INFOGRAFIE Dronele de pasageri îşi caută un loc pe cer

Numeroase companii de pe tot globul, unele cu o putere financiară impresionantă, aşa cum este fabricantul de avioane Airbus, se întrec să fie primele pe piaţă cu un nou tip de aparat de zbor care să permită evitarea blocajelor rutiere din marile metropole.

Câteva dintre aceste modele sunt autovehicule cu aripi care se desfăşoară pentru zbor, dar majoritatea nu sunt nici pe departe autovehicule, relatează Associated Press.  

De regulă, sunt vehicule cu decolare şi aterizare verticală, ca elicopterele (VTOL – Vertical Take Off and Landing), dar, spre deosebire de acestea, în loc de un singur rotor principal au mai multe rotoare. Nici motorul convenţional al elicopterului nu mai există: fiecare dintre rotoare e operat de un motor electric, alimentat de o baterie. Pe scurt, majoritatea acestor vehicule seamănă cu nişte drone supradimensionate.

Pilotate cu telefonul

Apariţia acestor vehicule aeriene a fost posibilă graţie ultimelor progrese ale ştiinţei şi tehnologiei. De pildă, creşterea exponenţială a puterii de calcul în ultimii ani permite acum un control extrem de precis al rotoarelor, a căror turaţie şi poziţie poate fi reglată de mai multe ori pe secundă. De asemenea, progresele în tehnologia de fabricaţie a bateriilor şi a motoarelor electrice au fost decisive pentru apariţia dronelor de pasageri

Doar o parte dintre aceste maşini zburătoare vor fi conduse de piloţi. Unele vor fi pilotate prin comenzi introduse pe telefonul mobil al pasagerului, cu sau fără intervenţia unui centru de comandă de la sol.

Pentru majoritatea dronelor de pasageri se află în faza de testare, de concept sau doar de proiect, încă nu e clar care va fi preţul lor pe piaţă. Plaja de preţuri poate fi foarte largă, deoarece unele maşini zburătoare sunt proiectate pentru uz comercial, iar altele – pentru a fi proprietate personală. Proiectanţii speră însă că, dacă se va crea o cerere mare, preţurile vor rămâne rezonabile datorită producţiei de masă.

Drumul spre taxiurile aeriene, plin de piedici

Calea spre un viitor dominat de maşini zburătoare e însă presărată cu numeroase obstacole. În primul rând, trebuie convinse autorităţile că aceste vehicule zburătoare sunt sigure. Apoi, trebuie găsite soluţii pentru gestionarea traficului aerian deasupra oraşelor, dacă aceste vehicule vor apărea cu miile. Şi nu în ultimul rând, trebuie perfecţionate bateriile actuale, astfel încât autonomia noilor vehicule să fie cel puţin rezonabilă.

În pofida acestor piedici, cel puţin zece companii merg înainte cu proiectele lor, văzând o potenţială piaţă pentru „taxiurile aeriene“ şi pentru maşinile zburătoare proprietate personală. Responsabilii de proiect descriu un viitor apropiat în care marile metropole vor fi survolate de zeci de mii de maşini zburătoare care-şi depun pasagerii pe acoperişul clădirilor de birouri sau pe mici piste de aterizare urbane. „În nici 10 ani, asemenea vehicule vor fi pe piaţă şi vor revoluţiona transportul urban pentru milioane de oameni“, spune Zach Lovering, coordonatorul proiectului de maşină zburătoare iniţiat de Airbus.

Charles Eastlake, profesor de inginerie aerospaţială la Universitatea Aeronautică Embry-Riddle, deşi mai sceptic, avansează un termen asemănător: „Cea mai bună aproximare pe care pot s-o fac ca inginer este următoarea: e posibil ca oamenii să utilizeze taxiuri aeriene autonome peste 10-15 ani, dar nu e sigur deloc. Provocările sunt mari“.

Cât de sigură e maşina zburătoare?

Primul obstacol pe care trebuie să-l depăşească dronele de pasageri este obţinerea aprobărilor din partea autorităţilor. În Statele Unite, obţinerea unui certificat pentru acest tip complet nou de aparat de zbor, din partea Administraţiei Federale a Aviaţiei Civile (FAA) ar putea dura ani de zile, deşi agenţia se laudă că are „o abordare deschisă şi flexibilă“ faţă de dronele de pasageri.

Oficialii FAA au discutat deja cu mai mulţi producători în legătură cu certificarea unor noi aparate de zbor, care să fie iniţial operate de un pilot, iar ulterior să poată zbura autonom. Într-un comunicat referitor la siguranţa dronelor, FAA arată că, deşi mai sunt necesare cercetări suplimentare pentru a garanta siguranţa zborului cu astfel de vehicule, „tehnologiile automatizate folosite la prototipurile care au efectuat deja zboruri de risc scăzut, fără pasageri, ar putea avea, atunci când ajung la maturitate, un efect pozitiv“ asupra securităţii zborului.

Ambuteiajele se mută pe cer

După aprobarea de către autorităţi, dronele se vor lovi de o serie întreagă de probleme legate de trafic: reducerea zgomotului rotoarelor, amplasarea platformelor de decolare şi aterizare şi, cel mai important, necesitatea unui nou sistem de gestionare a traficului aerian.

„E extrem de clar că sistemul actual de control al traficului aerian nu va face faţă unei densităţi atât de mari de vehicule care zboară la altitudini mici“, spune John Hansman, profesor la prestigiosul Institut Tehnologic din Massachusetts (MIT), preşedintele comisiei pentru  cercetare a FAA.

Există însă şi veşti bune la acest capitol: de doi ani, NASA lucrează la un sistem de control al traficului aerian care să poate dirija orice fel de aparate de zbor, inclusiv drone. Unul dintre responsabilii de la NASA, citat de „New York Times“, l-a descris drept un sistem de control al traficului potrivit „pentru un cer negru de drone“. Specialiştii americani speră să poată testa acest sistem în 2019.

Probleme cu bateria

În fine, printre principalele obstacole care împiedică dronele de pasageri să-şi ia avânt se numără autonomia încă scăzută a bateriei. E adevărat că bateriile au fost perfecţionate cât să se poată vorbi azi de zborul cu drone de pasageri, în limita a 50 de kilometri, dar pentru ca aceste aparate să devină competitive e nevoie de ceva mai mult. „Cum o să facem asta? Cum o să facem baterii mai puternice, când azi ne temem să ne luăm telefonul mobil în avion, fiindcă ar putea lua foc“, spune Missy Cummings, directorul Laboratorului pentru Autonomie de la Universitatea Duke, care lucrează pentru NASA. Iar John Leonard, inginer la MIT, întăreşte acest avertisment, arătând că îngrijorările privind autonomia bateriei sunt justificate, mai ales fiindcă „maşinile zburătoare nu pot fi trase pe dreapta dacă li se opreşte motorul“.  

Pe scurt, una dintre condiţiile cele mai importante pentru lansarea dronelor de pasageri este dezvoltarea unor acumulatori uşori şi cu autonomie rezonabilă. Bateriile disponibile în prezent pot menţine o dronă în aer 15-30 de minute, ceea ce, raportat la vitezele de zbor actuale, nu e suficient pentru transportul pasagerilor care vor să facă naveta între două localităţi sau măcar de la periferie spre centrul unei metropole.  

Lucrurile s-au pus în mişcare

Ideea dronelor pentru pasageri deja prinde rădăcini peste tot: în octombrie, compania Uber a prezentat un proiect de 97 de pagini privind lansarea unor taxiuri zburătoare pentru un pasager, conduse însă de un pilot. 

Italienii de la Jet Capsule au prezentat proiectul unei drone de două locuri, botezată IFO (care înseamnă Obiect Zburător Identificat, prin antiteză cu UFO, adică OZN), construită din fibră de carbon şi propulsată de 8 elice alimentate de baterii. Iar americanii de la Joby Aviation, din Santa Cruz (California), supralicitează cu modelul S2, asemănător cu un avion care are însă 12 rotoare basculante plasate pe aripi şi pe coadă.

Dar există şi paşi mult mai concreţi: la concurenţă cu statul american Nevada, care a aprobat, în iunie 2016, testele pentru dronele-taxi, autorităţile din Dubai au anunţat recent că vor introduce, până în iulie, astfel de maşinării zburătoare pentru transportul de pasageri. Drona chinezească EHang 184, aflată în teste, va putea purta, deocamdată, un singur pasager cu un bagaj relativ mic, în total 100 de kilograme, pe o distanţă de maximum 50 de kilometri. Modelul, acelaşi cu cel testat de americani, e un vehicul compact cu opt elice, care zboară ghidat de o reţea de senzori, cu o viteză de 100 km/h.

Dacă va avea succes, experimentul din Dubai deschide o nouă eră în transportul de pasageri, mai ales pentru zonele deja condamnate zilnic la ambuteiaje uriaşe.