REVIEW Nokia Asha 501 – un aproape-smartphone care aproape merită
0
Finlandezii de la Nokia au început, în sfârşit, să se facă remarcaţi pe piaţa smartphone-urilor, prin gama Lumia, însă ei au un business profitabil şi pe piaţa de feature-phone, telefoane aflate la limita dintre dumbphone şi smartphone.
Nokia Asha 501 a stat în redacţia „Tech Adevărul“ timp de câteva zile şi am avut sarcina de a-l testa. Ca să-mi explic experienţa în câteva cuvinte, pot spune că Asha 501 a fost un blast to the past, o reamintire a vremurilor în care principala funcţie a unui telefon era aceea de apel, vremuri în care îţi permiteai să nu-ţi reaminteşti zilnic să conectezi încărcătorul.
<strong>Design</strong>
Cei de la Nokia au dezvoltat pentru gama Lumia o filosofie de design puternică şi deosebită. O singură privire e de ajuns şi îţi dai seama că un anumit telefon este produs de finlandezi. Este plăcut că această filosofie a început să se răsfrângă şi asupra gamei Asha.
Modelul 501 poartă amprenta vizuală specifică Nokia. Avem aceleaşi culori vii pe care am ajuns să le iubim, aceleaşi linii simple şi drepte, per total, acelaşi design minimalist şi modern. Carcasa este dintr-un plastic texturat, plăcut la atingere şi solid.
Pe marginea din partea dreaptă avem trei butoane, unul pentru Power şi două pentru volum. Pe cea de sos găsim portul microUSB şi mufa de tip Jack, pentru căşti. Pe partea din spate găsim camera foto şi logo-ul Nokia, dar şi un buton care ne ajută să scoatem carcasa.
Ecranul este înconjurat de o margine neagră groasă, iar la bază este singurul buton necesar pentru navigarea prin sistemul de operare.
Telefonul este destul de gros, având 12,1 mm grosime, însă ecranul de numai 3 inci îl face foarte compact. Asha 501 este genul de telefon pe care nu îl simţi în buzunar, cântărind numai 98 de grame.
Hardware
Specificaţiile tehnice sunt următoarele: procesor de 1Ghz, cu un singur nucleu, 64 de MB RAM şi un spaţiu de stocare intern de 128 MB, extensibil prin card microSD de până la 32 de GB. Această configuraţie poate fi găsită pe toate smartphone-urile Asha.
<strong>Performanţă</strong>
E greu pentru un om obişnuit cu smartphone-urile să judece perfomanţa unui feature phone, dar voi încerca. Asha 501 se mişcă binişor când vine vorba de navigarea prin meniu sau de funcţia de apelare sau SMS.
Aplicaţiile preinstalate – playerul de muzică, calendarul sau aplicaţia de notiţe – rulează fără probleme. „Buba“ apare în browser sau în aplicaţia de Facebook. Acestea se mişcă greoi, fie că este vorba de conexiunea WiFi, sau cea GSM (terminalul nu dispune de conexiune 3G). Navigarea pe Web, chiar dacă vorbesc de un feature phone şi nu un smartphone, ar trebui să fie o experienţă cât de cât facilă. Paginile se încarcă foarte greu, iar aplicaţia de Facebook se deschide în câteva minute de la apăsarea iconiţei.
Am încercat să descarc câteva jocuri din magazinul de aplicaţii. Acestea rulează bine, însă sunt la nivelul celor de pe telefoanele de acum 7-8 ani, atât cât vine vorba de grafică cât şi de gameplay.
<strong>Display</strong>
Ecranul de pe Asha are diagonala de 3 inci şi o rezoluţie minusculă de 320x240 de pixeli. Ce înseamnă asta? Înseamnă că putem distinge absolut fiecare pixel de pe ecran, iar experienţa nu este una tocmai plăcută. Touchscreen-ul funcţionează fără probleme şi mi-a plăcut faptul că puteam debloca ecranul cu o bătaie dublă pe ecran. De asemenea, este un avantaj faptul că ora poate fi citită şi fără aprinderea ecranului.
<strong>Autonomie</strong>
Aici e marele plus al Asha 501. Pentru a explica cât mai bine cât de mare e autonomia Asha 501, voi cita dintr-o reclamă: telefonul „rezistă şi rezistă şi rezistă şi rezistă“. Autonomia este atât de mare încât e frustrant. Recunosc sincer că nu ştiu care este media pentru feature phones, însă Asha rezistă aproximativ 5 zile. Ce înseamnă asta? Câteva zeci de minute de apeluri pe zi, SMS-uri şi cam 30 de minute de muzică în căşti. Dacă ţinem conexiunea GPRS activă constant şi facem şi puţin browsing, bateria rezistă mai bine de trei zile. Mai mult decât decent, în condiţiile în care smartphone-urile rezistă o zi, maximum două.
<strong>Multimedia</strong>
Nokia Asha vine cu o cameră foto de 3,15 de megapixeli, cu focus fix. Aceasta se descurcă decent în condiţii de lumină puternică. Culorile sunt vii, puţin supraexpuse, însă nivelul de detaliu este mic. Clipurile video se înregistrează la rezoluţia de 320x240 de pixeli şi sunt de nefolosit după standardele actuale.
Difuzorul de pe Asha 501 este puternic, însă nu vă aşteptaţi la claritate. Totuşi, când conectăm o pereche de căşti, e altă poveste. Telefonul este suficient de mic şi redă sunetul cu putere şi claritate în căşti, iar astfel poate fi folosit cu succes pe post de MP3 player.
<strong>Software</strong>
Asha 501 funcţionează pe Asha Platform, o combinaţie între MeeGo şi Symbian. Este un sistem de operare uşor de folosit, foarte intuitiv, care dispune de numai două ecrane. Pe unul din ele avem o listă cu toate aplicaţiile, iar pe celălalt (denumit Fastlane) găsim un centru de notificări, dar şi scurtăturile pentru conexiunea de date, WiFi sau Bluetooth. Butonul fizic de sub ecran poate fi folosit pentru navigarea între aceste ecrane.
Toate aplicaţiile sunt construite pe platforma Jaca, iar asta presupune un timp de încărcare destul de mare. Magazinul de aplicaţii este sărăcăcios şi jocurile sunt dezamăgitoare. Este de notat lipsa opţiunii de hotspot portabil.
<strong>Plusuri</strong>:
- Dimensiuni reduse
- Design simpatic
- Autonomie foarte mare
<strong>Minusuri</strong>
- Lipsa conectivităţii 3G
- Aplicaţiile se mişcă greoi
- Rezoluţie foarte mică a ecranului
<strong>L-aş cumpăra?</strong>
Nu. Doar pentru simplul fapt că sunt obişnuit cu smartphone-urile. Probabil că ar fi un telefon bun pentru un copil mic, mulţumită designului, însă nu pot să remarc că preţul lui – aproximativ 400 de lei – este acelaşi cu ale unor smartphone-uri cu Android şi cu 100 de lei mai mic decât cel al Lumia 520, un smartphone excelent cu Windows Phone. Nokia cere prea mult pentru cinci zile de autonomie.
Se încarcă comentariile...
