12 semne relevante că ai putea suferi de anxietate. Indigestia şi tensiunea musculară, printre simptome
0
Cu toţii suntem nervoşi, agitaţi şi neliniştiţi uneori, de exemplu atunci când trebuie să ţinem un discurs, când ne confruntăm cu probleme financiare sau când avem un termen-limită strâns la serviciu. Totuşi, în unele situaţii, manifestările persistă chiar şi atunci când contextul se schimbă în bine şi cele mai mici probleme declanşează reale drame în mintea noastră.
1. Grijile exagerate
Cel mai răspândit tip de anxietate, tulburarea anxioasă generalizată, se manifestă mai ales prin griji exagerate aproape pe tot parcursul zilei, pentru probleme dintre cele mai mici. Dar ce înseamnă exagerat sau prea multe griji?
În cazul tulburării anxioase generalizate, gândurile neliniştite persistă mai multe zile pe săptămână, mai mult de şase luni. De asemenea, starea de agitaţie şi de nervozitate interferează cu activitatea de zi cu zi şi este însoţită de alte manifestări evidente, cum este oboseala, de exemplu.
„Diferenţa dintre grijile unei vieţi normale, cu problemele inerente, şi cele specifice tulburării anxioase este dată de gradul de afectare a vieţii în general, de cât de multă suferinţă şi cât de mutle disfunţii provoacă“, explică psihoterapeuta Sally Winston, co-director al Institutului de Tulburări Anxioase şi Stres din cadrul Institutului Maryland, din Towson, pentru revista „Health“.
2. Problemele cu somnul
Dificultăţile de a adormi sau de a avea un somn neîntrerupt pot fi asociate cu o sumedenie de probleme, fie ele de sănătate fizică, fie psihică. De altfel, cine nu s-a foit de pe-o parte pe alta fără să poată adormi toată noaptea înaintea unui eveniment important, cum este un discurs, un examen sau o călătorie mult aşteptată?
Problemele reale sunt atunci când nu poţi pune pleoapă peste pleoapă mai multe nopţi la rând de griji, nelinişte şi agitaţie, fără a avea neapărat un motiv foarte important, dacă gândeşti la rece. Atunci poate fi vorba despre o tulburare anxioasă. De altfel, cam jumătate din persoanele cu tulburare anxioasă generalizată suferă de tulburări de somn, arată statistcile.
Un alt indiciu: dacă reuşeşti să adormi, atunci când te trezeşti, te simţi din nou foarte agitat, inima îţi bate tare şi nu te poţi calma nicicum.
3. Temerile iraţionale
În unele cazuri, anxietatea nu este generalizată, ci apare în situaţii specifice – atunci când călătoreşti cu avionul, când te confrunţi cu un animal, când ajungi în spaţii aglomerate etc. Dacă temerile oarecum normale în anumite situaţii capătă proporţii uriaşe şi simţi că parcă te dărâmă, dacă nu mai poţi să-ţi desfăşori activităţile normale din cauza acestor temeri, este clar că suferi de o fobie. Fobiile sunt, la rândul lor, o formă de tulburare anxioasă.
Deşi interferează foarte mult cu viaţa suferindului, ele nu sunt întotdeauna evidente. De fapt, nici ceilalţi şi nici măcar tu s-ar putea să nu ştii că ai o fobie până ce nu te confrunţi cu o anumită situaţie şi descoperi că eşti incapabil să-ţi stăpâneşti frica.
„O persoană care, de exemplu, are o frică inexplicabilă de şerpi poate să nu aibă nicio manifestare zeci de ani. Dar simptomele apar brusc, de exemplu atunci când persoana în cauză merge cu cortul cu copilul şi-şi dă seama că nu poate să-şi înfrângă teama că ar putea intra un şarpe în cort“, explică Winston.
4. Tensiunile musculare
Tensiunea musculară aproape constantă – fie că este vorba despre încleştarea maxilarului, strângerea pumnilor sau încordarea muşchilor de la picioare, de exemplu – este un alt semn clar al unei tulburări anxioase.
Persoanele care au această problemă observă că după exerciţiul fizic, muşchii se detensionează uşor, dar temporar.
5. Indigestia cronică
Chiar dacă anxietatea porneşte de la minte, ea afectează adesea întreg organismul şi se manifestă şi prin simptome fizice. Cel mai adesea apar problemele digestive persistente. Sindromul de intestin iritabil – dureri de burtă, crampe, balonări, gaze, constipaţie şi/sau diaree – „este, practic, anxietatea tractului digestiv“, spune Winston.
Nu întotdeauna sindromul de intestin iritabil apare ca o consecinţă a tulburării anxioase, dar cel mai adesea, cele două vin împreună şi se agravează reciproc.
6. Tracul
Puţini sunt oamenii care nu au niciun sentiment de tensiune, stres, agitaţie, ba chiar teamă înainte de a se adresa unui public, oricare ar fi acela (la serviciu, pentru prezentarea unui proiect, la şcoală pentru un examen oral etc.).
Dar când teama este atât de puternică, încât niciun sfat, niciun fel de încurajare nu te face să te simţi mai încrezător şi să te opreşti din tremurat, când te frămânţi zile întregi pentru o prezentare sau pentru un interviu de schimbare a locului de muncă înseamnă că suferi de o tulburare anxioasă, cel mai probabil, de o formă de fobie socială.
7. Autocritica şi teama de penibil duse la extreme
Tulburarea anxioasă socială nu înseamnă întotdeauna o teamă de a vorbi în faţa unui public numeros, ci în unele cazuri se manifestă printr-un disconfort de proporţii chiar şi atunci când persoana în cauză trebuie să se întreţină cu invitaţii la o petrecere sau să mănânce şi să bea cu un număr mic de oameni în jur.
Aici este vorba despre teama că toţi ochii celor din jur sunt îndreptaţi asupra persoanei respective şi, în consecinţă, aceasta roşeşte, tremură, are stări de greaţă, transpiră abundent şi nu se poate exprima fluent. Aceste manifestări pot fi atât de grave, încât fac dificilă interacţiunea cu oameni noi, ba chiar întreţinerea vechilor relaţii.
8. Panica
Atacurile de panică sunt, într-adevăr, înspăimântătoare atât pentru cel care le experimentează, cât şi pentru cei din jur. Înseamnă o senzaţie bruscă de frică, de neputinţă care persistă mai multe minute, însoţită de manifestări fizice care duc cu gândul la infarct: dificultăţi de respiraţie, bătăi puternice ale inimii, agitaţie, mâini amorţite, transpiraţie abundentă, ameţeală, dureri în piept şi de stomac, senzaţie puternică de frig sau de cald.
Desigur, dacă ai făcut o dată un atac de panică nu înseamnă că suferi de o tulburare anxioasă. Totuşi, persoanele care suferă astfel de episoade în mod repetat, ar trebui să consulte un specialist.
9. Retrăirea unor episoade traumatizante
Fie că este vorba despre pierderea unei persoane dragi sau despre un eveniment neplăcut, cum este un accident de maşină, de exemplu, retrăirea cu intensitate a acestor episoade este o manifestare a stresului posttraumatic, o tulburare care împărtăşeşte câteva caracteristici ale tulburărilor anxioase. De fapt, până nu demult, stresul posttraumatic era considerat un tip de tulburare anxioasă de specialişti.
10. Perfecţionismul
„Pretenţiile şi gândirile adesea obsesive ale perfecţioniştilor merg mână-n mână cu anxietatea. Dacă te judeci tot timpul sau dacă te gândeşti tot timpul ce paşi greşiţi ai putea face când trebuie să finalizezi o sarcină probabil că te confrunţi cu o tulburare anxioasă“, spune Winston.
Perfecţionismul este, de regulă, o trăsătură a sindromului obsesiv-compulsiv, dar şi acesta este legat într-o mare măsură cu anxietatea. „Sindromul obsesiv compulsiv de poate manifesta brusc. Este vorba, de exemplu, despre o femeie care întârzie trei ore la o întâlnire pentru că trebuie să aibă machiajul perfect şi o tot ia de la capăt până ce obţine cel mai bun rezultat“, precizează specialistul.
11. Comportamentul compulsiv
Acesta constă într-o serie de manifestări menite să te liniştească. De exemplu, poate fi faptul că-ţi spui încontinuu „O să fie bine, o să fie bine...“ sau obiceiul de a te spăla pe mâini riguros multe minute în şir, de mai multe ori pe zi, chiar şi atunci când nu este nevoie ori de a aranja lucrurile la milimetru.
Pragul între normal şi patologic este dat de atitudinea ta într-o situaţie oarecum limită. „Dacă îţi place ca radioul să fie tot timpul la volum 3, de exemplu, şi ţi se strică butonul la volumul 4 şi nu-l mai poţi regla – te panichezi şi te simţi nelalocul tău până când îl repari?“, întreabă psihoterapeuta Sally Winston.
12. Neîncrederea în propria persoană şi în acţiunile proprii
O persoană anxioasă este tot timpul măcinată de dubii, nu este niciodată sigură pe o decizie luată şi, de altfel, aproape niciodată nu este capabilă să ia o decizie. În unele cazuri, apar îndoieli inclusiv legate de propria persoană, de genul „Dacă sunt homosexual?“ sau „Oare îmi iubesc soţul atât de mult cât mă iubeşte el pe mine?“.
Citeşte şi:
Cât de inteligenţi sunt copiii autişti şi ce piedici le pune sistemul educaţional românesc
Nu toate tulburările din spectrul autist se asociază cu un coeficient de inteligenţă peste medie, dar o mare parte din copiii cu astfel de probleme sunt genii în matematică, muzică, desen sau în alte domenii şi au nevoie de stimulare din partea sistemului educaţional.
Cum te eliberezi de stres prin tehnici simple
Lunile de toamnă sunt însoţite adesea de schimbări de dispoziţie, apatie, anxietate. Grijile de zi cu zi, oboseala şi tensiunea psihică complotează şi duc la apariţia depresiei. Partea bună a lucrurilor este că depresia poate fi combătută uşor, prin tehnici simple.
Creierul singuraticilor, diferit de cel al prietenoşilor
Socializarea este o caracteristică a firii umane, dar nivelul de sociabilitate depinde atât de moştenirea de la părinţi, cât şi de structura creierului.
De ce tăcerea este, într-adevăr, de aur pentru psihic
Liniştea adevărată e o raritate. Şi tocmai de astfel de linişte avem nevoie pentru a ne putea concentra şi pentru a deveni mai creativi, spun specialiştii.
Cât ne costă sărăcia: 13 puncte din IQ
Sărăcia ne afectează abilitatea de a gândi, spune un nou studiu. Aceia dintre noi care se confruntă cu stresul financiar nu au capacitatea mentală de a face faţă şi altor probleme ale vieţii.
Se încarcă comentariile...
