povesti cu bunici - ultimele știri

Pentru mine, Paştele era ea. Ne strângeam toţi în jurul ei, pentru că avea har. Eu nu prea ştiu ce înseamnă har, dar dacă există, în mod sigur ea îl avea. Bunica.

„Naivitatea nu e un defect, e un mod mai frumos de a trece prin viaţă“, spune Camelia Cavadia despre bunica ei, Aurica. Pentru Camelia, PR manager al postului Pro TV, bunica a fost cea mai importantă persoană. Şi-a dorit să-i onoreze memoria cu un te...

„Sunt fiu de învăţător şi dragostea de şcoală am învăţat’o, dar, din familie. Tata, azi pensionar, a oficiat pe altarul şcoalei 38 ani ne întrerupt. Atunci când am terminat cursul primar s’a pus pentru prima dată problema viitorului mieu, am cerut cu...

Argentina Gribincea, cititoare „Adevărul”, ne-a scris despre tentativa nereuşită a bunicului Ion de a trece graniţa sovietică spre România, în 1941, o mărturie dureroasă venită din inima Basarabiei: „ bunica nici n-a dorit să vorbească despre circums...

Raluca Ilie, cititoare „Adevărul”,  povesteşte despre tanti Lenuţa, bunica „glumeaţă şi ieşită din tipare”, cu care s-a „pricopsit” în parc, pe când avea doar doi ani. Tanti Lenuţa de la care Raluca a învăţat să joace şah şi prin care i-a cunoscut pe...

Aura Stan, cititoare ”Adevărul”, ne-a scris în câteva rânduri învăţămintele pe care bunica sa, mamă a şase suflete, i le-a împărtăşit în timpul vieţii: ”Graniţele pot fi depăşite, iar lumea de afară, aidoma celei aflate din basmele ,,răstălmăcite şi ...

Când ninge, retrăiesc  mirosul de zăpadă proaspătă al mănuşilor de lână împletite de bunica. Iarna, în vremurile acelea, satul meu se transforma într-o imensă pârtie. Fiind  născut la munte mi-au pus schiurile în picioare când aveam cinci ani....

Aşa-mi spune bunicul meu de fiecare dată când mă vede. Rememorează amintirile cu mine, de când eram copil şi simte că au trecut anii. Şi eu îmi amintesc cu drag de întâmplările ce mă leagă de el.

Manuela Stancu, cititoare „Adevărul", ne-a trimis o scrisoare adresată iubitului său bunic. Rândurile scrise cu nostalgie doresc a fi o răsplată pentru cel care i-a dăruit o lume mai bună, după cum ea ne destăinuie: „Îţi mulţumesc pentru că mi-ai exp...

Cititoarea "Adevărul" Anca Moldovan ne-a trimis o poveste emoţionantă ce îl are ca protagnoist pe ”bunul” Niculae. În rândurile ce urmează ea descrie atât momentele în care bunicul era mereu activ, intrând în jocul nepoţilor, cât şi clipele în care r...

Alina Iamandi a creionat un portret emoţionant al bunicii sale. Cititoarea „Adevărul" a spus o poveste despre dragoste şi sacrificii, despre apusul copilăriei şi despărţire. Vă aşteptăm în continuare cu istorii scrise cu suflet.

Gabriela Ciurcă, cititoare "Adevărul", ne-a spus povestea impresionantă a bunicii ei, o femeie puternică din Izvoare, dar şi o croitoreasă desăvârşită. După pierderea soţului în Primul Război Mondial, bunica Ana şi-a crescut cei 7 copii de una singur...

Cititoarea "Adevărul", Cristina Cozmovici, a scris despre Mama, aşa cum o numea pe bunica sa, alături de care şi-a petrecut multe zile pe prispa casei lor. Şi-a amintit cu nostalgie de acea dimineaţă din septembrie, '77, când a trebuit să se despartă...

Raluca Radu, una dintre cititoarele "Adevărul" şi-a amintit cu mult drag de bunicul ei, Vasile Zabava, în memoria căruia ne-a trimis o poveste. "Cu bunicul am învăţat să mănânc în pădure pâine cu usturoi sălbatic, am învăţat să citesc vremea după nor...

Pe bunica din partea mamei o cheamă Maria. S-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un sat din sudul judeţului Olt, însă a copilărit în Transilvania, pe lângă Braşov. După ce s-a căsătorit cu bunicul, s-a mutat aproape de Drăgăşan...

De când mi-o amintesc pe mamaie, am ştiut-o mereu singură, căci tataie s-a prăpădit brusc şi i-a lăsat pe mână o ditamai gospodăria pe care a încercat să o îngrijească cum a putut. Ea a fost bărbatul în casă de-atunci.

Nimeni n-ar putea să ghicească, fie şi cu aproximaţie, cu ce mă ocup în acest moment. Fac o pâine (de 900 de grame). Cântăresc cu minuţie ingredientele – făină, apă, sare, drojdie uscată... – şi le pun în cuva  micului cuptor electric pe care l-am pr...

De la câteva luni şi până pe la 3-4 ani, când am început să merg la grădiniţa, am fost crescută de bunici. Apoi, toate vacanţele de vară le petreceam la ţară, aşa că, atunci când îmi amintesc de copilărie, mintea mea zboară la uliţele prăfuite ale sa...

Proiectul editorial al ziarului “Adevărul” a incitat cititori obişnuiţi şi personalităţi publice să depene amintiri despre bunici. Lectura textelor ne prezintă, prin emoţii, sentimente şi gânduri, imagini din copilărie, trăită sub influenţa decisivă ...

Am avut mulţi bunici. Pe unii i-am cunoscut, alţii au murit înainte să mă nasc eu. Unul dintre ei a stat 7 ani într-un lagăr de prizonieri în Rusia, altul a fost sudor şi a construit cupola circului din Capitală, o bunică a lucrat la o legătorie de c...

Despre bunicul meu nu am prea multe amintiri. A murit la un an după ce m-am născut. Am auzit însă foarte multe despre el şi toate începeau la fel: „Ce seamănă ăsta mic cu Nicu”....

Îşi pierduse mama la vârsta de 14 ani şi îşi crescuse singură cei patru fraţi mai mici, care, tot restul vieţii, în semn de recunoştinţă pentru perioada aceea, în care fuseseră protejaţi, i-au zis „mama Margareta”. Îşi pierduse soţul când avea 22 de ...

Chelmus Cristina, cititoare „Adevărul”, ne-a trimis, tocmai din Palma de Mallorca, o poveste a căror protagonişti sunt bunicul Petre şi bunica Lola, sau prietena Lola, cum îi place să o numească. Aceasta ne dezvăluie: „Şi din fată boierească, din dra...

Am scris acest text acum o lună, când bunica mea încă mai trăia. Am vrut să-l modific, însă mi-e greu să vorbesc despre ea la trecut. Am decis să-l păstrez aşa....

Cel mai mult uram începutul de an şcolar. Când se scurgeau zilele de început de septembrie, vremea se domolea şi în cartier începea să miroasă a şcoală. Izul de var proaspăt dat pe şcoala de la colţ parcă ajungea până la mine acasă....

Stau în fund şi mă zgudui de plâns. M-am mutat de pe aleea asfaltată – de fapt, formată din nişte dale de beton puse una lângă alta – pe pământul bătătorit de lângă ea doar pentru că m-a obligat mamaie. „Să nu răcesc“. Nu-mi convine, voiam să stau în...

Uneori, nu sunt foarte sigur că tatăl mamei mele a trăit cu adevărat. Atunci, îmi privesc mâna stângă. Degetul mic de la mâna mea stângă este îndoit într-un fel anume, ca o gheară sau ca o lumânare care tocmai se stinge. „Tata avea degetele aşa, iar ...

Pentru cei care s-au născut mai târziu: aici este vorba despre cum nu voia bunicul să ne dea, cum ar veni, cheile de la maşină....

Cristian Nicolae Balan, cititor „Adevărul”, ne-a trimis o poveste despre bunica Ilinca şi bunicul Gheorghe, alături de un prolog mişcător: „Cred cu tărie că pentru a avea o societate sănatoasă, membrii ei trebuie să beneficieze de o copilărie frumoas...

Bunicul Alexandru Chiţan, fost primar la Cernăuţi, s-a îndrăgostit prin 1925, spre disperarea  mamei sale, de o fată simplă, cu  cozi negre, din raionul  Zastavna. În 1935, familia lor cu opt copii s-a mutat în România.

Unul dintre cititorii "Adevărul", Valentin Ştefan, a publicat pe pagina de Facebook dedicată poveştilor cu bunici, un text emoţionant în amintirea bunicii lui, Maria, cea care îi păstra prăjituri de Crăciun. Iată povestea lui Valentin, trimisă tocmai...

Nazaria şi Ioan. Ei sunt bunicii mei ”de la oraş”, bunici cu nume biblice. Un oraş mic, din Moldova, care a dat, printre altele, o Nadie Comăneci..şi o rafinărie lăsată să moară în ultimii ani de interese politico-economice. Oneşti.

„Unde eşti, draga mea, dragă? Unde eşti?”. O privesc în ochi. Şi caut în ei o licărire a ceea ce a fost. Stă în faţa mea. Ea. Pare aceeaşi. Şi, totuşi, nu e....

Am avut trei perechi de bunici. Mă mândresc cu o situaţie care nu este nici pe departe o realizare personală. Nu am contribuit cu nimic, dimpotrivă, doar am primit. Dar am rămas un copil care a avut şase bunici şi se simte asta.

Prăjitura cu albuş, coada împletită în spic, cărţile lui Jules Verne, diapozitivele cu poveşti şi lampa de veghe mi-au însemnat copilăria de la etajul 7 al unui bloc din Dristor, Bucureşti.

Bunicul în cauză e de fapt un unchi al bunicii. Dar de ce îi zic bunic? Pentru că a fost mai drăguţ, mai apropiat, mai vorbăreţ decât bunicul meu de altfel stimabil. Şi m-a învăţat să îmi placă istoria....

Cei mici n-au de unde să ştie. Se întâmpla în vremurile când în piaţă, cu un leu, puteai cumpăra un pui de găină, abia ieşit din incubator. Mă fascina piaţa din bătrânul cartier bucureştean Leontin Sălăjan, loc în care îmi plăcea teribil să mângâi ca...

Sunt lucruri pe care le uităm deşi ar trebui să ţinem de ele mai mult decât de orice altceva pentru că ele reprezintă singura definiţie pe care o avem despre noi

Când a murit, eu n-am simţit nimic. Nu e nici o lună de atunci. Mă trimiseseră de la ziar să fac un articol la Bruxelles. M-am întors pe Otopeni, am deschis telefonul şi am văzut că aveam un mesaj: „Îmi pare rău, Cristi”....

Încă de la opt ani şi un pic aveam o problemă serioasă: mă presa timpul. Aşadar, mă grăbeam în toate, fapt poate nu chiar atât de anormal în condiţiile în care sunt născută în Bucureşti, trăiesc în Bucureşti şi s-ar putea prea bine să rămân în Bucure...

Bunicul aşteaptă acceleratul. În gara de la Piatra-Neamţ sunt doar trei linii şi trenul care urmează să-l ducă spre Bucureşti, unde merge la un control medical pentru inimă, va sosi, dinspre Bicaz, la linia a doua.

Bunicul meu era înalt. Îl chema Ilie. Avea 1,83 şi aducea asa, la faţă, cu actorul Puiu Călinescu. Era brunet, dar eu l-am cunoscut când avea părul cărunt. Era de-un calm imperturbabil şi extrem de calculat. Atât de meticulos, încât te scotea din min...

Îi văd mereu în comparaţie cu ce sunt acum. Au ajuns la aproape 90 de ani, dar amintirile mele vor să se oprească acum aproape 15 ani, pe vremea când şi eu eram mai mic, iar totul era departe....

Poveştile cu bunici continuă pe adevarul.ro, acolo unde atât bloggerii, cât şi cititorii "Adevărul" au dat curs invitaţiei noastre de a se lăsa purtaţi, înapoi, pe aleile copilăriei.

Bunica mea preferată a fost bunica Eugenia. Nu i-am spus niciodată pe nume şi nici mamaie. Ea era bunica. Acea BUNICA....

Unde sunt zăpezile de altădată? Sunt aici, ne trebuie doar ochi să le vedem. Sunt la ferestrele noastre, sub tălpile noastre, dar mai ales în sufletele noastre. Zăpezile de altădată n-au plecat nicăieri, sunt aici dintotdeauna şi pentru totdeauna....

Au trecut deja vreo două luni de când bunică-mea doarme (comă este un cuvânt tare tâmpit). Ai mei dorm şi ei cu ea, în ture, iar eu, ultima dată când am fost acasă, i-am citit un capitol întreg dintr-o carte pe care n-am mai terminat-o între timp.

Nostalgii, nostalgii ! Singurele permise pentru cei care am prins copilăria în comunism! De fapt cel mai mult mi-aş fi dorit să  fi fost prezentă la Sărbătorile când mama era mică, până în Război, când bradul se împodobea cu păr de înger, o beteală e...

„Cartoful e şiret ca un bărbat, mamă, mereu dulce şi ascuţit, dar de fapt te usucă şi te curăţă de toate cele. Uneori, chiar de `ăle rele. Dar tu învaţă să potriveşti mâncarea după ştrengăria lui şi or să te iubească toţi”. Am rămas cu amintirea cald...

Bunicului meu îi este frică. Are 79 de ani şi se teme de moarte, aşa cum îmi este mie frică de viaţă. El nu are Dumnezeu şi, deci, nici viaţă de apoi, aşa că pentru el nu există nimic în afară de viaţa asta aspră în care a construit o casă, a avut o ...

Dacă acum au 80 de ani, înseamnă că trebuie să se fi întâmplat în urmă cu vreo şase decenii. De unde să ştiu cum a fost dacă nu i-am întrebat niciodată?

Nu i-am spus niciodată „bunic“ sau „tataia“, pentru că în zona Munţilor Apuseni, unde stăteau părinţii tatălui meu, bunicilor li se zice „moşu’“ şi „buna“ (pentru cineva care nu are nicio legătură cu partea aceea a Ardealului, îmi dau seama că apelat...

Cînd a murit, nu mi-au spus. Trecuseră mulţi ani, eram în Bucureşti. La cîteva zile după ce l-au îngropat, am sprijinit cu spatele Palatul Telefoanelor, să nu se mai clatine....

„Adevărul” vă propune un proiect editorial de basm: poveşti cu şi despre bunicii noştri. Vă invităm şi pe voi să scrieţi la adresa contact@adevarul.ro despre cei care v-au ţinut adesea de mână pe aleile copilăriei. Nu uitaţi să ataşaţi fotografiile c...