Medicină

articolul anterior articolul urmator

Un mare Om, un mare Profesor, un mare Doctor, un Patriot dintre cei aleşi să rămână

0
17 Jan 2020 06:01:37
Dinu Săraru

S-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de marţi, 4 ianuarie, când îşi propusese, ca de obicei, să vină la Academia Oamenilor de Ştiinţă, al cărei preşedinte de onoare fondator era, Prof. univ. Dr. H.C. chirurg cardiovascular VASILE CÂNDEA, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, secretar general internaţional al Uniunii Medicale Balcanice, multiplu doctor ”Honoris Causa”,

membru fondator al fundaţiilor ”Emil Palade” şi ”Scientica”, membru titular al Academiei de Ştiinţe Naturale din Rusia, membru fondator al Societăţii Române de Chirurgie Vasculară şi Angiologie, membru al Societăţii Europene de Chirurgie Cardiovasculară, creatorul Centrului de Boli Cardiovasculare al Armatei din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central ”Dr. Carol Davila” Bucureşti, acela care avea să opereze, la Bucureşti, cu fratele celebrului chirurg Christiaan Barnard, doctor care a redat vieţii nu sute, mii de inimi, pe care a le-a făcut să bată din nou, cu o vocaţie şi o dăruire în slujba medicinii naţionale rară, cu o operă ştiinţifică alcătuită numai prin titlurile comunicărilor şi cercetărilor – o carte cu 50 de pagini -, recunoscut în cercurile cardiologice internaţionale, în sfârşit, continuator inspirat, stăruitor şi înzestrat cu harul ţărănesc al ctitoriei, continuator, zic, al operei marelui profesor Constantin Angelescu (al doilea Spiru Haret al României) şi, astfel, creator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România pe temelia Asociaţiei iniţiată în 1935 de către amintitul savant Angelescu.

Doctor Vasile Cândea, profesor doctor docent Vasile Cândea, general de Armată Vasile Cândea, căruia i s-a şi înmânat în semn de cinstire bastonul dr. Davila, a fost fiul unor ţărani săraci dintr-un sat de pe dealurile care coboară spre Zimnicea, un sat cu nume atât de frumos şi de vital, care făcea şi mai vie Speranţa pentru locuitorii săi, numit predestinat şi pentru cariera de om de ştiinţă Viişoara, de care nu s-a despărţit toată viaţa, până de curând, în toamna abia trecută. Au fost atât de săraci părinţii lui, încât l-au dat, fiind, cum se zice la ţară, isteţ, să fie înfiat de fratele mai mare al tatălui său şi, astfel, să fie înscris în Şcoala Militară şi în Armată care atunci favoriza, cu mijloacele ei, copiii de ţărani săraci să înveţe la şcoli înalte şi să-şi dovedească, aşa cum a făcut şi generalul Cândea, dragostea faţă de ţară şi de pământul ei.

Rar am văzut în viaţa mea un Patriot mai îndrăgostit de ţară şi mai dăruit sporirii prestigiului ei şi demnităţii ei şi nădejdii ei în mai bine, într-o zi de mâine mai bună, acest fiu de ţăran din Viişoara care a făcut din spiritul ţărănesc o sfinţenie şi o aristocraţie a societăţii întregi.

Devotamentul şi stăruinţa aceasta cu adevărat ţărănească a ziditorului de case ale sufletului care să închidă în ele nobleţea şi talentul şi iscusinţa şi puterea de a privi în viitor au strălucit la acest mare OM, la rând cu ştiinţa învierii inimilor, în opera de ctitorire a Academiei Oamenilor de Ştiinţă, instituţie validată prin el în primul rând de o activitate atât de bogată care a cuprins întreaga ţară în filiale care favorizează cercetarea ştiinţifică şi nobila selecţie a valorilor existente în provincie şi sprijinite să se manifeste şi să fie recunoscute la nivel naţional datorită titlurilor acordate de către secţiile academiei, un laborator adevărat al selecţiei eliberată de orice condiţionare – alta în afara ştiinţei.

Astfel, AOŞR, nu întotdeauna privită şi mai ales sprijinită la nivelul activităţii desfăşurate în filiale, în conferinţele naţionale, în adunările, la rândul lor, naţionale, pe teme atât de strâns legate de viaţa societăţii noastre şi de cerinţele ei, de la învăţământ şi până la afirmarea civilizaţiei româneşti rurale, a fost recunoscută prin singurele ei merite şi niciodată prin plecăciuni acordate diriguitorilor zilei.

Activitatea acestei academii este ilustrată şi printr-un program editorial bogat, şi printr-o publicistică de specialitate la fel de bogată, justificate şi prin recunoaşterea internaţională de către nume mari ale ştiinţei mondiale care s-au simţit onorate să primească şi titlurile onorifice acordate de ctitoria profesorului universitar doctor H.C. Vasile Cândea.

Acest Om mare a avut şi caracterul vertical şi demnitatea ştiinţifică şi cutezanţa şi răbdătoarea smerenie de a înfrunta atâtea adversităţi care au mers uneori până la împrejurarea tipică, din nefericire, când, într-un sertar de la un minister, i s-a ţinut ascuns, ”uitându-se” să i se înmâneze, atât de meritatul ordin Steaua României în grad de Cavaler. A fost nevoie să se meargă până la Şeful Statului care îl onorase şi care a reparat nedreptatea, sărbătorindu-l la Cotroceni, în prezenţa întregii Academii.

Academia Oamenilor de Ştiinţă a fost sufletul acestui Mare Om, acestui mare  Profesor, acestui mare Patriot, astăzi, când sunt atât de rari marii Patrioţi-Apostoli,   şi ştiinţa şi omenia româneasă pierd astfel unul dintre oamenii ei mari cari, cum zicea Nicolae Iorga, merită să rămână înscris cu litere de aur în Cartea de Onoare a Spiritualităţii Naţionale.

P.S. Nu pot să nu scriu în acest post-scriptum cât am fost de prieteni, cât am fost de legaţi sufleteşte, încât se rupe inma în mine.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările