VIDEO Dureri chinuitoare? Iată cum apar şi în ce mod le poţi combate!

Care sunt cele mai eficiente măsuri care combat durerile

Cu foarte puţine excepţii, am aflat cu toţii de-a lungul vieţii ce înseamnă o durere ascuţită de măsele, o durere mocnită de cap ori o durere anchilozantă de spate. Pentru a avea o viaţă cât mai rar umbrită de astfel de episoade, este bine să ştii cum se explică şi care sunt cele mai eficiente măsuri care le combat.

Durerea este un simptom atât de comun, încât face parte din viaţa noastră. De altfel, ea este încadrată de specialişti în categoria semnelor vitale, alături de temperatură, tensiune arterială, puls şi frecvenţă respiratorie. Există însă mai multe tipuri de durere, unele dintre ele inofensive, adică fără o cauză îngrijorătoare, altele intense şi persistente, ce anunţă o neregulă în organism. De exemplu, durerile care însoţesc menstruaţia, cele musculare de după un efort fizic prelungit şi cele provocate de expunerea bruscă la un stimul intens pot fi normale, dacă se încadrează în anumite limite.

În schimb, durerea localizată ori generalizată care se repetă zi după zi, din ce în ce mai intens este un semnal de alarmă. De altfel, statisticile arată că, în topul motivelor pentru care oamenii ajung la doctor, durerea ocupă locul întâi. Totuşi, este bine de ştiut că există dureri care nu semnalează o afecţiune organică (este cazul celor cauzate de stres sau al celor apărute pe fond emoţional) şi boli care nu se manifestă prin durere, aşa cum se întâmplă, de regulă, în cazul cancerului.

Citeşte şi:
3 tipuri de dureri de cap care trebuie să te trimită urgent la spital

Exerciţii în caz de dureri reumatice

Este un simţ aparte

Senzaţia de durere este diferită în totalitate de celelalte simţuri umane. De altfel, la apariţia durerii participă o serie de receptori speciali. În trecut, se credea că durerea este rezultatul suprastimulării receptorilor responsabili de atingere, văz, auz etc. Cercetările efectuate de-a lungul timpului au arătat însă că durerea se produce pe fondul unui mecanism aparte, fiind implicaţi aşa-numiţii nociceptori, diferiţi de fotoreceptori (responsabili de detectarea luminii şi de văz) şi de receptorii mecanici din piele, din muşchi şi din oase, datorită cărora simţim presiunea şi mişcarea.

Aceşti nociceptori sunt, de fapt, terminaţii ale unor nervi aflaţi în legătură cu cele 31 de perechi de nervi spinali şi sunt răspândiţi în tot corpul. Nociceptorii sunt concentraţi într-un număr foarte mare la nivelul pielii şi al ligamentelor şi sunt puţin numeroşi la nivelul organelor interne. Aşa se explică de ce atunci când ne tăiem superficial cu o coală de hârtie simţim şi durere, şi usturime, iar organele interne se pot deteriora serios în timp fără ca noi să ne dăm seama. De aceea auzim frecvent expresii de genul „Inima şi ficatul nu dor".

Durerea nociceptivă poate fi clasificată în funcţie de tipul de agresor care a provocat-o. Cele mai comune astfel de categorii de durere sunt cea termală (cauzată de contactul cu obiecte aflate la temperaturi prea scăzute sau prea ridicate), cea mecanică (lovituri, tăieturi, zgârieturi) şi chimică (provocată, de exemplu, de iodul pus pe o rană sau de substanţe chimice care intră în contact cu ochii). Durerea nociceptivă se clasifică însă şi după localizare. Astfel, ea poate fi viscerală (organică profundă), somatică profundă (a ligamentelor sau muşchilor) şi somatică superficială (a pielii).

Durerile de cap pot apărea din cauza tensiunilor musculare sau din cauza contracţiei vaselor de sânge

Pielea şi articulaţiile, cele mai sensibile

Durerea somatică profundă este cauzată de stimularea receptorilor de durere din ligamente, tendoane, oase, vase de sânge şi din muşchi. O astfel de durere resimţi atunci când suferi o entorsă ori o ruptură osoasă, dar şi în cazul unor dureri de cap (cum este durerea tensională). Este caracterizată de persoana în cauză ca o durere sâcâitoare, persistentă, de intensitate moderată şi dificil de localizat exact. În schimb, durerea somatică superficială, care apare destul de uşor prin activarea (termică, mecanică ori chimică) a numeroşilor receptori dureroşi din piele sau din alte ţesuturi superficiale, este percepută ca ascuţită şi trecătoare (în cele mai multe cazuri).

Cum resimţi afectarea organelor interne

Durerea viscerală apare prin activarea nociceptorilor de la nivelul organelor interne sau al ţesuturilor care le înconjoară. Structurile interne sunt sensibile la întinderi, la lipsa irigării cu sânge şi la inflamaţii. Rareori această durere poate fi localizată exact de către cel care simte durerea, fiindcă este difuză, radiază şi, adeseori, el o resimte „la distanţă". Aşa se explică de ce în caz de infarct, de exemplu, lipsa irigării cu sânge a unei porţiuni din inimă provoacă durere de braţ sau de stomac. Durerile viscerale pot fi însoţite, aşa cum se întâmplă frecvent în cazul unui infarct, de stare de greaţă şi de vomă. Cel mai adesea, ele sunt resimţite ca dureri profunde, mocnite, apăsătoare, ce provoacă stare generală de rău. Uneori, durerea viscerală este percepută ca fiind similară senzaţiei de comprimare, de strângere a organelor interne.

Trecătoare sau persistentă

În cele mai multe cazuri, atunci când stimularea nociceptorilor dispare, adică în momentul în care ţesutul s-a vindecat sau inflamaţia s-a redus, durerea dispare şi ea. Prin urmare, durerile cauzate de leziuni, de tensiuni sau de inflamaţia provocată de unele infecţii ce beneficiază de tratament sunt considerate acute şi sunt eliminate odată cu îndepărtarea cauzei. Durerile care nu dispar după mai mult de şase luni de la apariţie se încadrează în categoria celor cronice. În această categorie intră, printre altele, durerile reumatice şi cele cauzate de cancer.

De ce nu e bine să te doară în cot

Atunci când ne lovim la cot, durerea este resimţită în tot braţul şi este anchilozantă. Explicaţia este că ligamentele şi articulaţia cotului sunt în legătură cu nervul ulnar, cel mai mare nerv din corpul uman care nu este protejat cu ţesut muscular sau osos. Prin urmare, atunci când ne lovim la cot, agresăm direct acest nerv, care se ramifică în toată mâna, până la degetul mic şi mijlociu.

Percepţia durerii este subiectivă

Durerea nu poate fi cuantificată de medic, ci numai de persoana care o resimte. Iar modul în care este perceput un anumit tip de durere diferă de la o persoană la alta, în funcţie de toleranţa la durere şi de pragul durerii. Pragul durerii este punctul în care începi să resimţi disconfort în condiţiile confruntării cu factori agresori. Este un parametru subiectiv, întrucât, în timp ce o persoană simte durere la contactul cu un obiect fierbinte, la o temperatură de 42 de grade Celsius, o alta poate să tolereze fără simptome o astfel de temperatură.

De asemenea, pragul durerii poate să varieze chiar şi în cazul aceleiaşi persoane de-a lungul timpului. Un prag ridicat al durerii poate fi periculos. Astfel, persoanele cu un prag şi cu o toleranţă ridicate la durerea provocată de şocurile electrice, de crampele musculare şi de temperaturile ridicate nu vor simţi nicio durere atunci când suferă un infarct. Potrivit unor specialişti, pragul durerii este influenţat de o serie de gene. Toleranţa la durere este nivelul maxim de durere pe care o persoană îl poate suporta fără ca aceasta să-i afecteze grav viaţa.

Vezi de ce durerea influenţează capacităţile cognitive şi procesarea emoţională a evenimentelor de zi cu zi

Eşecul sentimental, resimţit fizic

O despărţire sau o deziluzie în dragoste ori moartea unei persoane dragi doare la propriu. De altfel, un studiu publicat anul acesta în revista „Psychological Science" a arătat că durerea emoţională se manifestă prin dureri de cap, stare generală de rău şi prin senzaţie de presiune la nivelul pieptului. Explicaţia este că emoţiile puternice de acest gen activează aceleaşi căi neurologice ca şi durerea fizică.

Specialistul nostru

Medic Elena Copaciu
preşedinte Asociaţia Română pentru Studiul Durerii, preşedinte Comisia ATI a Colegiului Medicilor din România

În cadrul secţiei de Anestezie Terapie Intensivă a Spitalului Universitar din Bucureşti s-au realizat, postuniversitar, studii complementare de terapie a durerii. După patru module a câte şase săptămâni de cursuri, aproximativ 120 de medici au primit un atestat de specialişti în terapia durerii. Însă din motive administrative, cursurile s-au sistat. Din păcate, acest număr de specialişti este prea mic, iar la noi în ţară nu există încă o abordare sistematică a durerii. Aceasta în condiţiile în care acuzele dureroase ar putea fi controlate foarte uşor, pentru că în România există toate metodele moderne de combatere a durerilor.

 Ştiai că...

...persoanele roşcate prezintă o mutaţie a unei gene responsabilă atât de pigmentul specific, cât şi de pragul durerii?

Terapii care controlează durerea

O statistică realizată anul trecut în România de compania Cegedim a arătat că femeile apelează la medicamentele antidurere mai mult decât bărbaţii. Mai precis, 82% din românce se autotratează cu analgezice pentru diferite tipuri de dureri, comparativ cu doar 63% din bărbaţi. De fapt, această tendinţă se menţine peste tot în lume. Unii specialişti consideră că acest lucru se explică prin faptul că femeile se confruntă mai des cu durerea (specifică sindromului premenstrual şi naşterii). Însă motivul real, contrar percepţiei generale, este că femeile au un prag şi o toleranţă mai reduse la durere decât bărbaţii.

Nu lua medicamente analgezice la întâmplare, fără recomandarea unui medic, în mod repetat

Acest lucru este atestat de cercetările recente, care au demonstrat că mecanismele biologice (materialul genetic, impulsurile nervoase de percepere a durerii şi activitatea hormonală) diferă între cele două sexe, iar în cazul femeilor favorizează o percepţie mai „ascuţită" asupra semnalelor dureroase pe care le transmite corpul. Perioada sarcinii face excepţie însă, fiindcă atunci în organism se eliberează un nivel crescut de endorfine, cunoscute ca analgezice naturale. De aceea femeile devin capabile să tolereze durerile naşterii.

Trebuie abordată complex

Desigur, prima măsură pe care avem tendinţa să o luăm atunci când ne sâcâie o durere intensă şi persistentă este să luăm medicamente. Dar specialiştii în terapia durerii spun că abordarea terapeutică în aceste situaţii trebuie să fie complexă şi implică mai multe specialităţi medicale. Într-adevăr, rolul principal îl are medicul, de preferat cu specializare în terapia durerii, dar la fel de importanţi sunt şi fizioterapeutul şi psihologul sau psihiatrul (în funcţie de cauza durerii).

Tipul şi dozele medicamentelor se iau la recomandarea medicului, fiindcă, administrate haotic, pot avea consecinţe negative grave asupra organismului. De exemplu, paracetamolul, recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca terapie de primă linie în cazul durerilor uşoare şi medii, dacă este luat în doze prea mari sau prea des are un efect nociv cumulativ.

Astfel, administrarea excesivă a paracetamolului poate duce la afectarea rinichilor, ficatului şi creierului. Algocalminul poate duce la o afectare severă a componentelor sangvine, motiv pentru care nici nu se mai administrează fără reţetă medicală în România. În cazul durerii uşoare şi medii, se poate lua şi ibuprofen, iar durerile severe trebuie combătute diferit, în funcţie de durata lor, dar niciodată la întâmplare. Unele tratamente analgezice dau dependenţă. Este vorba despre opioidele de tipul morfinei, oxicodonei şi fentanylului. De asemenea, unele tipuri de durere cronică pot fi eliminate prin intermediul unor intervenţii (de exemplu, nucleoplastia percutană în hernia de disc).

Factorul psihic, esenţial

O stare de spirit negativă agravează sau chiar provoacă dureri. Medicii spun că unele persoane cu tulburări de ordin psihic somatizează emoţiile negative, adică îşi transpun suferinţa psihică la nivel fizic. Potrivit statisticilor, 2% din femei şi 0,2% din bărbaţi se plâng de dureri fizice fără o cauză organică şi determinate de problemele emoţionale ori psihice. Mult mai frecvent este întâlnit însă reversul medaliei. Mai exact, durerile, fie ele acute, fie ele cronice, influenţează în mod negativ starea de spirit. Aşa se explică de ce mulţi reumatici şi bolnavi cu dureri persistente suferă de anxietate şi de depresie. De aceea, este foarte important ca aceste persoane să beneficieze de psihoterapie ori de terapie cognitiv-comportamentală.

Analgezice generale sau locale?

În mod cert, medicamentele antidurere administrate pe cale orală sunt eficiente în cele mai multe cazuri, fiindcă substanţele din compoziţia lor pătrund în întreg organismul, inhibând enzimele responsabile cu intermedierea semnalului dureros. Ele sunt indicate mai ales în cazul durerilor cauzate de afectări ale organelor interne. Iar efectele lor secundare (care constau mai ales în agresarea ficatului) fac să fie limitată recomandarea lor în cazul durerilor localizate (superficiale), musculare, articulare etc. În aceste situaţii, sunt indicate gelurile sau plasturii cu aplicare locală. Ele sunt eficiente pentru că şi pielea este una dintre porţile de blocare a enzimelor care provoacă senzaţia de durere.

3 remedii care te scapă de disconfort

1. Tehnicile de relaxare. Orice tip de terapie cu efect relaxant şi care ne creează plăcere are efect de atenuare a durerilor. Explicaţia este că endorfinele secretate în timpul unui masaj, în timp ce ascultăm muzică relaxantă ori în timp ce facem sport reduc intensitatea şi frecvenţa semnalelor dureroase care ajung la creier.

2. Acupunctura. Un studiu realizat anul trecut de o echipă de cercetători germani a arătat că acupunctura, indiferent că este vorba despre cea clasică sau despre cea însoţită de stimuli electrici, are un efect analgezic real. Prin intermediul rezonanţei magnetice funcţionale (fIRM), oamenii de ştiinţă de la Spitalul Universitar din Essen au observat că, în timpul şedinţei de acupunctură, activitatea zonelor din creier responsabile cu perceperea durerii era atenuată.

3. Ceaiurile din plante. Durerile pot fi atenuate cu aspirină naturală, adică prin consumul preparatelor terapeutice din scoarţă de salcie. Dozele şi durata curei trebuie recomandate de un medic fitoterapeut. De asemenea, se dovedesc eficiente, mai ales în cazul durerilor de cap, ceaiul de mentă, de sunătoare, de salvie, de busuioc, de ciuboţica-cucului şi de roiniţă. Se pot bea câte două-trei căni de astfel de infuzii pe zi, preparate dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă caldă.

Unele alimente îl agravează

Cartofii, vinetele, ardeii graşi şi roşiile conţin solanină, o substanţă care stimulează activitatea enzimelor ce intermediază impulsul dureros. De aceea, persoanele cu durere cronică care obişnuiesc să mănânce aceste alimente o resimt mai intens. De asemenea, cafeaua, ciocolata şi alcoolul au efect excitant asupra sistemului nervos, acutizând durerile.

Specialistul nostru

Prof. dr. Ovidiu Băjenaru
medic primar neurolog, preşedintele Societăţii Române de Neurologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Durerile patologice, care nu apar ca semnal al unei suferinţe, ci ca o consecinţă a leziunilor de la nivelul sistemului nervos periferic sau central, poartă numele de dureri neuropatice. Într-o primă fază, se administrează medicamente de tipul anticonvulsivantelor (se prescriu, de regulă, în caz de convulsii) şi al opiaceelor. Dacă aceste tratamente nu dau rezultate, se poate interveni prin microchirurgie pentru stimularea neurofiziologică (de exemplu, cu ajutorul electrozilor) a rădăcinii nervilor din canalul spinal sau, mai rar, din sistemul nervos central. De asemenea, se poate recurge şi la administrarea de medicamente prin intermediul unor pompe speciale, direct în canalul spinal. Cea mai tipică durere neuropatică este cea care apare în caz de diabet, cea cauzată de accidente rutiere şi de traumatismele spinale.

Evaluare

Pentru a administra un analgezic potrivit, pacientul trebuie să-şi evalueze durerea pe o scară de la 1 la 10.