibile, în majoritatea cazurilor, în cursul investigaţiilor endoscopice, probele de inflamaţie sunt modificate, poate apărea anemie, mai spune dr. Elena Ciupercă. „Pacienţii cu boli inflamatorii intestinale trebuie să urmeze tratament toată viaţa. Uneori, necesită tratamente agresive, imunosupresoare şi biologice, cu efecte secundare semnificative. Există riscul dezvoltării de complicaţii, în forme moderat-severe, care pot necesita intervenţii chirurgicale şi există un risc mai mare de a dezvolta cancer colorectal, în special cu afectare extinsă“, detaliază aceasta.
Boala Crohn se manifestă prin diaree cronică, dureri abdominale, scădere ponderală, febră, alterarea stării generale, hemoragie digestivă inferioară. Ea se poate complica cu stenoze intestinale, fistule sau abcese perianale.
RCUH se manifestă tot prin diaree şi hemoragie digestivă inferioară, însoţite frecvent de dureri abdominale, senzaţie de defecaţie imperioasă şi eliminare de mucus şi puroi în scaun.
SII nu creşte riscul de cancer de colon
Deşi poate afecta semnificativ calitatea vieţii, SII nu creşte riscul de cancer de colon şi nu afectează speranţa de viaţă. „În schimb, pacienţii cu boli inflamatorii intestinale idiopatice au un risc crescut pentru această boală. Riscul este mai mare pentru pacienţii cu RCUH, dar el există şi la cei cu boală Crohn. De aceea, se recomandă supraveghere periodică prin colonoscopie cu biopsii, individualizată în funcţie de caracterele bolii“, conchide prof. dr. Ştefan Sorin Aramă.
Dintre factorii cu rol posibil sau probabil în dezvoltarea cancerului de colon sunt dieta bogată în grăsimi şi săracă în fibre, carnea roşie, fumatul, consumul de carne arsă, berea în exces, diabetul zaharat şi disbioza intestinală, adică dezechilibrul între bacteriile protectoare şi cele patogene.
4 subtipuri de SII
Potrivit consensului internaţional Roma IV din 2016, referitor la tulburările gastrointestinale funcţionale, SII cuprinde următoarele subtipuri: SII cu predominenţa constipaţiei, SII cu predominenţa diareei, SII cu tulburări mixte de tranzit şi SII neclasificabil.
Se încarcă comentariile...
