„Nu mai simt nimic”: ce este oboseala emoţională
0
Să te trezeşti anesteziat te descumpăneşte. Mi s-a întâmplat. De parcă aş fi dat pe mute televizorul pe ecranul căruia se derulează propria mea viaţă, cu tot ce implică ea. N-a fost brusc, s-a întâmplat treptat, după luni de zile în care, ca toată lumea, am fluctuat între anxietate, speranţă şi nevoia de a controla cât mai bine ce se petrece în jur.
Am obosit, emoţional, să-mi impun să fiu optimistă, proactivă, dinamică, să ascund zilele în care mi se părea că parcă nimic nu mai are sens şi că pandemia intră în casă, chiar dacă te speli compulsiv pe mâini, porţi mască şi eşti sănătos. Intră subversiv, prin ştiri, prin tot mai mulţi prieteni care sună să spună că sunt bolnavi. Şi atunci, i-am trântit uşa în nas şi am făcut ce m-am priceput mai bine: n-am mai simţit nimic. Aşa cum COVID-ul afectează simţul mirosului şi al gustului, ameninţarea sa afectează simţurile, în general.
Cu alte cuvinte, decât să-mi fie frică, mai bine nu mi-e nimic. Feeling flat, numesc americanii starea şi disecă subiectul pe larg, trăgând câteva concluzii raţionale: identifică 13 situaţii în care emoţiile amorţesc. Am reuşit să bifez câteva: expunerea la ştiri. Senzaţia de amorţire emoţională a venit după ce am lăsat televizorul din bucătărie, unde lucrez, pe ştiri, în fundal.
Fluxul continuu de informaţii despre numărul nou de cazuri şi lipsa paturilor libere la ATI nu a făcut decât să hrănească lipsa de speranţă şi de control. Apoi, pe lista factorilor declanşatori pentru acest fenomen bizar al emoţiilor îngheţate apare schimbarea. Şi, zău, nu ştiu când s-a schimbat lumea mai repede şi mai intens decât acum! Cel de-al treilea punct pe care l-am asociat cu starea a fost…
Se încarcă comentariile...
