Vaccinul anti-HPV ţinteşte mai multe tipuri de cancer

PROTECŢIE În fiecare an, în România circa 4.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin. 2.000 dintre acestea pierd lupta cu viaţa. Suntem în topul european al incidenţei şi mortalităţii cauzate de această afecţiune. Ţările în care a fost introdusă vaccinarea anti-HPV atunci când vaccinul a apărut pe piaţă, adică acum zece ani, sunt pe cale să declare acest tip de cancer ca fiind unul rar

Cancerul de col uterin apare în urma multiplicării necontrolate a celulelor care căptuşesc colul uterin, adică acea porţiune prin care uterul se deschide în vagin. Cele mai multe cazuri sunt provocate de infecţia persistentă cu virus HPV – Human Papilloma Virus – transmis pe cale sexuală. Acest tip de cancer este unul cu dezvoltare lentă, în circa 20 de ani, trecând prin stadiul de leziune precanceroasă, astfel că pentru o femeie care merge regulat la controlul ginecologic există toate şansele ca el să fie depistat în fază incipientă şi tratat cu succes.

Multe dintre femei nu merg însă regulat la ginecolog pentru a depista o eventuală infecţie persistentă cu virus HPV. Statisticile arată că România se află în topul european la capitolele incidenţă şi mortalitate prin cancerul de col uterin, cu 4.000 de noi cazuri diagnosticate în fiecare an, jumătate dintre acestea soldate cu decese.

„Cifrele sunt chiar mai mari decât atât“, avertizează prof. dr. Alexandru Rafila, medic primar epidemiolog, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, membru în Comitetul executiv al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. „Ţara noastră se află pe primul loc din UE în ceea ce priveşte incidenţa şi mortalitatea prin cancer de col uterin“, adaugă universitarul. 

Programul de screening are rezultate modeste

Un calcul simplu arată că din 200.000 de decese anual, jumătate sunt femei – deci 100.000. Dacă 2.000 de femei mor în fiecare an din cauza cancerului de col uterin înseamnă că 5% din mortalitatea feminină din România este generată de cancerul de col uterin. „Acesta este un lucru foarte clar şi nu sunt doar cifre vehiculate, sunt cifre reale. În plus, metoda clasică prin care încercăm să depistăm cancerul de col în stadii avansate este screeningul. Se recomandă femeilor ca, periodic, să se ducă la medicul ginecolog sau să meargă la un cabinet specializat unde să li se preleveze o probă pentru un examen anatomopatologic care se numeşte testul Babeş-Papanicolau. Acesta certifică dacă există leziuni precanceroase sau leziuni canceroase incipiente care beneficiază de un tratament care previne practic apariţia bolii ce duce la mortalitatea ridicată despre care discutăm.“

Din păcate, programul de screening care a fost introdus la nivel naţional în 2012 nu reuşeşte dintr-o mulţime de motive – administrative sau de informare, de educaţie a populaţiei feminine – să diagnosticheze prea multe femei. „Pentru că, dacă discutăm de peste cinci milioane de femei care ar fi eligibile pentru screening, am reuşit în cinci ani să testăm doar 10% din ele, ceva mai mult de 500.000 de femei. Asta înseamnă că noi, din cinci milioane am reuşit în cinci ani să testăm 500.000, deci o medie de 100.000 de femei pe an. Aceste cifre ne arată că noi, practic, nu suntem capabili să facem un screening la toată populaţia feminină aflată la risc – la femeile active sexual, şi atunci trebuie să găsim altă metodă“, mai spune prof. dr. Rafila.

Două soluţii pentru infecţia cu HPV

Dintre toate tulpinile de HPV existente, 15 pot determina apariţia cancerului de col uterin, iar tipurile 16 şi 18 sunt responsabile de 70% din cancerele de col uterin la nivel internaţional. Cele mai frecvente tipuri la nivel mondial, respectiv 16, 18, 31, 33, 35, 45, 52 şi 58, sunt responsabile pentru aproape 90% din cazurile de cancer de col uterin diagnosticate.

Există două căi de abordare a problemei şi de rezolvare a infecţiei persistente cu HPV oncogen, adaugă universitarul. „Una este de diagnostic direct al infecţiei cu HPV cu genotipurile la risc, adică acelea responsabile cu producerea cancerului, pe de o parte, şi, pe de altă parte, trebuie să repornim programul naţional de vaccinare împotriva acestei infecţii. În momentul de faţă, în România, există înregistrat un produs care acoperă 9 dintre genotipurile virusului papilloma – 7 dintre ele implicate în producerea cancerului de col uterin şi 2 în producerea vegetaţiilor veneriene – o altă boală cu transmitere sexuală.“

Ce avantaje aduce vaccinarea

În urma studiilor, s-a descoperit – şi s-a luat şi premiul Nobel pentru această descoperire – că există o corelaţie clară între infecţia cu virusurile papilloma şi cancerul de col uterin. „Această corelaţie este de 100% pentru cancerul de col uterin, adică toate cazurile de cancer de col uterin sunt cauzate de infecţia cu virusurile papilloma. Mai mult, există şi alte cancere la care etiologia este aceeaşi infecţie cu virusurile papilloma. Şi mă refer la cancerele ano-rectale, peniene sau orofaringiene“, mai spune prof. Rafila.

Practic, acelaşi vaccin, dacă este administrat copiilor sau adolescentelor înainte de debutul vieţii sexuale – recomandarea de administrare fiind între 10 şi 14 ani, atunci infecţia cu genotipurile care sunt implicate în producerea cancerului este împiedicată în proporţie de 90%.

„Şi, practic, eliminăm riscul de cancer de col uterin şi riscul altor cancere. Ţările care au de zece ani implementate programele de vaccinare –SUA, Australia, Israel, Danemarca – au constatat că aceste cancere, la categoria care a fost vaccinată începând cu acum zece ani, a dispărut. Nu mai au şi speră că, dacă vor continua cu acest program de vaccinare, vor elimina cancerul de col uterin din patologia specifică femeilor.“ ; 

12.000 de cereri pentru vaccin
anti-HPV depuse la Ministerul Sănătăţii

În România, vaccinarea anti-HPV nu face parte din schema de vaccinare obligatorie, fiind o imunizare opţională. „De ce este important să discutăm depre vaccinarea anti-HPV? Pentru că jumătate dintre femeile care se infectează cu HPV mor în primii ani“, atrage atenţia dr. Valeria Herdea, medic primar pediatru şi medic de familie. Potrivit dr. Herdea, vaccinurile opţionale sunt la fel de importante ca şi cele obligatorii pentru că şi acestea salvează vieţi.

În ciuda campaniei prost conduse din 2008, există astăzi la Ministerul Sănătăţii 12.000 de cereri depuse de părinţi care vor să-şi imunizeze copiii cu vârste între 11 şi 14 ani, cereri care nu au fost încă soluţionate. „Din câte ştiu eu, Ministerul Sănătăţii  va începe vaccinarea copiilor, la început pe baza cererii părinţilor, a celor carte doresc. Este un lucru bun şi etic să le pui la dispoziţie într-un interval de timp mai mare – să spunem între 10 şi 14 ani între clasa a 5-a şi clasa a 8-a. Eficacitatea cea mai mare a vaccinului este înainte de debutul vieţii sexuale“, recomandă prof. dr. Rafila.

Recomandat şi femeilor active sexual

Administrarea se poate prelungi şi până la vârsta de 26 de ani, cu extindere chiar şi la femeile până în 45 de ani, completează dr. Herdea. „Pot fi făcute, în ciuda discuţiilor care au existat, chiar şi după debutul vieţii sexuale, pentru că se consideră că o femeie de-a lungul vieţii sale sexuale active poate să se infecteze oricând şi nu este protejată“. Pe fondul infecţiei preexistente, în momentul în care imunitatea scade, se declanşează boala, adaugă medicul de familie.

„Majoritea infecţiilor se vindecă spontan. Există însă un procent în care infecţia practic persistă şi la aceste infecţii persistente ne referim atunci când discutăm depre riscul de cancer de col uterin. Deci, cu cât femeia e mai tânără, cu atât indicaţia de vaccinare este mai mare, mai bună“, recomandă prof. dr. Rafila. Doar că în cazul acestor femei, problema se pune puţin altfel. „Este o chestiune de decizie. Programele de vaccinare într-o ţară cum sunt cele în care se vaccinează prin programe de la Ministerul Sanatatii sunt o discuţie, dar, sigur că ar trebui să ne gândim pentru aceste categorii de femei să aibă acces la vaccin, eventual să fie compensat parţial  în sistemul de asigurări de sănătate. Pentru că, de fapt, prin administarea acestui vaccin se previne o boală foarte serioasă şi costurile atât pentru sistemul de sănătate, dar şi costurile legate de incapacitatea temporară de muncă, de deces şi altele, toate trebuie luate în calcul. Pentru că totuşi decesul a 2.000 de femi în fiecare an din pricina acestei boli e un lucru foarte serios.“

Durata protecţiei, mai mult de zece ani

Cât priveşte intervalul de timp pentru care vaccinul anti-HPV oferă protecţie, în acest moment există evidenţe pentru cel puţin 10-12 ani, întrucât trebuie inclusă şi durata studiilor clinice care au precedat introducerea. „Până acum s-au vaccinat 30-40 de milioane de femei din întreaga lume cu vaccinul anti-HPV. Vaccinul este sigur, nu pune probleme, iar în SUA se vaccinează şi băieţii, pentru că ei sunt consideraţi vectori“, adaugă dr. Herdea.

Un alt motiv pentru care şi băieţii de aceeaşi vârstă ar trebui vaccinaţi este acela că infecţia cu anumite tipuri de HPV duce şi la cancere peniene şi orofaringiene. „Practic, administrarea acestui vaccin previne şi la băieţi este foarte bună pentru că limitează foarte mult transmiterea bolii. Ţările care au obţinut succese foarte mari în eliminarea cancerului de col uterin la categoriile care au fost deja vaccinate sunt cele care vaccinează atât fetele, cât şi băieţii“, argumentează prof.dr. Alexandru Rafila.

Totodată, eficacitatea e mult mai mare atunci când se vaccinează o cohortă întreagă, o populaţie întreagă infantilă pentru că se stopează transmiterea virusului în acea populaţie. „Şi sunt câteva ţări în lume care a introdus şi vaccinarea la băieţi“, conchide dr. Rafila. ;

 Explicaţiile unei campanii eşuate

Cel mai bun lucru pe care îl putem face ca ţară pentru e ne proteja în faţa acestui tip de cancer este să reîncepem programul de vaccinare, este de părere prof. dr. Alexandru Rafila. Din păcate, România are, în urma unei campanii eşuate, o experienţă nefericită în privinţa vaccinării anti-HPV. „În anul 2008, acest program a fost introdus în România fără niciun fel de pregătire nici a populaţiei, nici a părinţilor fetiţelor, şi nici măcar a medicilor implicaţi în gestionarea programului – medicii epidemiologi şi cei de familie. Deci a fost o totală eroare cu consecinţe mutiple. Nu mă refer la cheltuiala materială – că s-a achiziţionat un vaccin care, ulterior, s-a aruncat – dar a generat o mare dispută în societate, a generat neîncredere în vaccinare pentru că această lipsă de informare a dus la vehicularea unor ştiri false cum că vaccinul este experimental, că produce sterilitatea fetiţelor după administrare, că stimulează debutul mai precoce al vieţii sexuale. Deci tot felul de poveşti de genul acesta au fost consecinţa lipsei de informare pentru că, practic, campania de informare a debutat după începerea campaniei de vaccinare – ceea ce este complet contraindicat de ghidurile OMS. Deci noi trebuia să facem o campanie de un an înaintea începerii vaccinării pentru ca lumea să ştie exact despre ce este vorba“, completează acesta. 

A scăzut încrederea în toate vaccinurile

Potrivit medicului epidemiolog, totuşi, chiar dacă acea campanie a fost un eşec şi n-au fost vaccinate, într-o primă etapă, decât 2,6% din fetiţele eligibile – cel mai răsunător eşec al vreunei campanii de vaccinare la nivel global – impactul a fost şi pe alte vaccinuri. „Problemele legate de acoperirea vaccinală a coincis cu acel moment. Scăderea acoperirii vaccinale şi a încrederii în vaccinare a început cu anul 2008 şi dacă o să vă uitaţi la statisticile pe 2008/2009, scăderea a fost constantă începând din acei ani. Noi am avut o bună acoperire vaccinală la toate vaccinurile – peste 95%, iar modul acela intempestiv, total neprofesionist şi nepregătit, de introducere a vaccinării anti-HPV a fost nefericit pentru multe alte vaccinuri administrate în cadrul programului naţional de sănătate publică. Şi acum noi trebuie să reparăm răul făcut, pe de o parte, şi, pe de alta, trebuie să le oferim şi femeilor din România şansa să elimine această boală din cadrul riscurilor la care ele sunt expuse.“

