Vestea deloc bună este că autorităţile române din domeniu se fac vinovate de complicitate la creşterea numărului de noi cazuri prin lipsă de intervenţii de prevenire a infectării cu virusul HIV.

Estul Europei este una din regiunile unde situaţia se deteriorează constant. În acest context regional dificil şi în plină epidemie HIV în România, a creşterii numărului persoanelor diagnosticate cu acest virus, Ministerul Sănătăţii a anulat în 2015 Comisia Naţională de luptă HIV/SIDA. Aceleaşi suicidale autorităţi medicale din România sunt completamente incapabile să reunească de aproape un deceniu o echipă interministerială care să poată adopta măsuri concrete de prevenire, în condiţiile decesului Strategiei Naţionale în acest domeniu încă din anul 2007.

Există 0 voinţă politică pentru a lua în serios HIV/SIDA ca problemă reală de sănătate publică, în ciuda asigurărilor ministeriale festiviste. Primul pas ce trebuie făcut de urgenţă este să recunoştem cu onestitate că ne aflăm în plină situaţie de criză. Alocarea de resurse pentru programe de prevenire şi sprijin a comunităţilor afectate, introducerea educaţiei pentru sănătate sexuală şi reproductivă în şcolile publice şi reintroducerea unei Comisii interministeriale coordonată la nivelul primului ministru sunt urgenţe care nu pot fi amânate la nesfârşit fără costuri dureroase şi pierderi umane.