Slăbirea bruscă măreşte riscul de pietre la fiere. Care este cea mai eficientă soluţie de a scăpa de ele

Durerile persistente şi puternice de burtă pot indica prezenţa calculilor biliari

Dureri de burtă puternice şi persistente, stări de vomă, greaţă, febră, îngălbenirea pielii, modificări de culoare ale urinei şi bolului fecal. Toate aceste semne pot indica prezenţa calculilor la nivelul vezicii biliare.

Este neclar de ce unii oameni dezvoltă calculi biliari, dar factorii de risc includ sexul feminin, sarcina anterioară, vârsta peste 40 de ani şi excesul ponderal. „Pietrele biliare devin, de asemenea, mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. În plus, unele persoane pot avea un istoric familial de calculi biliari“, explică dr. Ştefan Tucă, medic primar chirurgie generală, cu competenţă în laparoscopie avansată.

Aceşti calculi biliari pot bloca fluxul de bilă din vezică, determinând-o să se umfle şi să determine apariţia durerilor puternice, vărsături, indigestie şi, ocazional, febră. „Nu există mijloace cunoscute pentru prevenirea calculilor biliari”, potrivit aceluiaşi medic.

Comportamente alimentare care cresc riscul

La fel de periculoase sunt şi anumite comportamente, boli şi obiceiuri culinare pentru că pot creşte riscul de calculi. „Este vorba despre slăbirile bruşte, dietele hipercalorice, bogate în carbohidraţi rafinaţi şi sărace în fibre, sindromul metabolic şi anumite boli intestinale.“

În multe situaţii, persoanele care fac calculi biliari nu se confruntă cu niciun disconfort. „Însă dacă aceştia migrează în ductele biliare, le blochează şi nu sunt diagnosticaţi şi trataţi la timp, pot duce la probleme grave de sănătate: infecţii, inflamaţii, cu afectarea ficatului şi pancreasului.“

„Pietrele nu vor dispărea singure niciodată“

“Ecografia este cel mai frecvent folosită pentru a găsi calculii biliari. În cazuri mai complexe, scanarea CT (computer tomograf) sau o scanare de medicină nucleară RMN – colangioRMN pot fi utilizate pentru evaluarea bolii vezicii biliare. Pietrele nu vor disparea singure niciodată: tratamentele pentru descompunerea sau dizolvarea calculilor biliari sunt doar eşecuri lamentabile. Îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare este tratamentul pe termen lung şi cel mai sigur al bolii vezicii biliare”, afirmă chirurgul.

Cavitatea abdominală se umple cu dioxid de carbon

Astăzi, îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare sau a colecistului se face cu ajutorul laparoscopiei. Este una dintre cele mai frecvente intervenţii chirurgicale, care se recomandă inclusiv pacienţilor care nu au simptome.

„Pacienţii cărora li se face laparoscopia vor constata existenţa unor mici incizii de maximum 1 centrimetru, în locul unei laparotomii, adică a unei incizii mari de sus până jos. Se fac 3-4-5 incizii, în funcţie de intervenţie. Apoi se realizează ceea ce se cheamă pneumoperitoleu, umflarea cavităţii abdominale cu dioxid de carbon, iar apoi, printr-una din inciziile realizate de chirurg, se introduce laparoscopul. Acesta e o cameră video care vizualizează pacientul pe interiorul cavităţii abdominale şi proiectează printr-un cablu optic această imagine pe un ecran. Iar chirurgul, cu ajutorul unor pense pe care le introduce prin celelalte incizii, realizează operaţia laparoscopică. Asta înseamnă laparoscopie – o chirurgie minim invazivă, cu recuperare foarte rapidă pentru pacienţi şi cu rezultate foarte bune”, descrie chirurgul Ştefan Tucă metoda prin care a salvat sănătatea a sute de pacienţi.

Îndepărtarea colecistului este cea mai frecventă operaţie laparoscopică. Numai în SUA se fac anual un milion de intervenţii, dintre care 96% sunt laparoscopice. Folosirea acestei intervenţii pe scară largă este explicată de avantajele sale pentru pacienţi.

Pacienţii îşi pot relua activitatea după o săptămână de la operaţie

„Durerea postoperatorie este redusă, tranzitul intestinal se reia rapid, pacienţii se simt mai bine, e un avantaj enorm. În plus, au de regulă o recuperare mult mai rapidă decât pacienţii cu intervenţie chirurgicală deschisă. Majoritatea pacienţilor merg acasă după 24 de ore şi se bucură de o revenire mai rapidă la activităţile normale”.

Pacienţii se recuperează progresiv şi îşi pot relua activităţile treptat, după o săptămână de la operaţie. „Există pacienţi care se pot întoarce la serviciu la şapte zile de la procedura laparoscopică, dacă au muncă de birou. Cei care fac munci fizice trebuie să aştepte o perioadă mai lungă reluarea activităţii. Vizita la medic este obligatorie la 2-3 săptămâni de la operaţie.“