Vine şcoala, bine-mi pare? Sfaturile psihopedagogilor despre cum trebuie pregătiţi cei mici înainte de începerea anului şcolar

Vacanţa trebuie să rămână vacanţă până în ultima zi sau e utilă reactualizarea cunoştinţelor celor mici înainte de începerea unui nou an şcolar? În ce măsură şi mai ales când ar trebui începută această activitate, astfel încât să nu fie percepută ca o corvoadă de către cei mici? Psihopedagogi şi părinţi încearcă să răspundă la aceste întrebări, împărtăşind din experienţa lor.

Cu siguranţă, toţi bunicii şi părinţii îşi doresc ca nepoţii sau copiii lor să fie cei mai deştepţi, cei mai frumoaşi şi mai descurcăreţi dintre toţi, iar a-i stresa cu teme interminabile pe tot parcursul vacanţei nu este cea mai bună soluţie pentru a „obţine“ un copil de succes.

Cu toate acestea, o minimă pregătire în vederea reînceperii anului şcolar trebuie făcută, iar aceasta nu se rezumă doar la cumpărarea rechizitelor sau a unui ghiozdan nou. Ruxandra Foloştină, lector universitar doctor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, de la Universitatea din Bucureşti dă detalii despre felul în care îi putem ajuta pe copii să-şi împrospăteze cunoştinţele. „Este o întrebare care, din păcate, mi-a fost adresată de foarte puţine ori, probabil din motive diverse: convingerea unor părinţi că vacanţa trebuie să rămână vacanţă, fără „reamintiri” legate de şcoală; lipsa de interes vizavi de pregătirea educaţională  a copiilor, sau, pur şi simplu, lipsa de timp pentru a se gândi la astfel de probleme, manifestată de o altă categorie de părinţi.“

Îmbinarea jocului cu învăţarea

Specialistul adaugă că despre oricare dintre situaţii am vorbi, reactualizarea cunoştinţelor înainte de începerea şcolii îi ajută pe copii să înţeleagă mult mai bine ceea ce au învăţat sau ceea ce urmează să înveţe. Şi cum ar putea învăţa copiii mai bine şi mai bine decât prin joc? Jocul este totodată amuzant şi relaxant. „Majoritatea copiilor de vârstă şcolară mică  - clasele primare - învaţă mai mult pe de rost deoarece vocabularul lor nu este încă suficient de bogat, iar reproducerea independentă a ceea ce au învăţat este de multe ori greoaie. Şi pentru că, în general, stilul de învăţare al multor copii este unul expeditiv, fără a zăbovi mult asupra înţelegerii materialului, aş recomanda părinţilor ca, pe perioada vacanţei, să iniţieze jocuri-exerciţii care să reamintească voalat noţiunile învăţate la şcoală, poate chiar jocuri competiţionale de factură intelectuală  - Ţomapan, Fazan, Spânzurătoarea, jocuri matematice cu zaruri, jocuri de logică. Totul poate fi făcut într-un mod plăcut, atractiv pentru copii, cel mai reuşit mod fiind prin joc, mai ales că se pot implica şi adulţii ceea ce îl face pe copil să nu simtă stresul unor teme.“

Potrivit psihopedagogului, studiile de neuropsihologia învăţării au arătat că este nevoie de 400 de repetiţii pentru a se crea o nouă sinapsă în creier, cu excepţia învăţării prin joc, când se pare că este nevoie de doar 10-20 de repetiţii. Când activitatea de învăţare este îmbinată cu activităţile preferate ale vârstei, victoriile şcolare nu întârzie să apară.

Pe lângă joc părinţii pot încuraja şi lecturi specifice vârstei, vizionarea de filme didactice, participarea la ateliere educaţionale sau la şcoli de vară pe diverse teme sunt alte câteva activităţi potrivite în perioada vacanţei, mai spune Ruxandra Foloştină.

Pregătirea pentru noul an şcolar se poate începe treptat. „Într-un mod cât mai natural şi firesc, prin activităţi care să îmbine jocul şi învăţarea, activităţile de socializare în grupuri de copii cu activităţile petrecute cu familia, activităţile fizice cu cele de studiu individual.“

„De pregătire ne apucăm la jumătatea lui august“

Fiecare copil este unic, astfel că pregătirea ar trebui să ţină cont de particularităţile fiecăruia. „Capacitatea de învăţare, precum şi stilul variază de la un copil la altul. Unii învaţă repede şi mult, în timp ce alţii sunt mai lenţi, au nevoie de o mai bună structurare a materiei şi de mai multe repetiţii. Sunt copii care reţin mai bine informaţiile prezentate vizual, pe materiale didactice atrăgătoare, alţii care memoreză uşor tot ceea ce este redat auditiv, ceea ce le este povestit, iar o altă categorie sunt cei care învaţă temeinic doar punând în practică ceea ce le-a fost prezentat.“.

Anemari-Helen Necşulescu este mama a doi copii: o fetiţă care începe clasa a II-a şi un băiat clasa a VII-a. „Încă de la începerea vacanţei planificăm împreună activităţile. În primele săptămâni de vacanţă nu facem niciodată teme şi, în general, nimic legat de şcoală. De teme şi de pregătirea pentru şcoală, indiferent de data la care începe ea în septembrie, ne apucăm după jumătatea lunii august. Treptat! Şi în funcţie de vârstă.“

Băiatul de 13 ani începe pregătirea la matematică. „Verişoara lui, studentă,  vine şi lucrează cu el la matematică de două ori pe săptămână. Fetiţa, de opt ani, a început să citească mai intens, cu program  - un capitol pe zi - şi vorbim despre tabla înmulţirii“, explică mama.

Apoi, amândoi copiii încep treptat şi activităţile extra curriculare pe care le au în timpul şcolii. „Băiatul reîncepe să meargă la pian. Fata va avea nişte cursuri de robotică şi va începe să meargă iar la handbal. De asemenea, cea mică are teme pentru vacanţă şi acesta este momentul în care începem să le facem.“

 „Nu vorbim despre şcoală apocaliptic“

Şcoala începe să apară tot mai des în discuţiile din familie, ca pretext, mai spune mama. „De exemplu, până începe şcoala am fost de acord să merg la cumpărături cu fetiţa şi să-i cumpăr un ruj pentru copii  - strugurel. Aici cuvântul şcoală e introdus forţat pentru a ne obişnui cu ideea. Planificăm tunsul băiatului. De asemenea, facem programare la oftalmolog pentru băiat - are probleme cu vederea şi mereu mergem înainte de a începe şcoala. Toate sunt conectate cu ideea de începere a şcolii. Nu vorbim despre asta apocaliptic, ca şi când e sfârşitul distracţiei  - deşi este - ci firesc, introducând cuvântul în contexte clare.“

O altă strategie este cea de reconectare cu colegii de şcoală. „Îi sunăm, vorbim cu ei şi despre ei, ne întrebăm ce mai face X sau Y, ne organizăm întâlniri.“ Ora de culcare scade treptat. „Dacă la începutul vacanţei stăteau afară până la ora 22:00 şi mergeau la culcare spre miezul nopţii, acum intră în casă cel târziu la ora 20:30 şi îi culcăm până în ora 23:00“

Ştachetă nici prea înaltă, nici prea joasă

Anemari-Helen mai spune că a aflat pe propria piele că nu e bine să planifici taberele către final de vară. „Anul trecut am greşit şi s-au întors din tabăra de la mare cu exact o săptămână înainte de începerea anului şcolar. S-au întors supăraţi, nervoşi şi cu greu i-am echilibrat la începerea anului şcolar. Ne-am învăţat lecţia!“

Fixarea obiectivelor pentru noul an şcolar este şi ea importantă. „Ceva realizabil, nu note, ci comportamente, achiziţii. De exemplu: să fiu mai atentă când scriu, să îmi fac temele singură - pentru cea mică, să fac progrese la matematică, să aflu lucruri noi la geografie şi să-i dau o şansă chimiei - pentru băiat“, explică mama.

Părinţii sunt cei care îşi cunosc cel mai bine copiii, motiv pentru care ar fi de dorit ca aşteptările acestora să fie în acord cu posibilităţile reale ale copiilor, atrage atenţia. Ruxandra Foloştină. „Nu se recomandă o „ştachetă“  mult prea înaltă, ci, mai degrabă, o uşoară supraestimare a capacităţilor copilului astfel încât, pe baza motivaţiei, el se va strădui să se ridice la nivelul aşteptărilor pozitive ale părinţilor“, conchide aceasta.