Minte sănătoasă

articolul anterior

Mâncarea după Crăciun: o plăcere sau un coşmar?

0
10 Jan 2014 15:13:23
Bogdana Bursuc
Din punct de vedere psihologic, principalul lucru pe 
care trebuie să îl facem pentru a slăbi şi a ne menţine greutatea dorită
 este să schimbăm modul de a gândi despre mâncare, emoţii, foame FOTO Fotolia
Din punct de vedere psihologic, principalul lucru pe care trebuie să îl facem pentru a slăbi şi a ne menţine greutatea dorită este să schimbăm modul de a gândi despre mâncare, emoţii, foame FOTO Fotolia

Se întâmplă uneori să mânânci o cantitate de mâncare mai mare decât este nevoie? Să mănânci chiar şi atunci când esti sătul sau când nu îţi este foame? Să mănânci cu o viteză mai mare decât ar trebui, de multe ori în grabă?

Să:

  • Mănânci până apare senzaţia de prea plin?
  • Te simţi vinovat că ai mâncat deşi ţi-ai propus să nu mănânci sau să ţii regim ?
  • Ai senzaţia că pierzi controlul asupra felului în care mănânci?
  • Te simţi depresiv, ruşinat, dezgustat, vinovat sau trist în legatură cu mâncarea sau cu efectul ei asupra siluetei proprii?
  • Îţi fie ciudă că nu ai refuzat când ţi s-a oferit de mâncare, din teama să nu jigneşti gazda ?
  • Simţi frustrare pentru că nu îţi poţi menţine o greutate cu care să fii mulţumit?
  • Simţi frustrare pentru că pui la loc kilogramele pe care cu greu le-ai dat jos ?  


Ne gândim cu teamă că iar am mâncat mai mult decât este cazul şi iar am luat în plus kilogramele nedorite?

Mâncarea este o alegere cu care ne confruntăm zilnic şi care reprezintă o preocupare pentru foarte mulţi dintre noi. Cel mai adesea, articolele despre regimurile alimentare sunt însoţite de poveşti de succes, însă cele mai multe istorii personale vorbesc despre o succesiune de eşecuri în a urma principii de nutriţie drastice, care ne lasă neputincioşi în faţa ideii că nu avem suficientă voinţă, ambiţie sau determinare.

De fapt, în spatele acestor eşecuri stau propriile noastre emoţii, aceleaşi care stau şi în spatele comportamentului nostru alimentar:

  • Sunt trist pentru că lucrurile nu merg bine, vreau să îmi schimb starea mâncând ceva bun;
  • Realizez că făcând asta constant am ajuns să am peste greutatea normală şi mă simt vinovat şi nedreptăţit.
  • Încep să ţin un regim alimentar sănătos, mă simt mai bine, mă simt puternic, apoi vine momentul în care aş vrea să fac o excepţie.
  • Mă simt iar vinovat şi urmează o lungă serie de excepţii, care nu fac decât să adâncească sentimentul de vinovăţie.


Acesta este ciclul cel mai adesea urmat de comportamentul alimentar care vine ca răspuns felului în care ne gestionăm emoţiile. 

Ce putem face?

Din punct de vedere psihologic, principalul lucru pe care trebuie să îl facem pentru a slăbi şi a ne menţine greutatea dorită este să schimbăm modul de a gândi despre mâncare, emoţii, foame, saţietate, siluetă, adică să învăţăm să gândim ca o persoană slabă.

Câteva dintre lucrurile care ne pot ajuta:

  1. Identificarea şi numirea emoţiilor de disconfort: Înainte de a discuta despre principiile alimentare, este util să ne uităm la felul în care răspundem emoţiilor pe care le avem. Fie că este vorba despre emoţii negative sau pozitive, înainte de a le răspunde în vreun fel, este nevoie să le identificăm şi să fim conştienţi de ele. Dacă simt o stare melancolică, îmi spun „Mă simt trist”. Simplu fapt că îmi recunosc emoţia reprezintă primul pas în gestionarea ei.
     
  2. Creşterea toleranţei emoţiilor de disconfort: Răspunsul automat pe care ni-l dăm de multe ori este că starea emoţională este insuportabilă şi trebuie să scăpăm de ea. Dacă mă simt trist, vreau să mănânc ceva pentru a mă simţi mai bine. Însă, dacă ne-am acorda un timp în plus, pentru a conştientiza ceea ce simţim, este posibil ca gândul că acest lucru e insuportabil să fie contrazis de realitate.
     
  3. Regretul anticipat: Pe lângă conştientizarea emoţiilor, un alt element de ajutor este să vizualizăm parcursul succesiunii de evenimente. Dacă ştim că răspunzând cu mâncare unei emoţii negative, ne vom simţi doar pentru un scurt moment mai bine, ca apoi să apară vina şi frustarea, atunci nu vizualizăm doar prima parte din această succesiune – momentul bun de după mâncare, ci şi etapele finale – sentimentele negative de la final.
     
  4. Creşterea toleranţei la senzaţia de foame şi oprirea mâncatului preventiv. Foamea nu este o urgenţă. Doar pentru că simţim nevoia să mănâncăm, nu înseamnă că trebuie să o şi facem de fiecare dată. Dacă sărim intenţionat peste masa de prânz vom putea observa că putem tolera foamea, iar multe dintre consecinţele negative pe care le anticipăm nu se se întâmplă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările