Andriescu, eşti concediat! Farsa F64 - un spectacol greşit şi trist pentru jurnalism

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

F64 trebuia să anunţe luni numele investitorului străin care a cumpărat afacerea. În schimb, a făcut un marketing stunt. Şi-a atins scopul? Nu şi l-a atins? Aceasta este povestea celei mai mari ţepe primite în cariera mea scurtă de jurnalist.

Să vă povestesc ce s-a întâmplat. 

Vineri vine un comunicat oficial de la F64 prin care anunţă vânzarea grupului către un investitor străin şi o invitaţie la conferinţa de luni dimineaţă, de la 11. În momentul următor m-am activat. Nu numai eu, probabil majoritatea colegilor din presă. S-au dat nume privind investitorul misterios, s-au aruncat zvonuri. Am considerat că cel mai bun lucru pe care pot să-l fac din punct de vedere jurnalistic şi analitic, până la urmă, este să-i invit pe cei de la F64 la Adevărul Live, emisiunea noastră zilnică. Mi-am pregătit întrebările, şterse acum cu roşu, am căutat, m-am documentat. Am muncit. Dar nu ăsta e argumentul frustrării mele. 

Luni, la 11, F64 a anunţat că investitorul este Moş Crăciun, ca parte a unei campanii de sărbători a magazinului. Cine vine în F64 poate să doneze pentru copii cadouri de Crăciun. Şi aşa a fost cea mai mare ţeapă din carieră. Ne uitam unii la alţii ciudat, nu ştiam ce să facem mai exact şi speram să fie un preambul al anunţului. Mi-aş dori ca acesta să fie doar primul pas şi chiar să existe un investitor. Ar fi o campanie genială.

Adevărul Live cu Marian Alecsiu de la F64 despre acest subiect, piaţa foto şi perspectivele ei. Spoiler alert: Şi-a cerut scuze de vreo trei ori. Cam atât de bună a fost farsa. Am simţit regretul, fără îndoială. 

Marian Alecsiu, F64: tranzacţia anului în România s-a transformat în farsa anului. Cât de fair play a fost mişcarea? 

De ce nu e în regulă?

Pentru că zeci de jurnalişti au muncit, au verificat, au muncit şi au dat o ştire falsă.

Pentru că zeci de jurnalişti poate aveau ceva de muncit în dimineaţa asta, dar au venit la o conferinţă unde nu s-a anunţat nimic concret.

Pentru că nu totul merge pe principiul "bad publicity is still good publicity". Nu. Nu în domeniul ăsta, nu la nivelul acesta. F64 are un public mişto, e un magazin cu oameni faini, dar a dat un rateu total.

Pentru că nu e fair play.

Pentru că acum orice comunicat de la F64 va fi privit cu îndoială şi mulţi vor avea o atitudine negativă, apriori evenimentului sau oricărei lansări.

Pentru că a fost păcat că nu au avut un investitor. Tonul general e unul sumbru pentru piaţa foto, odată cu creşterea smartphone-urilor, iar un investitor străin ar fi chiar binevenit.

Pentru că orice moment de tipul "hainele cele noi ale împăratului" trebuie gândit foarte bine.

Pentru că nu e bine să te joci cu anunţurile oficiale şi să-ţi asumi că faci de rahat o presă întreagă, doar pentru a atrage atenţia asupra ta. Cred că nu ăsta e genul de publicitate pe care poate F64 să şi-l facă şi pe care şi-l doreşte. Era mişto, brusc a devenit urât de multă lume.

Pentru că o afacere construită cu trudă şi simpatizată de mulţi, devine antipatică în cinci minute de anunţ. Atât.

Pentru că şi în presă şi în PR trebuie să existe un gentleman's agreement. Pentru că nu ne frecăm unii pe alţii şi nici nu ne-o dăm la gioale. Ne simţim bine şi ştim că domeniul e unul mai lejer decât altele, că există relaţii aproape de amiciţie între jurnalişti, specialişti în comunicare şi reprezentanţii companiilor. Pentru că suntem corecţi unii cu ceilalţi şi lucrăm într-un domeniu care se dezvoltă.

Pentru că nu poţi forţa umorul atât de mult. E amuzant din afară. Chiar e amuzant să priveşti jurnalişti şi bloggeri cum se dau cu capul de perete pentru că şi-au încasat-o şi a fost o farsă. Dar nu o farsă în care zeci de mii de oameni din România citesc ştiri false.

Pentru că dacă Radu Georgescu spunea că Avangate se vinde şi a doua zi venea de braţ cu Moş Crăciun şi călare pe un ren, mulţi ar fi uitat de plusurile sale şi ceea ce a făcut de-a lungul anilor. Ar fi fost tot penibil. Pentru că era de prost gust.

Pentru că şi specialiştii în comunicare, chiar şi cei interni, trebuie să înveţe cum funcţionează presa. Că anunţăm un fapt, că promovăm subiectul către superiorii noştri, că aceştia ne acordă încredere totală uneori, pentru că ne consideră jurnalişti buni. Ne lasă pagini goale, ne scot publicitatea să avem mai mult spaţiu. Şi după toate astea, ne întoarcem în redacţie ţepuiţi şi cu un rechin de pluş în braţe. Ar fi un film de comedie cu proşti foarte bun. Jurnalistul e prostul, să fim înţeleşi.

Pentru că jurnalismul mai trăieşte, aşa forţat, numai din încredere. Aia puţină. Şi acţiuni din astea distrug încrederea. Păi ce jurnalist ai fost tu că nu ai aflat asta? E clar, nu aveam surse bune. Mea culpa.

Ce am învăţat?

E o lecţie şi pentru noi jurnaliştii. Una dureroasă. Avem orgolii, muncim mult, suntem criticaţi şi ne asumăm lucrul ăsta. E o lecţie pe care o ştiam - nu trebuie să credem tot ce citim în comunicatele de presă. Dar acesta era un comunicat în care anunţa o vânzare. Era unul bombă. Nu puteai să nu-l iei în seamă, dacă erai o publicaţie care se respectă şi care vrea să informeze publicul. Ce aţi fi zis voi? Că noi suntem leneşi şi nu băgăm în seamă tranzacţia anului.

Dar am învăţat ca de acum încolo să tratez cu o doză suplimentară de scepticism orice comunicat vine de la companii. Şi dacă asta înseamnă să-mi asum faptul că vom scrie mai puţin, că vom munci mai mult şi că nu vom mai avea flux de ştiri, atunci e un risc pe care mi-l asum. Pentru că astăzi, orgoliul mei de jurnalist a fost lovit crunt. Pentru că am făcut tot ce trebuie, nu a fost eroarea mea, dar am fost ţepuit. Am dat o ştire falsă. Am provocat o simplă campanie de Crăciun. Pe care, ştiţi ce, aş fi promovat-o altfel dacă nu era aşa.

Astăzi, domnilor, vă spun să nu aveţi încredere în mine. Pentru că iată ce s-a întâmplat. Ne-am luat o lămâie urâtă, ca parte a unei campanii care are o intenţie finală bună. Astăzi, jurnalismul de tehnologie mi se pare lipsit de fair play.

Ce faci atunci când nu eşti tratat cu fair play? Mă voi aşeza şi mă voi gândi bine la asta. Pentru 2014, aceasta este una dintre dorinţele mele: să mă gândesc serios dacă mai vreau să fac asta.

Concluzii?

F64, nu aşa se face. Nu facem glumiţe de tipul ăsta, în care până la urmă, riscăm şi carierele unor oameni. Nu vreau să fiu dramatic. Dar eu dacă aş fi şeful meu, m-aş întreba serios de calităţile mele. De ce? Păi de ce jurnalistul meu nu a fost în stare să afle ceva? De ce? Ce contează că toată lumea a fost păcălită?

Eu m-aş da afară. Iar F64, dacă ar exista un birou de protecţie a consumatorului care să ia în considerare şi asemenea evenimente, ar trebui să fie reclamat pentru o farsă. Pentru că marketing stunts mişto am văzut, dar asta se încadrează într-o farsă dusă la extrem.

Pentru 2014, de 1 aprilie, după cum discutam la sediul magazinului, chiar sper la un investitor. Şi la o comunicare mai bună. La o campanie care să nu rişte brandul atât de mult. Poţi să spui că numai cine nu a riscat nu a câştigat. Dar uneori, îşi rişti imaginea unui brand.

Cum ne vom aminti anul 2013? Ca anul marei farse F64. Ce vânzare mişto ar fi fost, dar ce ţeapă ieftină a rămas. Şi e păcat, sincer, e păcat.

Andriescu, you're fired!

Au scris şi alţii despre asta

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite