Big-Tech şi noua cenzură ideologică
0
Cenzura este azi redefinită şi validată de mari corporaţii globale. Gândiţi-vă o clipă: Twitter suspendă contul lui Donald Trump (cu optzeci de milioane de urmăritori), dar îi permite să vorbească Ayatolahului Ali Khamenei (liderul suprem al Iranului, unde teocraţia islamică execută în spaţiul public dizidenţi, creştini sau homosexuali).
Ca orice om normal, îndoliat şi trist, am deplâns violenţele produse în ziua de 6 ianuarie 2021 la Capitol Hill. Am spus-o mereu: e mai uşor să distrugi decât să construieşti. Să produci războiul, în loc să aduci liniştea şi pacea. Am condamnat vandalismele, l-am criticat pe Donald Trump şi l-am aplaudat pe vicepreşedintele Mike Pence, un om decent şi admirabil, care a ales corect între ispita puterii şi codul onoarei.
Anul trecut, de asemenea, am dezavuat tribalismul şi comportamentul de piroman al liderilor Antifa & BLM. Conducătorii unei naţiuni trebuie să ştie că mulţimile furioase oricând se pot transforma într-o gloată bezmetică. În toată lumea civilizată, lupta dintre partide se conduce prin dezbateri şi se tranşează la vot. Dacă ai câştigat, îţi impui viziunea. Dacă ai pierdut, mergi acasă. Dialogul, însă, trebuie să continue prin mijloace paşnice.
Iată de ce cred că noua cenzură (masivă, dar selectivă) şi sabotarea ideologică pe reţelele Twitter & Facebook fac mai mult rău democraţiei decât orice discurs susţinut vreodată de Preşedintele Donald Trump. Monopolul Big-Tech sfidează pluralismul de opinii din rândul conservatorilor. Trăim într-un ev media întunecat.
Twitter a transformat ideea de cenaclu într-un consistoriu. Avocaţii libertăţii de expresie au devenit procurori ai ghilotinei virtuale. Dincolo de evidenta demonizare a Preşedintelui Trump (căruia i se pregăteşte o posteritate de tip Richard Nixon), cenzura desfiinţează democraţia şi instituţia dialogului socratic. În Atena, acum 2500 ani, era mai uşor să te exprimi slobod decât astăzi în Sillicon Valley.
Comunităţile virtuale nu trebuie niciodată organizate altfel decât întâlnirile dintr-o cafenea, dintr-un club, dintr-o arenă sportivă. Organizatorii nu pot expulza abuziv un spectator dintr-o tribună doar pentru că e republican, conservator sau pro-life.
Oligarhii Big-Tech atacă libertatea de expresie, sfidează Constituţia Statelor Unite („Congress shall make no law... abridging the freedom of speech, or of the press”) şi ne lasă pe toţi vulnerabil în faţa unui Gestapo algoritmic: ai dat „like” cui nu trebuie, porţi un stigmat şi, în curând, vei avea contul suspendat.
Trăim un moment urât şi scandalos în istoria spiritului occidental: marile corporaţii monopoliste influenţează nu doar competiţiile electorale sau dezbaterile ideologice, ci ele decid ce merită să existe şi ce nu merită să existe în spaţiul public. Deşi cochetează cu ateismul, Facebook, Google, Apple se cred nişte dumnezei.
Recomandarea editorului:
Ovidiu Raeţchi: Dar contul de Twitter al lui Hitler l-aţi fi închis?
Se încarcă comentariile...
