7 motive din spatele unor probleme cu memoria

Toată lumea uită uneori lucruri. Cât de des ai uitat unde ai pus cheile de la casă, numele unei persoane pe care tocmai ai întâlnit-o sau ce urma să faci când ai ajuns în altă încăpere? Deşi ne întrebăm de ce uneori memoria noastră este atât de „proastă”, uitarea face parte din viaţă şi oamenii uită surprinzător de repede. Cercetările au arătat că aproximativ 56% din informaţii sunt uitate într-o oră, 66% după o zi şi 75% după şase zile.

Realitatea este că, deşi creierul este capabil de fapte impresionante, capacitatea sa de a stoca şi de a-şi aminti detalii este limitată. Există însă câteva motive şi moduri diferite în care avem probleme cu memoria.

Ce înseamnă să uiţi?

Uitarea este pierderea sau schimbarea informaţiilor care au fost stocate anterior în memoria pe termen scurt sau pe termen lung. Poate apărea brusc sau poate apărea treptat pe măsură ce amintirile vechi se pierd.

Deşi este de obicei normal, uitarea excesivă sau neobişnuită ar putea fi un semn al unei probleme mai grave. În acest caz anumite probleme cu memoria reprezintă un semnal de alarmă.

Alterarea memoriei

Ai simţit vreodată că o informaţie tocmai a dispărut din memoria ta? Sau poate ştii că este acolo, dar pur şi simplu nu o poţi găsi... Incapacitatea de a recupera o amintire este una dintre cele mai frecvente probleme cu memoria.

Deci, de ce suntem deseori incapabili să preluăm informaţii din memorie? O posibilă explicaţie a eşecului recuperării este cunoscută sub numele de curba uitării, elaborată de psihologul german Hermann Ebbinghaus.

Acesta a efectuat o serie de experimente în care s-a folosit pe sine drept subiect, încercând memorarea unor silabe de câte trei litere, fără nicio logică, pentru a evita asocierile cu informaţii deja stocate în memorie. El a testat amintirea acestora pe perioade care au variat de la 20 de minute la 31 de zile.

A evidenţiat astfel relaţia existentă între uitare şi trecerea timpului, demonstrând că informaţia este deseori uitată rapid după învăţare, iar factori precum modul în care a avut loc învăţarea, dar şi repetarea informaţiilor învăţate joacă un rol important în viteza cu care amintirile sunt pierdute.

Pe scurt, uităm mai uşor informaţiile pe care nu le folosim. Interesant este faptul că informaţia stocată în memoria pe termen lung este surprinzător de stabilă.

Uitarea activă

Cercetările sugerează, de asemenea, că propriul creier face o selecţie între amintirile nefolosite, proces cunoscut sub numele de uitare activă. Pe măsură ce se acumulează amintiri, cele care nu sunt reamintite, utilizate, se pierd în cele din urmă.

Deşi uitarea este adesea privită negativ, nu totul intră la capitolul probleme cu memoria, ci chiar poate ajuta la îmbunătăţirea acesteia. Abilitatea de a renunţa la amintirile irelevante şi de a ţine doar informaţiile importante ajută la păstrarea pe termen lung a acestor amintiri, un fenomen cunoscut sub numele de uitare adaptativă.

Uitarea motivată

Uneori, putem participa activ la uitarea anumitor amintiri, în special cele legate de evenimente sau experienţe traumatice sau tulburătoare. Amintirile dureroase pot fi supărătoare şi provocatoare de anxietate, deci este posibil chiar să dorim să le eliminăm. Cele două forme de bază ale uitării motivate sunt suprimarea, care este o formă conştientă a uitării şi reprimarea, o formă inconştientă a uitării.

Sigmund Freud, părintele psihanalizei, a descoperit că uitarea este determinată de refulare, care este un mecanism de apărare a Eu-lui. Omul uită ceva pentru că acel ceva este incompatibil cu legile şi normele morale acceptate de comunitatea în care el trăieşte.

Deseori probleme cu memoria maschează ceea ce îţi produce neplăceri, conflicte interioare, ceea ce este interzis de morală („Psihopatologia vieţii cotidiene” de Sigmund Freud). Cu toate acestea, conceptul de amintiri reprimate nu este universal acceptat de toţi psihologii. Una dintre problemele legate de reprimare este faptul că e dificil, dacă nu imposibil, să studiezi ştiinţific dacă o amintire a fost sau nu reprimată.

1. Trauma cauzează probleme cu memoria

Trauma emoţională sau psihologică poate duce la tulburare de stres posttraumatic, care se poate manifesta în diferite moduri, inclusiv flashback-uri ale evenimentului şi gânduri intruzive, nedorite despre traumă. Amintirile reprimate şi PTSD sunt, de asemenea, frecvente. Fără tratament, aceste amintiri pot reapărea în prezenţa unui eveniment declanşator şi, dacă sunt revizuite constant, creierul continuă să experimenteze trauma de fiecare dată.

Uitarea amintirilor dureroase şi a traumelor poate fi utilă celor care le-au experimentat. Deşi este posibil ca aceste evenimente să nu fie uitate în totalitate, uitarea detaliilor poate ajuta la estomparea emoţiilor dificile care sunt ataşate acelor amintiri şi le poate face mai uşor de trăit.

Astfel de probleme cu memoria sunt o abilitate naturală de supravieţuire şi un mecanism de apărare pe care oamenii îl dezvoltă pentru a se proteja de daunele psihologice. Violenţa, abuzul sexual şi alte evenimente traumatice emoţional pot duce la ceea ce numim amnezie disociativă, care ajută o persoană să facă faţă situaţiei permiţându-i să uite temporar detaliile evenimentului.

2. Stresul cauzează probleme cu memoria

Prea mult stres ne poate supraîncărca mintea şi poate provoca distragerea atenţiei. Stresul acut pe termen scurt poate declanşa probleme cu memoria momentane, în timp ce expunerea cronică pe termen lung la stres poate creşte riscul de demenţă.

Managementul stresului este o strategie importantă pentru menţinerea calităţii vieţii şi îmbunătăţirea sănătăţii corpului şi a creierului.

3. Depresia este însoţită de probleme cu memoria

Depresia poate estompa atenţia şi poate provoca un dezinteres faţă de mediul înconjurător, care atrage probleme cu memoria, concentrarea şi conştientizarea. Gândurile şi emoţiile tale pot fi atât de apăsătoare, încât pur şi simplu nu eşti capabil să dai mare atenţie la ceea ce se întâmplă.

În consecinţă, este dificil să îţi aminteşti ceva la care nu ai fost atent. Depresia poate provoca, de asemenea, probleme cu somnul, ceea ce poate face mai dificilă reţinerea informaţiilor.

Continuarea articolului, aici