Minte sănătoasă

articolul anterior articolul urmator

Unde ne mănâncă şi unde ne scărpinăm!

43
1 Aug 2014 07:22:09
Tony Rafailă
Suntem cu adevărat fericiţi?
Suntem cu adevărat fericiţi?

Ai trăit vreodată acut sentimentul neîmplinirii şi senzaţia de nefericire? Care este tehnica ta de rezolvare atunci când te confrunţi cu astfel de trăiri? Fără să ne dăm seama uneori pasăm rezolvarea inconştientului apărând astfel refularea.

 

Povestea Osho că într-una din plimbările lui cu trenul prin Anglia stătea în compartiment cu doi englezi dintre care unul se scărpina cu mare ardoare în cot. La un moment dat ieşind pe culoarul vagonului împreună cu cel de-al doilea englez, după ce schimbă câteva vorbe de politeţe despre vreme, îşi permite să-l întrebe: - Nu te supăra că îndrăznesc să întreb... am văzut că prietenul tău se tot scarpină în cot. Are cumva psoriazis sau vreo altă boală de piele? - Nuuu, răspunde zâmbind englezul, are hemoroizi. Ştii... noi suntem englezi, iar pentru prietenul meu scărpinatul în cot este doar o refulare!

Suntem cu adevărat fericiţi?

În practica psihologică mă lovesc adeseori de sentimentul că ceva anume, nespecific, lipseşte... faptul că nu suntem fericiţi. Zeci de persoane sau cupluri vin la cabinet căutând soluţia cea mai potrivită pentru a ajunge să retrăiască sentimentele de fericire, de împlinire şi echilibru.

Ce este fericirea si de ce anume avem nevoie pentru a o atinge?

Poate că fericirea este dată de un cumul de mici momente, acţiuni şi cuvinte care toate adunate creează sentimentul că suntem fericiţi. Pare simplu dar în realitate continuăm să trăim senzaţia nefericirii atunci când una sau mai multe dintre cerinţele fericirii nu sunt îndeplinite. Mintea şi sufletul intră în conflict ceea ce şi cauzează suferinţa ce poate fi atenuată căutând o rezolvare la nivel conştient sau inconştient.

Refularea este una dintre modalităţile de rezolvare la nivel inconştient a conflictului.

Adeseori problemele din cuplu sunt refulate în activităţile de muncă, educaţia copiilor sau hipersocializare. Încercăm să ne distragem atenţia de la adevărata problemă focalizându-ne asupra carierei, petrecând timp suplimentar la muncă, încărcându-ne cu tot mai multe activităţi, căutând valorizarea pe care nu o găsim în cuplu în activităţile profesionale sau statusul social. Petrecem tot mai mult timp în exteriorul cuplului, socializarea devine uneori excesivă pentru a nu trăi stânjenitoarea ”tăcere în doi”.

De multe ori ne mutăm în mod exagerat atenţia asupra copiilor noştrii proiectând asupra acestora nerealizările sau frustrările noastre, trasându-le lor ca misiune de viaţă împlinirea obiectivelor pe care noi nu le-am realizat, împovărându-i adesea prea mult. Toate acestea sunt doar refulări, tehnici de distragere a atenţiei de la adevărata problemă fără a o rezolva cu adevărat.

Dacă ne ”mănâncă” în iubire de ce ne ”scărpinăm” în muncă sau educaţia copiilor? Speranţa ca acestea se vor rezolva de la sine fără nici un efort personal, că vor fi rezolvate de către altcineva sau refularea acestora nu va duce decât la amplificarea lor şi apariţia la un moment inoportun a conflictului. Poate este timpul să nu mai ignorăm adevăratele probleme şi să ne canalizăm atenţia pentru a găsi acţiunile concret-specific necesare pentru rezolvarea acestora.

Tu cum gestionezi astfel de probleme?

Aştept cu interes să discutăm împreună pe tema acestui subiect iar până la următoare reîntâlnire vă urez să vă trăiţi viaţa în ECHILIBRU!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

43 Comentarii

Mioara Trandafir
1.08.2014, 10:36:29

Am trait acut sentimentul nefericirii si al neimplinirii.Calea de rezolvare atunci a fost lupta, cu mine insumi si cu ceea ce mi-a provocat toate aceste sentimente.Am iesit epuizata si da, modul de refulare a fost a ma "arunca" in munca.Sunt implinita profesional, dar cu ce pret!

. PARADOXUL ADEVĂRULUI
1.08.2014, 13:51:01

Cine ne scarpină, Ne şi mănîncă, Chiar dacă nu-i întotdeauna acelaşi !

ion LIBER ŞI VIU
1.08.2014, 14:23:01

„Ghişeul” de vulgarizare a împlinirii şi fericirii ! Cum azi, „ghişeul” unde se „livrează texte şi soluţii”e la modă, ne mai fiind o „dilemă”, Descopăr, cum, deşi cu siguranţă astfel de discuţii-subiecte-polemici-dileme şi nelămuriri, pot uşura pe mulţi trecători prin labirintul „adevărului”, se abordează problema fericrii şi a împlinirii, cu o oarecare lejertate (cam măricică). Generalizarea „subiectului” este fascinant de întinsă şi facil abordată nefiind clarificate o grămadă de „noţiuni” întrebuinţate, astfel vag, din abundenţă. Parcă aş citi o broşurică din sala de aşteptare a spitalului Suflete Pierdute. Ce-i aia : fericire, împlinire, adevăr, echilibru, mintea, sufletul, conştient, inconştient ? Şi-apoi toate coborîte în realitatea de zi cu zi a social-societăţii de consum şi consumat, muncă, job, slujbă, post, treburi. FIECARE înţelege toate aceste „chestii” complet diferit, corelarea lor şi mai diferită, concluziile sau „soluţiile”, tehnici şi „texte”diverse, aiurea, grozave, anapoda, excelente, superbe, apetisante, liniştitoare, anesteziante, „adictice”, şi rar (extrem de rar) real-vindecătoare cu toată paletă de nuanţe şi detalii infinite pe care absolut nimeni nu le poate discerne şi controla Şi CARE sunt într-o permanentă schimbare-transformare-modulare în funcţie de o grămadă de „chestii” şi mai ales de personalitatea fiecăruia, condiţiile schimbătoare ale vieţii cotidiene, de mediul în care ne naştem, familie, evoluţm, experienţele diverse şi diferite, avalanşe permanente, şi mai ales de vîrstă, de înaintarea în vîrstă. De-aceea, „Fericirea” şi „Împlinirea” nu sunt produse „cosmetice” livrate pe toate drumurile la ghişeele de texte şi soluţii, sunt „chestii” de o profundă căutare, de o mistică a înţelegerii de Sine, căutari PERMANENTE într-un Lăcaş Sfînt Propriu intim Fiecăruia în parte. Despre aceste „chestii” se vorbeşte în tăcere mare ! Oferiţi „fericirea” tuturor, ca pe un produs „ghişeftic”, „anestezierea” va cuceri „omul” !

+3 (3 voturi)
Tagetes
1.08.2014, 16:05:29

Fercirea este o suma de mici bucurii pe care noi oamenii le putem face unii altora...Pe de alta parte fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba decat acela care o da. Libertatea ideala este facultatea de a face totul pentru propia fericire fara a afecta fericirea celorlalti pentru ca nimeni nu poate fi fericit de unul singur....aici este de fapt cheia problemei existentei noastre in asazisul sistem al libertatii si democratiei...primim ca oferta de la sistemul capitalist libertatea de exprimare dar in acelasi timp suntem uneltele cu care ei isi cladesc propia fericire afectand profund accesul nostru la macar un dram de fericire....lumea de azi este rece , egoista si indiferenta pentru ca cei care ne conduc, oligarhia financiara, ignora doua lucruri: ca nu pot fi fericiti de unul singur si mai ales nu inteleg ca cel mai cumplit lucru pentru om este bunastarea materiala absoluta.

+2 (2 voturi)
Paun Al
2.08.2014, 09:30:38

Ca sa vorbim public de fericire , implinire ar trebui ca acestea sa ne fie clare fiecaruia dintre noi , sa le putem defini si sa vedem ce intelegem fiecare prin fericire . Vom constata cu uimire ca toti vrem sa fim fericiti , sa fim impliniti , sa avem satisfactii , insa ce intelegem fiecare prin fericire si modul cum ajungem la ea difera foarte mult . De multe ori vrem sa fim fericiti pe seama nefercirii altora . Inginereste -in mintea nostra mediul , cultura , religia , ... creaza un model de aspiratii , de fericire . Realitatea de cele mai multe ori nu se potriveste . Diferenta dintre modelul mental de fercire si realitate ....defineste nefericirea . Si cum realitatea este mai greu de modificat ...mai simplu a fi sa modificam modelul nostru mental de feicire , ca el sa se potriveasca cu realitatea . Al doilea aspect important este cum gestionam ,cum ne raportam la nereusite ... Ca o luam ca esec, neimplinire ..urmeaza totte consecintele negative pentru noi. Daca o luam ca lectie de viata , ca experienta ce ne ajuta sa gresim mai putin in viitor ..suntem pe drumu cel bun. Ar trebui sa functionam asemenea rachetelor de croaziera , care au in memoria lor planul , topografia traseului si care permanent o corecteaza diferentele ce apar pe traseu.

Vezi toate comentariile (43)

Modifică Setările