Ce grozăvie! Torţionarii din spitalele României!

În doar câteva zile medici şi asistente din două spitale judeţene de urgenţă comit un fel de sinucidere colectivă recunoscând în faţa camerelor de luat vederi, dar şi în scris în faţa autorităţilor, că efectuează acte medicale refolosind materiale de unică folosinţă de zeci sau chiar mii de ori.

Autodenunţul comis de sute de persoane care au înţeles să-şi abandoneze subit instinctul de conservare şi să ridice brusc preşul, arata mormanul de gunoi în care îşi desfăşoară zilnic meseria.

Sute sau poate mii de pacienţi au fost expuşi la riscul infectării cu boli care mai de care mai ameninţătoare pentru sănătatea lor.

Cei care au trebuit să treacă prin spitale în ultima vreme se întrebă, pe bună dreptate, oare nu s-au procopsit cu o hepatită B sau C sau mai ştie cine ce altă infecţie care le va scurta viaţa?!  Oare mai are cineva încredere în acest sistem de sănătate care s-a dovedit a fi mai degrabă unul criminal, pe scară largă?
 

Autodenunţurile respective pot fi privite ca un fel de tulburare mentală colectivă. Este oare aşa?

În opinia mea, este un strigăt de disperare al unor oameni care asta ştiu şi asta vor, să trateze oameni şi care brusc se văd transformaţi în vectori complet opuşi misiunii lor în viaţă. Dincolo de acuzarea inchizitorială a ceea ce au făcut rău, aceşti oameni au nevoie de sprijinul nostru, de solidaritate, în primul rând al personalului medical şi global al întregii populaţii.

Joi a fost evitată o grevă generală printr-un act administrativ, semnarea unui contract colectiv de muncă. Principala revendicare, legată de modul de desfăşurare a actului medical a rămas nesatisfăcută. Solidaritatea personalului medical, fie şi numai a cadrelor medii, poate să aducă brusc schimbarea. Personalul până mai ieri aflat în conflict de muncă poate să-şi apere confraţii arătând că ceea ce s-a întâmplat la Ploieşti şi Tecuci nu este un fenomen izolat, ci o practică generalizată. Este nedrept să-i acuzăm pe personalul din 50-100 de spitale când în fapt ne aflăm în faţa unui fenomen sistemic, a cărui rezolvare sta în mâna Guvernului!

Directorul medicului chirurg din Ploieşti s-a grăbit să găsească o cale de scăpare din această adevărată criză izbucnită din senin, lăsând să se înţeleagă că subordonatul sau este cumva dereglat la cap. Colegii îl contrazic. La Tecuci tot personalul a înţeles să-şi cimenteze dezvăluirea printr-o plângere penală la adresa managerului, care i-a forţat să desfăşoare o astfel de practică medicală aberantă.

Ne apropiem de esenţa problemei.

În urmă cu jumătate de an Ministrul Sănătăţii a emis un ordin prin care managerii de spital urmau să fie demişi dacă nu se încadrează în bugetul trimestrial alocat. Drept urmare, acum o săptămâna, 3 au fost demişi, 2 au renunţat singuri, recunoscând că este o misiune imposibilă, restul celor 435 de manageri de spitale au făcut ORICE pentru a nu-şi pierde slujba. Însă în spitalele de astăzi ORICE însemna destul de puţin, pentru că 70% din bugetul spitalului este securizat prin lege pentru salarii, iar facturile de gaze, apă, curent, termoficare, nu pot fi reduse. ORICE se traduce mai clar în reducerea cheltuielilor cu materialele sanitare, medicamente şi mâncare până la 0!

Acest fenomen nu este nou. În urmă cu 5 ani am propus Parlamentului o lege aparent redundantă, sublinierea faptului că pacienţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute din buzunar cu materialele sanitare şi medicamentele cumpărate pe perioada internării. Intenţia mea declarată, a fost de a da o şansă directorilor de spitale să vină la masa negocierilor cu reprezentanţii CNAS cu argumente legate de imposibilitatea acoperirii cheltuielilor cu bugetele impuse. Nu s-a întâmplat aşa.

Odată ajunşi pe funcţii, directorii de spitale au devenit duşmanii cei mai de temut ai pacienţilor în încercarea lor de a-şi păstra funcţia, demonstrând o abandonare a celor mai elementare semne de umanitate.

În timp, abuzând de autoritatea pe care o au şi de puterea de a concedia practic pe oricine din spital, managerii au dat ordin să fie abandonate ori ce regului elementare ale practicii medicale pentru a se putea încadra în buget! În România au mai existat astfel de dezumanizări, puşcăriile comuniste fiind pline de torţionari, care astăzi ajung să fie daţi justiţiei.

Este posibil să se încerce acoperirea grozăviilor din spitale, un raport la MS, aşa şi aşa, concedierea a doi directori, câteva declaraţii evazive şi speranţa că după 3 zile subiectul nu mai este ştire, iar presa îl va uita. Foştii şi viitorii pacienţi ai spitalelor nu vor uita însă!

Ce este de făcut?

· În primul rând – asociaţiile aflate până mai ieri în grevă trebuie să aibă curajul de a se poziţiona tranşant în această situaţie. Liderul Sindicatului Democatic “Dr. Ioan Cantacuzino”, chirurgul Florin Chirculescu, ameninţa cu excesul de zel ca forma de protest. II sugerez să propovăduiască normalitatea că formă de luptă sindicală. Este suficient sa respingi compromisurile la care te obligă astăzi sistemul sanitar, iar anomaliile vor vorbi de la sine, exact ca în cazurile de la Ploieşti sau Tecuci. Colegiul Medicilor are acum şansa de a demonstra ce înseamnă redarea demnităţii: sa semnaleze toate situaţiile in care astfel de anomalii s-au produs deja si sa îşi menţină atitudinea din săptămâna trecuta! Rolul asociaţiilor este de a apăra interesul comun fara a te teme de consecinţele unor dezvăluiri individuale!

· Apoi, întreaga grozăvie, trebuie dată publicităţii, cât mai obiectiv posibil, din cât mai multe surse şi spitale! Atunci când Raed Arafat a fost nedreptăţit de Preşedintele ţării, o ţară întreagă a sărit să-l apere. Menţinându-şi funcţia, a venit astăzi momentul să-şi plătească datoria faţă de cei care au investit în el. Va trebui să opteze pentru arătarea adevărului, în totalitate sau pentru a ţine partea Guvernului, încercând să minimalizeze dimensiunea crizei. Vom vedea curând!

· În al treilea rând, de urgenţă, în cel mult două săptămâni, ministrul Nicolaescu şi preşedintele CNAS Busoi, trebuie să ceară managerilor de spital să comunice care sunt costurile reale incumbate de fiecare act medical decontat. La început sunt suficiente standarde de cost pentru primele 200 cele mai frecvente prestaţii decontate de fiecare spital în parte. Vom vedea instantaneu care este hiatusul între finanţarea actului medical şi costurile reale! Apoi vom putea calcula imediat de citi bani avem nevoie, si abia apoi vom calcula cit reprezintă din PIB!

· Apoi, trebuie să trecem la redimensionarea pachetului de servicii (dar în această ordine şi nu aşa cum a propus MS – întâi pachetul şi apoi vom vedea cum stăm cu banii!). Va trebui să acceptăm ca trebuie să facem o restructurare peste noapte a numărului de servicii oferite de spitale. Cum o astfel de măsură nu poate fi mult prea brutală, Guvernul va trebui să accepte că mai are o prioritate – suplimentarea semnificativă a bugetului CNAS. (Pentru că tot l-am amintit, mă aştept că atât de des televizatul nostru Preşedinte Băsescu, să iasă duminică la ora 18, că acum o săptămână, să facă odată şi odată ceva şi pentru populaţie, nu numai împotriva opozanţilor săi politici, ameninţând cu trimiterea bugetului înapoi la Parlament nu pentru că se dau bani baronilor locali ci pentru că ne sunt omorâţi cu zile cetăţenii în spitale!) 

· Avem nevoie de reguli noi, de salarii ajustate corespunzător, de interzicerea tranşantă, indubitabila a practicii jecmănirii populaţiei bolnave (orice cheltuiala care nu e făcută din banii spitalului trebuie să se găsească pe biletul de externare iar acesta să devină un fel de bilet la ordin prin care pacientul să-şi recupereze de îndată banii cheltuiţi pe nedrept).

· Avem nevoie de o lista naţională a medicamentelor de spital si de liste specifice fiecărei unităţi, in funcţie de profil, care sa fie garantata de managerul de spital. Licitaţia naţională pentru aceste repere se impune de la sine iar aminarea ei este complet nejustificata (aşa cum se întâmpla acum – “Lucram, lucram!) 

· Spitalelor trebuie să li se ridice limitarea angajărilor în secţiile care au personal sub normativele în vigoare. Nu mai trebuie să lăsăm pacienţii să joace ruleta rusească, riscându-şi viaţa în secţii care nu dispun în fapt de personalul strict necesar. (Este ca şi cum ne-am sui de voie de nevoie în avioane cu un singur pilot şi paralizam când îl auzim că strănuta!). Fiecare spital trebuie sa dea publicităţii mâine toate posturile neacoperite de personalul strict necesar. Deblocarea in medie a 3 posturi pe spital este o gluma macabra!

· Da, va trebui să acceptăm, coplăţi şi liste de aşteptare. Astfel de mijloace de contenţie a costurilor există în ţări care cheltuiesc cu 600-800% mai mulţi bani per pacient decât România şi recunosc că nu au alte alternative. Noi suntem prea populişti ca să recunoaştem adevărul!

· Responsabilitatea administrării spitalelor trebuie translatată acolo unde ii este locul azi, la nivelul autorităţilor locale. Preşedinţii de consilii judeţene trebuie să accepte că au în responsabilitatea lor individuală un bolovan greu şi nu au dreptul de a se mai ascunde după Ministerul Sănătăţii sau managerul de spital!

· Trebuie mai mulţi bani în sănătate şi nu-i avem încă. Personal mă mulţumesc cu un Memorandum semnat de primul ministru prin care să se oblige să aloce 50% din orice ban colectat în plus prin reducerea evaziunii fiscale! Nu avem bani însă avem evazionişti! Aceştia există datorită complicităţii noastre, a întregii populaţiei. Dacă şi după un asemenea memorandum vom mai accepta vreo marfa fără a solicita bon fiscal atunci soarta noastră este pecetluită şi meritată!

Nu în ultimul rând Ministerul Sănătăţii să asculte vocea experţilor în sănătate! Aceştia nu se găsesc în birourile din Minister ci se găsesc în teritoriu şi sunt o mulţime. Dacă vrea, Ministerul poate face o Convenţie a experţilor în sănătate doar dacă cheamă foştii directori de spitale, actualii directori şi pe cei care vor să le ia locul şi adună imediat 1500 de experţi! Şcoala de management sanitar a şcolit 6000 (şase mii) de manageri de spital (pentru numai 435 de unităţi sanitare). Consultaţi se pot găsi si in ONG-uri, printre medicii emigraţi, etc. Sunt peste tot, numai sa vrea cineva să-i asculte!

Ceva trebuie însă făcut, chiar dacă acel ceva este exact ceea ce nu place niciunui Guvern: să desfacă baierele pungii şi să ia bani din alte domenii pentru a-i da la sănătate! Superministrul Arafat, Ministrul Nicolaescu, premierul Victor Ponta trebuie să se decidă de a cui parte sunt, apoi soluţiile vor curge gârlă! 

În caz contrar ei poarta răspunderea lipsirii de îngrijiri adecvate a unei întregi populaţii, îngroşând rândurile celor care contribuie la suferinta din spitalele patriei!