Internetul schimbă lumea

Internetul este tehnologie, dragoste, dramă, business, revoluţie, Manchester United, Tea Party, Steven Spielberg, Khaled Said, Kurt Cobain sau Roşia Montană... adică despre oameni şi comunităţile lor imaginare.

Online-ul influenţează tiparele de consum şi schimbă  comunicarea. Internetul modifică felul în care se diseminează informaţia şi vinde altfel publicitatea. Internetul schimbă lumea. Sau cel puţin asta auzim dinspre zona de expertiză new-media, unde facebook-ul şi twitter-ul, global spus – social media, sunt noii viţei de aur.

Net-ul pune bazele unei noi revoluţii industriale (Nani Beccalli-Falco) iar Facebook a devenit deja o „comunitate politică imaginară şi imaginată, ca fiind intrisec limitată cât şi suverană” (Anderson). Cu aproximativ 1 miliard de utilizatori (peste populaţia globului din anii revoluţiei franceze), Facebook este a treia naţiune după China şi India dacă îmi este scuzat şi acceptat argumentul andersonian conform căruia „în mintea fiecăruia trăieşte imaginea comunităţii lui”.

Înţelegând perimarea discursului canonic despre naţiune şi naţionalism, trebuie să acceptăm realitatea apariţiei acestor noi state online. Mai puţin omogenă ca naţiunile tradiţionale, tehnologia de comunicare în masă online este responsabilă de impunerea generală a unor coduri şi stereotipuri culturale validate numeric, prin sute de milioane de unici :)

Folosindu-se sau nu de efectele liberalizării comunicaţionale, determinate de principalele reţele de socializare, cei mai importanţi politicieni ai planetei stau la masă cu reprezentanţii  revoluţiei industriale online şi cu noile naţiuni emanate de aceasta: Eric Schmidt, CEO-ul Google, Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, Jeffrey P. Bezos, fondatorul Amazon.com şi Rupert Murdoch, preşedintele News Corp.

Legitimitatea online-ul a fost recunoscută, lideri de stat precum fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy precizând: „Internetul a devenit etalonul credibilităţii şi al democraţiei, precum şi etalonul ruşinii şi al dictaturii”.

Datorită automatizării, internetul a provocat desfiinţarea unor locuri de muncă, însă numărul celor create cu ajutorul online-ului este de 2,4 ori mai mare decat numărul job-urilor desfiinţate, această industrie ridicându-se în orizontală, cu extrem de multe servicii conexe.

Revoluţia industrială internautică nu se rezumă doar la comunicare şi mentalităţi, inovaţiile online promiţând să crească viteză şi eficienţa în diverse industrii precum, transportul, producţia de energie, exploatarea petrolului sau serviciile medicale fiind câteva exemple elocvente. Online-ul îmbină progresele a două revoluţii transformatoare: multitudinea de dispozitive, instalaţii,  reţele generate de revoluţia industrială şi îmbunătăţirea continuă a sistemelor de calcul, informatică şi comunicare rezultate din revoluţia internetului.

Sigur, există şi mulţi analişti care iau în calcul strângerea robinetului de către serviciile secrete occidentale atunci când este cazul şi deschiderea lui când s-ar cere. Iar aceasta este o variantă despre cum se construieşte o naţiune, aşa cum în 1789, câţiva francezi  eliberaţi de conştiinţa vechiului regim, desenau o revoluţie prin căderea Bastiliei de către o mulţime dezlănţuită să elibereze miile de prizonieri ai absolutismului monarhic: 7 ocnaşi.

Peste naţiuni, guverne şi conspiraţii, servicii sau corporaţii, internetul produce o schimbare de mentalitate radicală într-un timp limitat, o dedublare a activităţilor zilnice, o croazieră imediată, permanentă spre... ceva. Iar cei care nu doresc sau nu ştiu să navigheze, devin exilaţi ai mainstreamului, excluşii...

Internetul devine extrem de interesant acum pentru că nimeni nu ştie cum va evolua. Unii spun că descuierea lumii prin internet este fascinantă, alţii însă sunt rezervaţi faţă de rapiditatea revoluţiei pixelului, comparându-l cu un copil gras care se joacă leapşa cu alţi copii, pe care nu poate să-i atingă. Va obosi până la urmă, sufocat de propria-i deschidere?