Complicaţii ale traumatismului cranian. Prof.dr. Dafin Mureşanu: „În timpul terapiei fizice, pacienţii sunt ghidaţi să-şi recâştige abilităţile pierdute“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anual, la nivel mondial, peste un milion de tineri mor din pricina traumatismelor cranio-cerebrale. Alţi 27 de milioane supravieţuiesc acestor traume, dar rămân prizonierii unor dizabilităţi fizice şi psihice sau ale unor tulburări cognitive şi emoţionale, uneori, pe tot parcursul vieţii.

Specialişti din 22 de ţări s-au reunit recent la Cairo, Egipt, în cadrul celei de-a XVIII –a ediţii a Congresului Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology (AMN) pentru a discuta despre noutăţile ştiinţifice în domeniul neurologiei.

Neurologi de top au discutat despre diminuarea ratei mortalităţii, despre eficientizarea metodelor de diagnostic şi tratament, precum şi despre programele intensive de neurorecuperare ca soluţii de îmbunătăţire a calităţii vieţii persoanelor care sunt victimele traumatismelor cranio-cerebrale şi care, în mare măsură sunt tineri.

Congresul a fost organizat de Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii şi Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology la care s-au alăturat Societatea de Neurologie din România, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj Napoca, Academia de Ştiinţe Medicale din România şi Institutul de Cercetare RoNeuro din Cluj Napoca.

„Este îmbucurător că neurologia românească, prin valorile sale, continuă să fie prezentă şi apreciată în cadrul unor astfel de dezbateri de top la care participă anual ,personalităţi ale cercetării ştiinţifice medicale, profesori neurologi şi neurochirurgi din întreaga lume, fapt ce demonstrează încă odată că întreaga cercetare ştiinţifică neurologică din România şi aplicabilitatea acesteia în practica medicală sunt superpozabile celor din state cu un puternic grad de dezvoltare socio-economic“ a declarat prof.dr. Dafin Mureşanu, preşedinte al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) şi al Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare (EFNRS).

Două persoane au fost transportate la spital, cu mai multe traumatisme (foto: arhivă)

TCC duce adesea la o dizabilitate permanentă

Principalele teme de dezbatere din cadrul reuniunii ştiinţifice de la Cairo au fost ancorate în aria traumatismului cranio-cerebral (TCC).  De asemenea, au fost atinse în dezbaterile ştiinţifice şi puncte ce vizează alte afecţiuni neurologice generate de impactul TCC, atât prin prezentarea unor lucrări tematice, cât şi prin prezentarea unei cazuistici elaborate.

Pentru unii pacienţi, traumatismul cranian reprezintă debutul unei boli care durează toată viaţa. Este de precizat faptul că TCC conduce adesea la o dizabilitate persistentă, în special din cauza deficienţelor cognitive, generându-se totodată o povară soci-economică mult mai mare atunci când victimele unui TCC dezvoltă una sau mai multe complicaţii neurologice cum ar fi cefaleea cronică, epilepsia sau demenţa.

Potrivit prof.dr. Dafin Mureşanu  „şi anul acesta, dezbaterile din cadrul reuniunii Academiei Multidisciplinare de Neurotraumatologie s-au centrat pe îmbunătăţirea substanţială a calităţii vieţii pacientului cu traumatism cranio cerebral prin aducerea în prim plan a perspectivelor din domeniul cercetării ştiinţifice medicale şi integrarea eficientă a rezultatelor obţinute în aria clinică prin abordarea unor tehnici inovative de diagnostic şi tratament“. .

“Este mult mai important de reţinut faptul că, în aceste cazuri se depăşeşte metoda paleativă, amplificându-se tot mai mult ideea de recuperare, ceea ce a condus în ultimii ani la dezvoltarea unor tehnici şi metode inovative  menite să repoziţioneze actul medical şi astfel, să-i confere pacientului afectat perspectiva unui stil de viaţă cât mai aproape de normalitate şi, în unele cazuri, să-l poată integra perfect în familie şi societate” a subliniat prof.dr.Dafin Mureşanu.

1,6 milioane de europeni, internaţi cu TCC

În ultimii ani, numărul supravieţuitorilor cu traumatisme cranio-cerebrale a crescut considerabil chiar dacă, la nivel mondial apar 10 milioane de cazuri noi, principala cauză fiind raportată la accidentele rutiere, dar şi agresiunilor fizice, căderilor accidentale sau provocate, accidentelor din domeniul sportului sau a celor din joacă a copiilor. În Europa, 1,6 milioane de pacienţi sunt internaţi cu diagnostic de traumatism cranio-cerebral, iar dintre aceştia aproximativ 70.000 decedează.

Pe de altă parte, aproximativ 11,5 milioane de europeni prezintă o deficienţă cauzată de un traumatism cranian.

În România incidenţa TCC este peste media europeană (150-300 de cazuri/ 100.000 de locuitori) de 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, în fiecare an înregistrându-se peste 60.000 de cazuri noi.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a subliniat faptul că accidentele rutiere, principala cauză a traumatismelor cerebrale, va deveni al treilea mare contributor la povara globală a bolii şi dizabilităţii, după bolile cardiovasculare şi depresie.

Rata mortalităţii secundară TCC la populaţia sub 35 de ani este de 3,5 ori mai mare în comparaţie cu cea a cancerului şi a bolilor de inimă împreună. Tratamentul TCC este considerat una dintre cele mai eficiente intervenţii medicale din punct de vedere al costurilor. Povara economică şi socială a TCC are implicaţii la scară globală. În ultimii ani TCC a fost recunoscută ca o problemă gravă de sănătate publică.

Neurorecuperarea pacienţilor cu TCC

Tulburările de memorie, funcţiei executive, vorbire, percepţie spaţială, atenţie, calcul şi praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită, în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TCC), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson, rămânând o cauză majoră de dizabilitate. În acest context, atât cercetarea fundamentală, cât şi neurologia clinică urmăresc cu predilecţie îmbunătăţirea substanţială a calităţii vieţii pacientului, acordând un interes crescut pentru ceea ce se numeşte astăzi , neurorecuperare sau neuroreabilitare.

În cazul traumatismelor cerebrale , acestea reprezintă o patologie complexă care ridică numeroase probleme, atât în faza acută, dar mai ales în cea de recuperare. Mulţi dintre cei care au suferit un traumatism cranian, prezintă sechele, chiar şi cei cu traumatisme craniene uşoare.

Tulburările cognitive (atenţie, memorie, limbaj, percepţie), afective şi comportamentale sunt cele mai frecvente şi importante cu care se confruntă aceşti pacienţi, ele având un impact deosebit şi asupra famililor, dar şi a societăţii. Aceste deficite determină o dependenţă socială a bolnavilor, chiar în absenţa unor dizabilităţi fizice, afectând capacitatea de muncă, relaţiile familiale, activităţile zilnice. În acest context, recuperarea neuropsihologică este esenţială.

„Recuperarea funcţiilor neurologice reprezintă  un proces dinamic, multifactorial diferit de la un pacient la altul, făcând imposibil de găsit o singură terapie ideală, perfectă, pentru toţi pacienţii. Mai exact, recuperarea se constituie într-un un proces continuu, dinamic, care trebuie început în spital la indicaţiile şi sub supravegherea unei echipe multidisciplinare formată din medicini neurologi, asistente medicale, kinetoterapeuţi, logopezi, psihologi, asistenţi sociali“ precizează prof.dr.Dafin Mureşanu.

Acesta a adăugat că „în timpul terapiei fizice pacienţii sunt ghidaţi prin intermediul exerciţiilor să încerce să îşi recâştige abilităţile pierdute. Recuperarea trebuie să continue şi în condiţii domestice, la domiciliu pacientului, intensitatea şi durata acesteia depinzând atât de statusul clinic al pacientului, cât şi de condiţiile familiale, deoarece ei au nevoie de ajutorul şi supraveghere din partea celor apropiaţi”.

Pentru unii pacienţi, traumatismul cranian reprezintă debutul unei boli care durează toată viaţa. De aceea un management adecvat presupune existenţa unor echipe multidisciplinare care să asigure un tratament individualizat, iar pregătirea specialiştilor în acest domeniu este mai mult decât necesară şi obligatorie.

Imagine indisponibilă

Simptome care nu ar trebui trecute cu vederea

Cele mai multe traumatisme cranio-cerebrale sunt minore (80-90%) şi nu necesită intervenţie medicală în urgenţă. Dar există câteva semne de avertisment, care nu ar trebui trecute cu vederea de către pacienţi sau familiile acestora şi anume sângerarea masivă la nivelul zonei lovite sau de la nivelul nasului, gurii sau urechilor, pierderea stării de conştienţă, durere puternică de cap asociată cu ameţeală, somnolenţă sau greaţă cu vărsături, paralizie, probleme de coordonare, de vorbire sau de vedere. În primele ore sau zile de la producerea unui traumatism, pot să apară simptome/semne noi, complicaţii neprevăzute, iar starea pacientului se poate agrava brusc, evoluând în unele cazuri până la moarte subită.

Mulţi dintre cei care au suferit un traumatism prezintă sechele, chiar şi cei cu traumatisme craniene uşoare. Tulburările cognitive (atenţie, memorie, limbaj, percepţie), afective şi comportamentale sunt cele mai frecvente şi importante cu care se confruntă aceşti pacienţi, ele având un impact deosebit şi asupra familiei dar şi a societăţii. Aceste deficite determină o dependenţă socială a bolnavilor, chiar în absenţa unor dizabilităţi fizice, afectând capacitatea de muncă, relaţiile familiale, activităţile zilnice.

Cele mai frecvente complicaţii

Cele mai frecvente complicaţii pe termen scurt asociate TCC includ disfunctia cognitivă, dificultăţile de procesare senzorială şi comunicare, convulsiile imediate, hidrocefalia, pierdere de lichid cefalorahidian (LCR), leziuni ale structurilor sistemului nervos, tinitus, insuficienţă de organ şi politrauma.

Politrauma poate include disfuncţii pulmonare, cardiovasculare, gastrointestinale, dezechilibre hidro-electrolitice şi hormonale, tromboză venoasă profundă, coagulare excesivă şi leziuni nervoase.

Pe de altă parte, cele mai frecvente complicatii psihiatrice sunt reprezentate de depresie, anxientate generalizată, atacuri de panică, tulburări fobice, tulburare de stres posttraumatic, dependenţă de diverse substanţe.

Cefaleea este o complicaţie obişnuită a leziunii traumatice cerebrale , în special a celor uşoare. Aceste dureri de cap pot avea caracteristicile migrenei,  ale tensiunii sau a altor tulburări de cefalee primare, dar sunt adesea mixte, nesistematizate şi pot fi dificil de gestionat. Durerile de cap pot aparea foarte des, dacă nu chiar zilnic, şi adesea cefaleea încetineşte  recuperarea după un traumatism.

Mai trebuie amintit că principalele tipuri de leziuni cerebrale traumatice sunt: fracturile craniene, contuziile cerebrale, dilacerările cerebrale, injuria axonală difuză, hematoamele extradurale, subdurale şi intracerebrale. Fracturile craniene sunt rezultatul unui impact cranian sever şi pot fi însoţite de oricare dintre leziunile enumerate mai sus.


 

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite