Viaţa cu hepatita C: „Aveam dureri musculare atât de intense încât ajunsesem să merg ore în şir prin oraş doar ca să obosesc“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Diagnosticul de hepatită C este văzut de multe ori ca o condamnare la moarte, boala fiind responsabilă inclusiv de cancer hepatic. Când a aflat că este infectat cu virusul hepatic C, Marcel a crezut că nu se va mai face niciodată bine. La 10 ani distanţă, virusul nu mai apare la analize. În timpul vindecării a trecut însă prin momente cumplite.

Cazul lui Marcel (37 de ani) este unul dintre cele fericite. A fost diagnosticat cu hepatita C în urmă cu zece ani, în 2010. Pe atunci, tratamentul se făcea cu interferon, care avea efecte secundare greu de îndurat. A descoperit infecţia după ce, la analizele anuale, valorile transaminazelor au ieşit mărite. Medicul de familie l-a testat pentru prezenţa anticorpilor de virus hepatic C (VHC). A fost primul indiciu că putea fi vorba despre hepatita C însă confirmarea a venit de la medicii de la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş”, unde viremia i-a ieşit pozitivă. De unde ar fi putut să ia boala? Tânărul spune că fusese în urmă cu câteva luni la dentist, ca să-şi scoată o măsea. Fiindcă era o urgenţă, a ignorat faptul că acel cabinet stomatologic nu îi părea sigur (aparatură veche, curăţenia lăsa de dorit). Crede că de acolo a contactat virusul.

Când a aflat că are hepatita C a fost foarte speriat şi a văzut diagnosticul ca o potenţială condamnare la moarte. Pe atunci nu ştia nimic despre acest virus sau ce însemna viaţa cu o astfel de infecţie.

Cred acum că este foarte important să te informezi cât mai mult şi din surse sigure, cum ar fi doctorii care se îngrijesc de cazul tău. Dacă doctoriţa care m-a tratat nu mi-ar fi explicat cu răbdare şi foarte detaliat tot ce înseamnă această infecţie, aş fi rămas într-o spaimă continuă!

Marcel, pacient diagnosticat cu hepatita C

A făcut tratament cu Interferon pe o perioadă de şase luni. Îşi aminteşte de experienţa tratamentului de atunci ca de un vis urât, din cauza efectelor secundare ale medicaţiei.

„Reacţiile adverse erau insuportabile. Aveam dureri musculare atât de intense încât ajunsesem să merg ore în şir prin oraş doar ca să obosesc şi să nu mai simt durerea aia surdă de la medicamente. Nu prea puteam să mă concentrez, pierdeam în greutate şi mi se tot rărea părul. Cei care au acum acces la noul tratament cu antivirale directe, nici nu-şi imaginează cât de norocoşi sunt”, îmi explică Marcel despre dificultăţile avute pe vremea când medicaţia actuală nu era disponibilă.

Diagnosticul ca şansă

Pe perioada tratamentului, tânărul a învăţat cum să aibă mai multă grijă de el şi a fost susţinut de prietena lui. S-a folosit de oportunitatea oferită de conştientizarea infecţiei ca să-şi schimbe stilul de viaţă. A început să mănânce mai sănătos, a renunţat total la alcool şi a acordat mai multă importanţă odihnei. Acum vede acel diagnostic ca pe o şansă, „deşi a fost o perioadă foarte grea, pot spune că m-a făcut mai conştient de mine şi de lucrurile pe care aleg să le fac.”

Tratamentul a fost de succes, iar Marcel s-a însănătoşit. Când a primit vestea că s-a vindecat a simţit că renaşte. „Parcă mi-a luat cineva un filtru din faţa ochilor. Până şi culorile mi se păreau mai aprinse şi am simţit că viaţa are sens. Am învăţat că oricât de grea este o astfel de experienţă, există soluţii care dau rezultate şi este important să ai grijă de tine.”

Marcel are acum o viaţă normală şi sănătoasă, iar amintirea experienţei cu VHC rămâne pentru el o lecţie despre grija faţă de propriul corp şi cum alegi să-ţi trăieşti viaţa. „Recomand celor care sunt diagnosticaţi să meargă la medic şi să se trateze, fiindcă numai aşa putem combate cu succes infecţia şi evita răspândirea ei”, îndeamnă Marcel.

Continuarea articolului, aici.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite