Stresul şi cancerul - o legătură reală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Oameni afectaţi de stres
Oameni afectaţi de stres

Mulţi pacienţi mă întreabă: de ce am făcut cancer? Oare are vreo legătură cu faptul că am avut multe necazuri în familie şi la serviciu? Oare are vreo legătură cu stresul? În general, răspunsul meu a fost că nu există o legătură directă între stres şi cancer care să fie documentată riguros ştiinţific. Dar părerea mea personală este că o interacţiune există între starea generală de sănătate şi stresul cronic.

Între timp, lucrurile au început să se schimbe. Apar din ce în ce mai multe articole de cercetare de laborator care adresează legătura dintre stres şi cancer. Stresul cronic la nivel celular poate stimula fie progresia cancerului, fie puterea de a metastaza a cancerului, şi poate face ca anumite tratamente medicamentoase anti-cancer să fie mai puţin eficace. 

Două articole recente mi-au atras atenţia în mod special. Primul leagă stresul celular de riscul de metastaze în cancerul de sân. Cercetătorii de la Ohio State University au făcut legătura dintre o genă importantă pentru mecanismele de stres celular, genă numită ATF3, şi metastazele de cancer de sân. În alte cuvinte, dacă gena de stres ATF3 este activată, cancerul de sân se răspândeşte mai uşor. Metastazează mai uşor. 

Articolul a atras multă atenţie. Este foarte interesant şi important pentru că adresează mecanismul complex al cancerului. Ca să faci cancer problema este mult mai complexă decât "o celulă s-a trasformat în celulă canceroasă". Da, este nevoie de o celulă primordială care să devină celulă canceroasă. Dar este nevoie şi de un defect în mecanismul imun al gazdei care să permită celulei canceroase să se dezvolte nestingherită. 
 
Cancerul ca să crească are nevoie de un mediu prietenos. Un aparat imun sănătos trebuie să fie capabil să detecteze celulele anormale, inclusiv celulele canceroase, şi să le  distrugă "din faşă". Ca să faci cancer trebuie ca aparatul tău imun să fie tolerant faţă de celula canceroasă şi să îi creeze un mediu propice, să o lase să crească şi să se multiplice.
 

Articolul respectiv, publicat în Journal of Clinical Investigation adresează importanţa mediului în care creşte cancerul. Şi a mecanismelor de metastazare - adică de împrăştiere a celulelor canceroase în alte organe, la distanţă faţă de tumora iniţială. Iar gena care se pare că are un rol foarte important în aceste procese este gena implicată în stresul celular, gena ATF3. Cercetătorii au demonstrat că această genă de stres, ATF3, când este activată creează condiţiile propice pentru cancerul de sân făcându-l să crească mai repede şi să metastazeze mai uşor. Când gena de stres este activată, cancerul de sân metastazează mai uşor.

ASG-provenge

Ceea ce este foarte interesant esta că gena de stres ATF3 nu trebuie să fie activată în celulele canceroase, ci în celulele din jur!!! Deci este vorba despre mediul biologic în care creşte cancerul, „culcuşul pe care şi-l face în ţesuturile gazdei. Cancerul reuşeşte să stimuleze gena de stres în ţesuturile gazdei, genă care la rândul ei „orbeşte” aparatul imun şi îl face să ignore celulele canceroase, să le lase în pace să crească în voie.  

lower_your_stress_level.jpg ¬

Articolul a atras atenţia mediei pentru că cititorii au făcut legătura între gena de stres ATF3 şi stresul psihologic. Aici trebuie să atrag atenţia că stresul celular, în care este implicată gena respectivă, nu este echivalentul stresului psihologic. Stresul celular este un dezechilibru în armonia celulară cauzat de acţiuni sau stimuli din afara celulei - de exemplu căldură excesivă, stres de oxidare, substanţe chimice etc. Deci, nu este sinonim cu stresul psihologic. Dar în acelaşi timp ştim că stresul psihologic cronic poate cauza stres celular. Există o legătură care, deşi nu este pe deplin elucidată, este în atenţia cercetătorilor. 
 
Alt articol foarte interesant tratează chiar această legătură: de data aceasta legătura între stresul psihologic şi mecanismul cancerului de prostată. Acest articol al cercetătorilor de la Wake Forrest University tratează problema stresului psihic ca mecanism de propagare al cancerului de prostată şi ca mecanism de "antidot" împotriva tratamentului medicamentos.  

600px-Lab_mouse_mg_3135.jpg ¬

Acest studiu a fost făcut pe animale de laborator: şoareci, să fiu mai exact. Şoareci cu cancer de prostată. Şoriceii au fost supuşi unui stres extern fiind imobilizaţi (stres de imobilizare) şi expuşi la miros de animale prădătoare, la mirosul duşmanilor lor biologici. Şoarecii stresaţi au dezvoltat cancerul de prostată mult mai repede. În plus, şoarecii care au fost supuşi stresului cronic în timpul tratamentului împotriva cancerului de prostată nu au răspuns la tratament la fel de bine ca şoriceii nestresaţi. Deci stresul a acţionat aproape ca un antidot împotriva agenţilor medicamentoşi anti-cancer. 

 
Concluziile acestor articole vin ca un duş rece. Da, stresul are lăgătură cu boală, în general şi cu cancerul, în mod particular. Stresul celular poate face ca celulele cancerului de sân să metastazeze mai uşor. Stresul psihologic poate face ca celulele cancerului de prostată să crească mai repede şi să devină rezistente la tratament. Stresul este un prieten al cancerului. 

Săracii şoricei, mai ales cei stresaţi.

Bunica mea a trăit până la 95 de ani. A băut o palincuţă pe zi. Hmmmmmm…….

cancer 1
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite