Blestemul sau superputerea de a-ţi aminti totul - hipertimezia
0Cu siguranţă că ai auzit de tulburări mintale care au de-a face cu uitarea. Însă ai auzit şi de opusul acestora? De creierul care îşi aminteşte fiecare detaliu al vieţii, cât de mic ar fi el?
Tulburarea creierului complet opusă unor boli ca demenţa se numeşte „hipertimezie“. Cei care suferă de această boală au o memorie atât de bună încât îşi pot aminti aproape fiecare detaliu din fiecare zi a vieţii lor. Creierul lor, pur şi simplu, stochează orice informaţie care are vreo relevanţă personală, notează „People with Potential“.
Oamenii care sunt afectaţi de această memorie exagerată îşi descriu tulburarea spunând că pot face mereu asocieri, fără niciun efort. Atunci când se gândesc la anumite date, locuri, momente ale zilei, le asociază, cu uşurinţă, cu imagini clare, cu amintiri detaliate.
Hipertimezia a fost comparată şi cu alte tulburări, cum ar fi autismul sau sindromul savantului, însă boala este diferită în anumite privinţe. Spre deosebire de celelalte „ciudăţenii“ de care este capabilă mintea umană, oamenii cu o memorie autobiografică superioară nu trebuie să calculeze în mod conştient ziua săptămânii unor evenimente anterioare. Ei şi-o vor aminti fără a face vreun efort.
S-a descoperit că cei afectaţi de hipertimezie nu-şi demonstrează neapărat aceeaşi abilitate atunci când încearcă să memoreze conştient să zicem, o lecţie de istorie care nu-i interesează. Ei sunt capabili să facă asta doar atunci când îşi amintesc evenimente personale. Acest lucru înseamnă că îşi folosesc alte părţi ale creierului pentru a stoca amintirile, totul depinzând de tipul de memorie implicată. Oamenii de ştiinţă încă sunt bulversaţi de această boală, dar speră să afle mult mai multe.
Deşi cei care au capacităţi hipertimezice nu sunt autişti savanţi şi nu memorează conştient informaţiile autobiografice, există totuşi asemănări între aceste tulburări. Hipertimezicii au un interes obsesiv şi neobişnuit pentru date şi fapte. Oamenii de ştiinţă nu au reuşit să explice această abilitate misterioasă, dar o lucrare ştiinţifică în jurnalul „Neurobiologia Învăţării şi Memoriei“ din SUA, oferă primele descoperiri ştiinţifice despre cei aproape 12 oameni care suferă de hipertimezie.
În mod surprinzător, cei cu această memorie autobiografică extraordinară, nu au înregistrat scoruri mai mari la testele de memorie sau când au fost rugaţi să se folosească de ajutoare de memorare. Totuşi, când au fost rugaţi să îşi amintească evenimente publice sau din viaţa privată care au avut loc după vârsta de 10 ani, „au fost mult mai buni în amintirea detaliilor“, declară dr. James McGaugh, cercetătorul şef al studiului care îi implică pe hipertimezici.
Studiul doctorului McGaugh a descoperit şi dovezi consistente din punct de vedere statistic al tendinţelor obsesiv-compulsive în cadrul grupului testat, însă autorii nu ştiu încă modul în care acest comportament ajută amintirea. Mulţi dintre cei care au această tulburare sunt şi colecţionare, de exemplu, colecţionează reviste, filme, pantofi, timbre sau vederi.
Aurelian, unul dintre subiecţi, susţine că nu ştie cum reuşeşte să-şi amintească fiecare zi a vieţii sale cu o asemenea precizie. „Este ca şi cum cineva te-ar întreba cum te cheamă. Pur şi simplu, îţi ştii numele, e ceva ce vine de la sine în minte pentru a da răspunsul“, mărturiseşte Aurelian care a trăit toată viaţa cu această abilitate, dar numai recent şi-a dat seama cât de rară este.
O scanare a creierului lui Aurelian arată o activitate crescută în lobul occipital, localizat în spatele creierului şi responsabil cu procesarea informaţiei vizuale. Această dovadă pare să întărească ceea ce mărturiseşte Aurelian, că „vede“ amintirile sale ca nişte imagini distincte. El şi-a umplut camera cu sute de fotografii pe care le-a făcut de-a lungul anilor şi recunoaşte că simte o nevoie inexplicabilă de a imortaliza fiecare eveniment la care participă.
Citeşte şi:
5 lucruri pe care nu le ştiai despre creier şi memorie
Uitarea este normală, ba chiar vitală pentru buna funcţionare a creierului, au descoperit de-a lungul timpului oamenii de ştiinţă. Totuşi, mintea noastră gestionează diferit amintirile, astfel că nu de puţine ori ni se întâmplă să ţinem minte detalii precise ale copilăriei, dar să nu mai ştim ce-am făcut cu cheile. Anumite evenimente şi chiar activităţi de zi cu zi influenţează uitarea.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să creeze „întrerupătorul“ creierului, un fel de „buton“ care, efectiv, opreşte activitatea neuronală folosindu-se de impulsuri luminoase.
Scăderea puterii de concentrare, dezorientarea şi uitarea unor lucruri recente sunt primele simptome care anunţă instalarea maladiei Alzheimer, o boală degenerativă care afectează în special persoanele în vârstă. Deşi nu există încă un tratament care să oprească evoluţia bolii, un stil de viaţă sănătos, o dietă echilibrată, odihna suficientă precum şi câteva exerciţii de memorie pot preveni această afecţiune.
De ce perfecţioniştii mor mai devreme
Fixarea unor obiective înalte la serviciu poate aduce o promovare, dar şi insomnie, sindromul intestinului iritabil şi chiar boli de inimă şi deces prematur.
Declinul mintal începe mult mai devreme: de la 24 de ani creierul începe să-şi piardă din abilităţi
Abilităţile noastre intelectuale încep să se piardă cu mult înainte decât se credea, vârsta de 24 de ani devenind un nou punct de cotitură în ceea ce priveşte declinul mintal, potrivit unui nou studiu.
Se încarcă comentariile...
