HoloLens de la Microsoft îţi arată că realitatea virtuală se ia şi în serios

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pot spune că am testat toate realităţile virtuale, de la cele ieftine la cea mai scumpă. M-a impresionat HoloLens, dar iată de ce încă nu e vremea acestor realităţi.

Microsoft HoloLens, am exagerat, nu-i chiar un proiect de realitate virtuală. Este un hibrid în care a mai fost adăugată şi realitatea augmentată. Aceasta presupune că peste realitatea banală în care trăieşti vor şi pot fi adăugate elemente digitale cu care să poţi interacţiona.

Această nouă dimensiune a interactivităţii, a multimedia şi a consumului de conţinut digital este una pe care se bat grei din tehnologie: Facebook, Microsoft, Samsung, Google. Aş trece şi HTC în enumeraţia precedentă, dar nu e cazul, aşa că amintesc aici proiectul taiwanezilor: casca Vive.

Ca să le înţelegi, înainte să vorbesc eu despre planul Microsoft cu HoloLens şi parteneriatul cu NASA, trebuie să le simplific utilitatea. Facebook are casca Oculus folosită mai ales în jocuri video. HTC face cu Vive ceva similar Oculus, dar mai bine, mai imersiv, cu posibilităţi mai mare de mobilitate.

Samsung foloseşte telefoanele flagship din ultimii doi ani într-o cască a sa pentru a face realitatea virtuală mai purtabilă, mai ieftină. Google ne-a făcut să credem că poate fi şi ieftină, cu un telefon şi casca Cardboard, iar YouTube devine o platformă bogată în videoclipuri pentru aşa ceva. În final, Microsoft are un mix: oferă realitatea virtuală şi posibilitatea de a interacţiona cu obiectele.

Demo-urile de anul trecut au fost impresionante şi mi-am zis că poate fi un dispozitiv bun. Recent, am aflat preţul primelor unităţi - înainte de a testa - şi mi s-a părut foarte mare: 3.000 de dolari. Apoi am testat şi am ajuns la concluzia din titlu. Deocamdată, am rămas cu impresia că Microsoft nu vrea s-o vândă nici prea ieftină, să nu crezi că şi-o putea permite oricine (cam ce a făcut Google cu Glass la 1.500 de dolari), dar şi vrea să genereze discuţii - de orice fel -, astfel încât produsul comercial la un preţ bun să fie văzut ca o aproape binecuvântare.

Cum este şi cum funcţionează HoloLens

Am testat, printr-un eveniment desfăşurat în România, atât Oculus, cât şi Vive. Cu Google Cardboard m-am jucat deja, iar Samsung am testat în februarie. Marele minus al primelor două e cablul. Dacă începi să te mişti, rişti să te găseşti spânzurat. Apoi, mai e un minus: casca în sine. Este obositoare şi îţi lasă urme pe faţă. Odată ce ai folosit casca Oculus şi ai dat-o jos, ai încetat să mai fii om vreo două ore, ci să fii utilizator de realitate virtuală. Ar putea fi un disconfort pentru unii chiar şi purtarea acestora, iar Samsung nu-i departe de acest dezavantaj, dar măcar n-ai cablu.

Ajungând la HoloLens, casca propriu-zisă nu „stă“ niciodată pe faţă. Se prinde cu o bandă de cap, destul de comodă, iar de la spate reglezi prinderea. Vizorul pe care vei avea informaţiile „pluteşte“ în faţa ta şi e recomandat să te asiguri că nu îţi atinge nasul, ca să nu fie inconfortabil.

microsoft hololens

Videoclipurile sunt proiectate pe un ecran din faţa ta, care acoperă dreptunghiular câmpul vizual, dar vederea periferică rămâne liberă, astfel că nu rişti (atât de des) să te loveşti de pereţi sau oameni. În fapt, demo-ul de la Build 2016 s-a desfăşurat în acelaşi timp cu alţi trei până la şase oameni într-o cameră de circa patru metri pătraţi. Imaginea e proiectată corectă pentru ochii tăi, deoarece HoloLens se reglează automat.

Colaborarea dintre Microsoft şi NASA

În timp ce „călătorea“ pe Marte şi îl ascultam drept ghid pe Buzz Aldrin, mi-am adus aminte de ce mi-a spus un director Intel despre realitatea virtuală. Dacă oamenii n-ajung s-o testeze, să vadă cu ochii lor şi să testeze pe pielea lor cum este, nu vor înţelege de ce atâta vâlvă pentru o tehnologie. Acesta e cazul cu orice tehnologie, trebuie să testezi ca să vezi ce înseamnă, dar la aceasta e crucială un demo.

Pentru public, NASA şi Microsoft au colaborat pentru a crea „Destination: Mars“. Vezi câteva mici regiuni din planetă, fiind ghidat de Buzz Aldrin (al doilea om pe Lună), iar decorul a fost recreat digital din pozele trimise de Curiosity. Astfel, spre deosebire de imaginile din satelit, munţii au înălţime şi văile adâncime. Demo-ul este succint, îţi sunt explicate câteva elemente, câteva descoperiri, cum funcţionează Curiosity, dar îşi face treaba: explică utilitatea realităţii virtuale şi a HoloLens pe capul tău.

Aceleaşi două companii au mai folosit tehnologiile acestea pentru OnSight, misiunea în care specialiştii recompun digital Marte pentru a o cerceta mai uşor. Pozele ajung însă greu pe Pământ, din cauza vitezei reduse a transmisiilor radio între centrul terestru şi rover, iar Curiosity se mişcă destul de lent. Este însă un experiment care, după cum a declarat Jeff Norris, manager de proiect la NASA JPL, i-a ajutat pe cercetători să „fie“ pe Marte fără să călătorească pe planetă.

image

La Build 2016, acest demo era destinat presei şi dezvoltatorilor de software, dar va fi mutat la Centrul Spaţial Kennedy din Florida, iar din vară oricine va putea experimenta. Ce-i mai interesant este că şi oamenii sunt recompuşi digital, nu sunt filmaţi pe un fundal neutru, iar pentru a-i „cartografia“ digital au fost folosite camere Kinect, altă tehnologie Microsoft.

La ce vor fi bune aceste tehnologii

Nicio tehnologie de realitate virtuală nu este, deocamdată, la nivelul la care să fie necesară. HTC se poate să fi avut o idee foarte bună, oferindu-ţi imersiune foarte bună, două controllere care să lărgească universul digital, dar din ce în ce mai mult pierde teren în faţa competitorilor. Nu are nici capacitatea financiară să susţină un aşa proiect.

Deocamdată, Samsung şi Microsoft s-au poziţionat foarte bine. Ambele tehnologii pot fi folosite în design, medicină, jocuri video, educaţie sau entertainment. De asemenea, ambele sunt independente de un cablu, ceea ce le măreşte mult unitatea. Dintre toate m-a impresionat însă HoloLens pentru timpul de răspuns, pentru confortul pe care îl ai când o porţi şi pentru ceea ce Microsoft deja încearcă: o integrare cu tot felul de dispozitive terţe.

Poate vom discuta despre realitate virtuală ca un must have peste cinci ani, până atunci va fi o chestiune de acumulare. Samsung a reuşit bine anul acesta, prin oferirea căştii gratuit cu Galaxy S7, să popularizeze conceptul, iar Google face la fel cu conţinutul de pe YouTube. Desigur, nu putea lipsi: PornHub a dedicat un canal conţinutul pornografic pregătit pentru realitate virtuală. Asta e viaţă!

În final, voi cita dintr-un articol publicat de VICE România despre realitatea virtuală şi aceste produse. „Ştiu că muncesc mulţi oameni la aceste produse, dar nu sunt aici să empatizez cu ei, ci să le testez produsele. Iar acestea sunt acum de evitat, nu de cumpărat. Poate la anu', poate în 2018“.

<a href="https://www.facebook.com/adevarultech" target="_blank" rel="nofollow">Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!</a>

Tehnologie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite