Depresia şi tot ceea ce trebuie să ştii despre ea

Conform rapoartelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, rata depresiei a crescut în ultimii 10 ani, inclusiv în rândul copiilor şi adolescenţilor. Depresia există dintotdeauna, iar oamenii par mai pregătiţi să o privească în faţă, să o exploreze, să nu o mai trimită în colţul afecţiunilor cvasi-invizibile.

Ce este depresia

Depresia este o tulburare psihică care presupune modificări în organismul uman.

Din punct de vedere biochimic, se produc schimbări la nivelul creierului, circuitele neuronale nu mai funcţionează corespunzător şi apare un dezechilibru al neurotransmiţătorilor.

Din perspectiva afectivă, depresia are la baza triada formată din gânduri şi emoţii negative însoţite de comportamente descurajatoare. Depresia este declanşată mai cu seamă de interpretarea distorsionată a unui anumit eveniment negativ de viaţă.

Cauzele depresiei

Depresia nu are cauze bine cunoscute, cercetările ne indică implicit declanşarea tulburării fără semnale de avertizare. Modelul bio-psiho-social aduce în prim plan principalii factori care pot fi consideraţi triggeri ai depresiei.

Schimbările majore de viaţă, noutatea, incertitudinea pot crea stări majore de disconfort transformate în tristeţe. Schimbarea locului de muncă sau schimbarea domiciliului pot activa depresia prin prisma gândurilor de îngrijorare legate de viitor şi a unor convingeri iraţionale de tipul: „nu voi fi îndeajuns de bună, nu mă voi descurca, nu voi reuşi să mă adaptez”. Dacă iniţial se instalează o formă de anxietate, comparaţiile pe care le facem cu situaţii grele din trecut, atrag dispoziţie depresivă.

Problemele în relaţii, fie că vorbim despre divorţuri ori separări, fie că aducem în prim plan toate celelalte tipuri de relaţii interumane: cu părinţii, copiii, prietenii, reprezintă una dintre cele mai întâlnite cauze ale depresiei.

Pierderea unei persoane dragi. Frica de moarte ne bântuie pe fiecare dintre noi. Mai mult decât propria moarte, pierderea celor pe care îi iubim ne îngrozeşte. Nu în toate cazurile perioada de doliu se transformă într-o luptă cu depresia. Tristeţea este o emoţie sănătoasă şi cumva necesară cât timp nu devine cronică.

Depresia, munca şi finanţele

Stresul la locul de muncă sau munca în exces sunt enumerate printre factorii care cauzează depresia. 

Nu e un secret că mintea noastră nu mai funcţionează la fel atunci când suntem obosiţi sau când ne formăm o rutină alcătuită din programe copleşitoare până ajungem la o cronicizare a oboselii. Burnout-ul (epuizarea fizică şi psihică) vine la braţul depresiei.

Mediul în care ne desfăşurăm majoritar cele mai mult ore din zi este necesar să fie unul cât mai lipsit de disensiuni, să ne autoprotejăm de lideri sfidători, să rămânem conştienţi în faţa aşteptărilor - ale noastre şi ale celorlalţi. Iar aici intervine un fel de flexibilizare a unor aşteptări rigide care s-au format, probabil, în ani.

Problemele financiare. Trăitul la pas în societate presupune goana după statut şi bani. E firesc, nu? Cu toţii vrem să fim remuneraţi, să evoluăm şi pe acest calapod, să ne putem recompensa în baza muncii depuse.

De multe ori, tot gândurile defăimătoare ne pot face să ne autosabotăm şi să rămânem prinşi într-o zonă de confort inutilă, alimentându-ne depresia: „Aş vrea să-mi găsesc un alt loc de muncă, însă sigur nu mă voi descurca, nu voi fi mai bine plătită, sunt ghinionistă şi nu reuşesc să...”.

Dacă mai sus mi-am permis o generalizare a unei clase de mijloc, săracia din traiul subzistent atacă psihicul mult mai agresiv şi aduce inclusiv gândurile suicidale.

În ţară noastră, din nefericire, statisticile sunt dureroase raportatate la oamenii care au tentative suicidale din cauze financiare. Lipsa banilor împinge către gesturi necugetate amplificând îngrijorător depresia.

Depresia şi starea de boală

Aflarea veştii că putem suferi de boli majore vine însoţită de frici, de comportamente nefavorabile, de gânduri care cos cele mai negre scenarii.

Frica de boală se traduce printr-o frică imensă de pierdere a identităţii, la nivelul: „Eu nu voi mai fi eu, cum o să pot să mă ocup de tot ce făceam până acum, cum să intru într-o luptă, de cele mai multe ori, cu inamici asupra cărora s-ar putea să nu am control...”.

Bolile endocrinologice şi bolile cerebrovasculare sunt afecţiuni medicale care pot induce depresia, la fel cum există medicamente (contraceptivele orale sau hormonii în tratamentul glandei tiroide) care pot perturba organismul şi crează dispoziţie depresivă.

În cazul femeilor, sindromul premenstrual, naşterea şi menopauza pot avea caracter declanşator în depresie. Desigur, fiecare dintre cele trei acţionează diferit în funcţie de o pleiadă de factori.

Din punct de vedere genetic, depresia se poate transmite de la o generaţie la alta.

Ce simptome are depresia

„Mă simt tristă şi mi se pare că nu valorez nimic, plâng constant şi nu am energie”. Dacă se întâmplă să auzim o astfel de afirmaţie din partea unui cunoscut, e un semnal de alarmă pentru a începe să investigăm mai îndeaproape care este starea generală a persoanei respective.

Depresia are următoarele simptome foarte vizibile:

Starea generală de tristeţe însoţită de sentimente de inutilitate. Când tot focusul minţii noastre rămâne exclusiv pe lucrurile negative şi ne simţim complet neputincioşi în faţă propriei stări, cel mai probabil ne confruntăm cu depresia.

Anhedonia: lucrurile care ne plăceau înainte nu ne mai trezesc niciun fel de interes, iar aici putem vorbi despre întâlnirile cu prietenii, familia, despre hobby-uri, despre pasiuni sau activităţi de relaxare. Lipsa acestor plăceri sunt un semn că s-a instalat depresia.

Vinovăţia apare când persoana se acuză că nu reuşeşte să îşi depăşească starea, că nu mai are energie, că apare o lentoare care o ţine cu gândurile pierdute şi privirea pe pereţi. Vinovăţia ne accentuează depresia.

Insomnia sau hipersomnia. Dacă trecem de o perioadă de două săptămâni în care dezorganizarea pune stăpânire pe orele noastre de somn, fie că adormim spre dimineaţă, fie că dormim excesiv, (cu prezenţa şi a altor simptome) putem vorbi despre un episod depresiv.

Creşterea sau scăderea în greutate e un alt indicator pentru depresie. Lipsa poftei de mâncare necorelată cu o altă afecţiune medicală sau, din contră, un apetit crescut, nefamiliar, sunt semne care ne indică un dezechilibru.

Lipsa de concentrare sau atenţia lentă. Dacă ne e cu mult mai dificil decât de obicei să ne concentrăm, uităm din activitaţile cotidiene, ne zboară atenţia sau ne e greu să rămânem conectaţi într-un dialog, ar fi util să analizăm întreg tabloul. Depresia ne poate trimite treptat semne subtile.

Gândurile suicidale. În momentul apariţiei gândurilor suicidale este mai mult decât recomandat să apelăm la un specialist fiind un semn că depresia este severă.

Ce ne împiedică să cerem ajutor când ne confruntăm cu depresia

Un prim obstacol sunt gândurile despre ce vor spune ceilalţi. Spuneam la început că avem un sfert de luptă câştigată în faţa stigmei, din păcate, nici pe departe suficient încât oamenii care se confruntă cu depresia să se simtă securizaţi. Şi doresc să păstrăm o erată: sunt oameni cu depresie, nu oameni „depresivi”, prin urmare nu oferim o caracteristică a omului, ci păstrăm două entităţi separate. 

Continuarea articolului, aici