Top 10 al celor mai bizare sindroame

De la „sindromul părului încâlcit“, la cel al „întârzierii cronice“ şi al „dependenţei de glume“, toate sunt reale probleme medicale, ce pot fi explicate ştiinţific într-o oarecare măsură.

1. Sindromul mirosului de peşte

Ellie James, o femeie de 44 de ani din Marea Britanie, a suportat vreme de 14 ani comentariile acide legate de mirosul pe care-l emana corpul ei. Ruşinea şi porecla Smelly Ellie (Ellie cea Mirositoare) au făcut-o să se izoleze şi să iasă din casă numai ca să meargă la medic, în căutarea unei explicaţii medicale pentru mirosul de peşte sau de ouă stricate pe care-l emana.

De curând, femeia a primit, în sfârşit, un diagnostic: trimetilaminurie (TMAU), o boală rară a metabolismului. Boala este congenitală, adică omul se naşte cu ea, dar începe să se manifeste numai după ce copilul este înţărcat şi după ce alimentaţie este diversificată şi i se introduc alimente care conţin precursori ai trimetilaminei (colina – din seminţe, din ouă, carne de vită, lecitina – din ouă, ciocolată, unele cereale, şi carnitina – din carnea roşie).

Mirosul neplăcut apare din cauza unei cantităţi excesive de trimetilamină în transpiraţie, salivă, urină, respiraţie şi secreţii vaginale.

2. Sindromul întârzierii cronice

Nu este vorba despre vreun tip de retard mintal sau altfel, ci chiar de o lipsă cronică de punctualitate, spun specialiştii. Jim Dunbar, un scoţian de 57 de ani din Dundee, a întârziat la toate evenimentele şi activităţile din viaţa lui: la şcoală, la serviciu, la întâlniri, petreceri, aniversări şi chiar la înmormântări. După mulţi ani în care a fost considerat, pur şi simplu, dezinteresat şi lipsit de bun-simţ, bărbatul a primit un diagnostic medical pentru incapacitatea lui de a respecta un program: sindromul întârzierii cronice.

Problema este asemănătoare cu Tulburarea Hiperactivă cu Deficit de Atenţie (ADHD), în sensul că este cauzată de afectarea aceloraşi arii cerebrale. Practic, persoanele care suferă de acest sindrom nu pot estima corect cât timp le va lua să îndeplinească până şi activităţi de zi cu zi.

3. Sindromul „dr. Strangelove“

Denumirea afecţiunii are legătură cu celebra comedie neagră a lui Stanley Kubrick, din 1964, al cărei personaj principal este un specialist în armament care-şi mişca o mână într-un mod ciudat, involuntar, în cele mai nepotrivite momente. Tulburarea neurologică mai poartă şi numele de „sindromul mâinii străine“, fiindcă pacientul nu-şi poate controla, practic, mişcările uneia dintre mâini.

Afecţiunea este cauzată de leziuni ale scoarţei cerebrale în zona lobului parietal, acolo unde se proiectează pe creier reprezentarea corpului şi survine din cauza tumorilor cerebrale şi în urma unor accidente.

4. Sindromul accentului străin

Una dintre cele mai uluitoare tulburări neurologice raportate de medici şi care apare destul de des în urma unui accident vascular cerebral sau după o intervenţie chirurgicală pe creier este sindromul accentului străin. Persoana afectată se trezeşte brusc vorbind cursiv o limbă pe care înaintea accidentului sau operaţiei nu o stăpânea sau nu o cunoştea deloc.

„Există situaţii în care o persoană cu epilepsie începe să vorbească limbi străine. Am avut un pacient care, la finalul crizei vorbeşte foarte frumos limba engleză, el nefiind conştient şi, mai mult, neştiind limba engleză, doar câteva cuvinte“, povesteşte medicul neurolog Ioana Mândruţă, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Până în prezent, au fost raportate aproximativ 60 de cazuri la nivel mondial de „accent străin“.

5. „Omul electric“

Extrem de rar, au fost documentate medical cazuri de oameni capabili să genereze curent electric atât de puternic încât să creeze scurtcircuite echipamente electrice sau să ardă becuri.  Un astfel de caz înregistrat în revistele ştiinţifice este cel al tinerei Angelique Cotton, din Franţa, care genera atât de multă electricitate statică, încât putea să atragă sau să respingă obiecte.

Cazul franţuzoaicei a fost prezentat în „The American Review“ în 1846.

„Intestinul de Hula Hoop“

Un diagnostic al medicinei moderne care sună bine, dar care înseamnă multă durere, este „intestinul de cerc Hula Hoop“. Tulburarea a fost definită acum 21 de ani, în China, când atletul Xu Denghai a ajuns la spital cu dureri abdominale puternice. Medicii au constatat că pacientul avea intestinele răsucite din cauza timpului îndelungat petrecut dansând cu cercul Hula Hoop. 

Rotirea repetată a bazinului pentru a susţine cercul se poate solda cu un astfel de efect advers, au avertizat producătorii de Hula Hoop după ce au înregistrat trei cazuri de intestine răsucite în decurs de câteva săptămâni. 

6. Sindromul părului încâlcit

Sună ca o scuză a unui copil care a întârziat la şcoală fiindcă nu a putut să se pieptene. Cu toate acestea, tulburarea este o problemă medicală reală. Sindromul părului încâlcit a fost diagnosticat pentru prima oară în Franţa. Se poate manifesta în copilărie sau poate apărea mult mai târziu în viaţă, dintr-o dată.

Ce înseamnă? Firele de păr devin atât de subţiri şi de fine, încât, în ciuda faptului că este proaspăt spălat şi lipsit de noduri, pur şi simplu nu poate fi pieptănat. Peria sau pieptănul nu poate pătrunde pentru a-i da o formă.

7. Witzelsucht

Cuvântul în limba germană înseamnă „dependenţă de glume“, iar tulburarea cu acest nume se manifestă printr-o nevoie compulsivă a persoanei în cauză de a face glume, jocuri de cuvinte sau de a se strâmba copilăreşte.  

Tulburarea poate fi provocată de lezarea lobului frontal al creierului fie prin formarea unor tumori, fie printr-o lovitură. De asemenea, ea se poate instala ca un mecanism de apărare pentru a suprima anumite amintiri neplăcute.

În majoritatea cazurilor, pacienţii manifestă o schimbare evidentă în ceea ce priveşte simţul umorului. Şi ceea ce spun şi modul în care percep glumele celor din jur se schimbă. În cazuri foarte rare, tulburarea poate căpăta o tentă hipersexuală, adică pacientul va avea tendinţa să facă mereu comentarii sexuale în momente şi situaţii nepotrivite. Însă persoana în cauză nu conştientizează penibilul situaţiilor respective, din cauza afectării cerebrale.

8. Sindromul Capgras

Atunci când o persoană are impresia că propria imagine din oglindă este cea a unui impostor, simptomul poate fi confundat cu uşurinţă, atât de cei din jur, cât şi de medici, cu o manifestare a schizofreniei. Lucrurile nu stau însă mereu aşa, iar linia de delimitare dintre afecţiunile psihiatrice şi sindroamele neurologice este foarte fină, spun specialiştii.

În această situaţie, este posibil ca persoana respectivă să prezinte leziuni la nivelul sistemului limbic al creierului. De altfel, în 25-40% din cazuri, este vorba despre o tulburare neurologică numită sindrom „capgras“, şi nu despre schizofrenie.

Denumit după Joseph Capgras, psihiatrul francez care a definit această tulburare în 1923, sindromul poate apărea pe termen scurt sau poate reapărea ocazional. De asemenea, persoana care suferă de această afecţiune îi poate percepe greşit şi pe cei din jur: vede infractori în imaginea părinţilor, fraţilor sau prietenilor.

9. Sindromul „Alice în Ţara Minunilor“

Exact ca poţiunea magică a micuţei Alice, o migrenă, o tumoare, o criză epileptică sau febra îi poate face pe unii oaemni să perceapă în mod ciudat mediul înconjurător.

Problemele de percepţie pot apărea din cauza unor disfuncţii ale neuronilor din zonele parieto-occipitale ale scoarţei cerebrale. „Aceste disfuncţii pot determina ca manifestare clinică aşa-numitul sindrom «Alice în Ţara Minunilor». Astfel, persoana în cauză are o percepţie deformată a propriei scheme corporale şi a elementelor din mediul înconjurător", precizează prof. dr. Ovidiu Băjenaru.

Mai precis, persoanele care suferă de acest sindrom au impresia că obiectele şi cei din jur sunt cu mult mai mici decât ele. Se presupune că Lewis Carroll, autorul cărţii „Alice în Ţara Minunilor", suferea de acest sindrom.

10. Sindromul cadavrului umblător

Aceasta este o tulburare mintală rară care îl face pe cel afectat să creadă că au murit sau că, pur şi simplu, nu există. În unele cazuri, ei au senzaţia că putrezesc, la propriu, sau că-şi pierd tot sângele sau organele interne.

Cunoscută şi ca „iluzia Cotard“, afecţiunea poate fi declanşată de o boală mintală de un traumatism cranian. Sindromul cadavrului umblător a fost asociat cu depresia şi cu schizofrenia.