Compoziţia vaccinurilor nu are nicio legătură cu zvonurile alarmiste

 Vaccinul existent pe piaţă este de foarte bună calitate, dă asigurări prof. Rafila. „Studiile care s-au făcut până acum arată că este un vaccin sigur. Adică reacţiile adverse după vaccinare sunt minimale şi, pe de altă parte oferă şi o foarte bună protecţie. Nu avem elemente care să ne îngrijoreze legate de siguranţa vaccinului. Zeci de mii de fete şi femei s-au vaccinat până acum în România, n-a fost niciun incident major. Acum, administrarea vaccinurilor dă mici dureri la locul administrării sau tumefacţie sau o stare de subfebrilitate poate să apară, dar sunt pasagere“, adaugă specialistul.

Referitor la compoziţia vaccinurilor, aceasta nu are nicio legătură cu zvonurile alarmiste. „În primul rând, vaccinurile nu conţin mercur. S-a utilizat mercurul ca şi prezervant acum vreo 10-15 ani; sunt vaccinuri care conţin hidroxid de aluminiu ca adjuvant. Încă de la începutul fabricării vaccinurilor acest hidroxid de aluminiu s-a introdus pentru a creşte imunogenicitatea – capacitatea organismului de a răspunde mai bine la administrarea vaccinului. Vaccinul anti-HPV nu conţine virus viu sau ceva care ar putea să interfereze“, detaliază medidcul epidemiolog. Cât priveşte discuţiile legate de celulele de fetuşi morţi iar sunt nişte chestii care nu sunt adevărate. „Vaccinurile se produc - multe dintre ele - mai ales vaccinurile virale pe culturi celulare. Culturile celulare sunt linii celulare care au fost obţinute iniţial din celule fetale, dar ele au fost utilizate zeci de ani, dar ele sunt celulele pe care se produc vaccinurile, nu cele care sunt introduse în vaccinuri şi în niciun caz nu provin de la fetuşi. Iniţial, când linia celulară s-a dezvoltat au provenit de la fetuşi, dar nu discutăm de celule care se iau de la fetuşi şi se introduc în vaccin. Este o denaturare totală a sensului prezenţei acestor componente în vaccinuri.“

„Unde sunt studiile antivacciniştilor?“

În plus, întotdeauna când facem o afirmaţie referitoare la eventualele efecte adverse sau efecte nefavorabile pe termen lung datorită vaccinării trebuie să fie fundamentate pe baza unor studii, mai spune prof. Rafila. Aşa cum noi facem studii clinice când discutăpm despre siguranţa şi eficacitatea vaccinării cei care afirmă că după administrarea unui vaccin apare, de exemplu autismul, trebuie să dovedească pe baza unui studiu că acest lucru este adevărat, cere epidemiologul.

„Datorită faptului că vaccinarea este o manevră universală – marea majoritate a copiilor şi noi ca adulţi am fost vaccinaţi – una e să fii vaccinat şi o anumită afectare a stării de sănătate apare după vaccinare, dar nu datorită vaccinării - şi aş vrea să facem această deosebire. După vaccinare apar foarte multe lucruri. Pot să apară probleme de sănătate, pot să apară accidente de circulaţie, nu sunt cauzate de vaccinare, tocmai pentru că vaccinarea e un act universal. Mulţi dintre cei care se opun vaccinării cu astfel  de argumente, nu au găsit ei altă explicaţie pentru diverse afecţiuni care au cauză necunoscută, de exemplu autismul, decât să le lege de vaccinare, fără să poată demonstra acest lucru. Credeţi că cei care lucrează cu vaccinuri – medicii – dacă ar avea dubii în ceea ce priveşte siguranţa vaccinurilor şi-ar vaccina copiii?“

Dacă într-adevăr ar exista o legătură între vaccinare şi autism probabilitatea ca autismul să apară la un copil vaccinat antirujeolic este similară cu cea a unui copil nevaccinat. „Asta înseamnă că nu putem să legăm în vreun fel administrarea de vaccin de autism. Îi asigur că autismul apare după, pentru că manifestările de spectru autist sunt evidente după  vârsta de 1 an, atunci sunt diagnosticate el, nu se datorează vaccinării“, conchide medicul epidemiolog.