REVIEW Moto Z - Un telefon excentric

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este un telefon subţire, poartă un nume istoric şi e fabricat sub comanda unei companii din China. Pe scurt, Moto Z.

Moto Z şi Z Force au fost primele telefoane pe care Lenovo le-a lansat sub renumele „Motorola“ şi a încercat o abordare diferită. Au venit în anul în care se discuta foarte mult despre modularitate, dar ideea a murit repede, când Google a anunţat că renunţa la Project Ara. Din fericire, Moto Z nu e atât de modular. Calitatea importantă a Moto Z e că îi poţi „lipi“ pe spate diverse module care să-l facă puţin mai bun. 

Vrei o cameră foto mai bun? Există o piesă Hasselblad pentru asta. Vrei mai multă baterie? Există baterie externă. Vrei proiector, ca să vezi filme ceva mai bine decât pe ecran? Da, se face. Sub linia Moto Mods, Lenovo a spus anul trecut că va oferi suport şi gadgeturi noi constant. Deocamdată, Moto Z e prima versiune. L-am folosit ceva vreme ca să văd dacă merită, dacă e cu adevărat interesantă modularitatea şi ce mai e de aşteptat de la noul model. 

Dotări tehnice bune, dar niciun avantaj crucial

Moto Z e subţire, chiar cel mai subţire smartphone pe care l-am testat (5,19 mm), iar prima grijă a fost şi întemeiată: bateria e pe măsură, de doar 2.600 mAh, iar autonomia nu-i lăudabilă. Te ţine 10 ore cu îngăduinţă, dar are şi avantajul că se încarcă rapid prin tehnologia Turbocharger. Astfel, cu 20 de minute de încărcare te descurci jumătate de zi. La o folosire intensă, pornind cu bateria de la 100%, nu depăşeşte şase-şapte ore. 

Altfel, Moto Z e un smartphone 4G cu procesor Snapdragon 820, 4GB de RAM şi 32GB spaţiu de stocare. Am primit telefonul cu Android 7 şi o interfaţă păstrată aşa cum a creat-o Google (cu mici ajustări făcute de Lenovo, dar le poţi considera minimale faţă de ce face pe alte telefoane vândute sub brandul său). Camera foto principală are 13 megapixeli, filmează 4K, iar cea de-a doua, de selfie, e de 5MP.

image

Designul şi finisajele îl încadrează în categoria premium. Are şi un ecran QHD de 5,5 inci. Culorile sunt puternic suprasaturate, vezi asta îndată ce-l deschizi, că te întâmpină cu o explozie violentă gata să-ţi rupă retina. E setat din fabrică pe modul vibrant. Poţi intra în meniu să-l treci pe standard şi e mult mai bine. Albul e prea rece zic unii. Eu îl găsesc excelent.

Tot la design, pe faţă, în partea de jos, are un singur buton fizic cu funcţia de deblocare şi blocare prin amprentă. Butonul Power de pe latura dreaptă se poate confunda cu butoanele de volum, de deasupra lui. Doar striaţiile îl diferenţiază, ceea ce poate fi un punct în plus pentru că s-au gândit la asta. Se încarcă prin USB-C şi n-are jack de căşti. Lenovo a făcut pasul acesta înainte de Apple şi s-ar putea ca în 2017 să se răzgândească. Nu-i nici bine, nici rău, dar dacă ai o colecţie generoasă de căşti, s-ar putea să te enerveze adaptorul. 

Din păcate, ca mai toate telefoanele Motorola după Moto X, nu iese cu nimic în evidenţă (mai puţin modulele despre care o să scriu mai jos). E rapid, cam tot atât de rapid pe cât e de subţire, dar am ajuns să mă aştept la asta de la un flagship. Ecranul e bun, senzorul de amprentă e undeva într-un top 3 ca rapiditate şi, surprinzător pentru mine, e un smartphone care se încălzeşte dacă stai pe Facebook sau Instagram, semn că reducerea grosimii vine şi cu dezavantaje. 

image

În ceea ce priveşte camera foto, e decentă. E departe de iPhone, Galaxy S7 sau Galaxy S8 şi puţin în spatele Huawei P10. Merită menţionat însă că e un smartphone de anul trecut, cu o distribuţie precară pe piaţa din România, aşa că n-ar trebui să-l compar cu modelele noi. În topul din 2016 l-aş poziţiona după S7, iPhone 7 sau Huawei P9. E mai bun decât G5, OnePlus 3T sau altele venite din China. Interfaţa însă e învechită şi algoritmul de procesare nu excelează. Şi da, modulul camerei iese în afară, dacă nu pui pe spatele telefonului o husă. 

Până aici e un telefon de nota 8. Iese în evidenţă, autonomia nu-i remarcabilă, camera foto doar îşi face treaba fără să te impresioneze şi e de apreciat că sistemul de operare n-a fost modificat masiv (dacă îţi displac interfeţele altor producători). Ar trebui privit însă ca un pionier pentru modularitate? Fie, îl privesc şi aşa. 

Ce-i cu adevărat important la acest smartphone sunt accesoriile Moto Mods. Câteva bucăţi de tehnologie care se împerechează (magnetic şi printr-un conector de la bază) cu telefonul pentru o experienţă îmbunătăţită. O cameră foto mai bună, o boxă, un videoproiector, o baterie externă etc. Motorola a testat prin acest dispozitiv conceptul de smartphone modular. Dacă a reuşit sau nu aceasta depinde de opinia fiecărui utilizator.

Hasselblad True Zoom

image

Se conectează uşor, doar îl aplici pe spatele telefonului, apeşi butonul de power şi ai o cameră compactă cu funcţii smart. Deşi elegant, în mână se simte incomod de folosit, e alunecos şi am fotografiat cu teamă să nu-l scap. Fotografiile sunt bune, zoom-ul binevenit, dar focusul putea fi mai precis. Calitatea imaginilor e undeva la limita dintre o cameră compactă bună şi un DSLR pentru începători. Pe distanţă focală mare (teleobiectiv) sunt ceva probleme şi cu stabilitatea imaginii.

Un accesoriu cu care să te mândreşti şi probabil singurul Hasselblad pe care-l vei folosi în viaţă, dacă nu eşti fotograf profesionist sau un bogătaş excentric. Acest accesoriu se vinde cu circa 280 de euro. 

JBL SoundBoost Speaker

image

Modulul se conectează ca toate celelalte, are două difuzoare care împreună oferă un volum maxim de şase waţi, iar bateria încorporată de 1.000 mAh împreună cu cea a telefonului, în teorie, te încântă cam 10 ore. Sunetul e bun pe toată gama de frecvenţe audio: joase, medii şi înalte. Este un modul pe care îl vei folosi destul de des, mai ales pentru filme. Pot trece ca avantaj că are şi baterie încorporată şi un stand ca să sprijini telefonul când vizionezi ceva pe ecran. Accesoriul costă aproximativ 120 euro.

Insta-Share Projector

image

Din punctul meu de vedere e singurul modul interesant. Cu bateria integrată de 1.100 mAh poţi proiecta conţinut timp de o oră. Insuficient, aş zice, dar presupun că dacă te apuci de aşa ceva, fie ţii telefonul în priză, fie ai o baterie externă cu tine. Dacă vrei să rulezi câteva vidoclipuri din YouTube ajunge, pentru filme şi seriale recurgi la încărcare. 

Dispozitivul are un braţ care te ajută să-l poziţionezi astfel încât să proiectezi pe perete, dar un filet pentru trepied ar fi fost mult mai util (sau să fie adăugat pe viitor într-o versiune nouă). A fost o experienţă bună, mi-a adus aminte de grădiniţă şi de proiectorul cu diapozitive cu care ne încânta uneori educatoarea. Şi da, n-o să fie calitate de cinema, dar nici nu poţi avea o aşa pretenţie.

image

Mi-ar fi plăcut să combin proiectorul cu boxa, ar fi fost senzaţie, dar nu se poate. Din cauza modului de prindere, modulele se folosesc pe rând. Poate data viitoare Lenovo va găsi o soluţie şi Motorola Moto Z va deveni cu adevărat primul telefon modular, nu doar cel mai subţire smartphone premium. Costă circa 280 de euro, deloc puţin. 

Concluzie după Moto Z

E un review care vine târziu, cam cum a venit şi Moto Z pe diversele pieţe pe care poate fi găsit acum. Încă nu e sigur ce vrea Lenovo să facă cu numele şi cu divizia asta de telefoane. Vorbind strict despre telefon, m-am întrebat pentru cine e potrivit Moto Z. Mi-e greu să spun. În situaţia asta nu e vorba doar de diferenţiere sau eleganţă, e un telefon excentric care promite un design nou, promite modularitate, dar conceptul acesta ţine de disponibilitatea oamenilor de a cheltui bani suplimentar pe accesorii.

Cred că îl cumperi dacă eşti fan al numelui. Sau dacă vrei un telefon cu Android diferit de celelalte (interfaţa curată e un motiv în plus pentru mulţi). Nu-l cumperi pentru poze sau autonomie. Poate a doua generaţie clarifică puţin ce scop are şi la ce excelează. Măcar se încarcă repede. 

Tehnologie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite