Curcubeul mi-a rupt Facebooku'-n două

De câteva zile mă confrunt cu o colorare curcubeică a fotografiilor prietenilor din Facebook. Mai tineri, mai puţin tineri, femei, bărbaţi, cu toţii într-un singur glas şi mai multe culori au decis să se ralieze unei campanii care serbează cumva oficializarea căsătoriilor gay în Statele Unite.

Până aici, nimic de zis, că vorba aia, „doar nu au murit degeaba ăia la Revoluţie“, avem libertate de exprimare. Dar avem atât de multă, că toată campania, care presupune solidarizare cu o idee sau un demers (încă foarte controversat într-un stat cam cleric) s-a transformat într-o bălăcăreală românească neaoşă, soldată cu înjurături colorate şi block-uri fulger.

Personal, nu cred în efectul unei asemenea campanii, cum nici „Je suis Charlie“ postat peste tot pe Facebook nu a rezolvat în vreun fel problema terorismului şi nici nu i-a consolat pe urmaşii jurnaliştilor francezi omorâţi la începutul anului. 

OK, am înţeles, sunteţi open minded. Felicitări! Voi şi probabil încă juma' de Europă. Doar că am citit cu stupoare postările unor prieteni coloraţi de curcubeie, care se făleau cu o razie printre „homofobi“, blocaţi sau eliminaţi din lista de „prieteni“. Adică cerem libertate în gândire şi ne pretindem „open minded“, vrem egalitate, dar nu pentru... căţei.  

Pe de altă parte, azi de dimineaţă, un amic îmi mărturisea că în urma colorării pozei de profil şi-a luat multe înjurături de la diverşi. Pe care, fireşte, i-a eliminat din listă până să degenereze povestea în cine-ştie-ce.

Practic, o parte din cei afectaţi de această campanie (direct sau indirect, mai mult sau mai puţin) s-au transformat în purtători de drapel ai unei campanii care nu îi reprezintă, dar care, în numele libertăţii de exprimare (de ce nu şi ai toleranţei?) s-au gândit să-i suprime virtual pe „inamici“. Jihadul lansat odată cu această campanie a împărţit lumea prietenilor mei virtuali în două: „coloraţi“ şi „monocromi“.

Dar în fiecare dintre tabere - destul de mulţi extremişti care, în numele propriei dreptăţi, taie (şi spânzură) tot ce e împotriva convingerii lor.

Fireşte, valul colorat o să treacă în curând, pozele de profil o să revină la formele iniţiale, unii vor fi fericiţi că „au protestat“, alţii că au „schimbat un pic lumea“, unii vor fi frustraţi în continuare. La sfârşit, pe câmpul virtual de luptă vor fi mai puţini prieteni în listă şi tot le fel de multe victorii şi înfrângeri. Însă lumea nu se va schimba cu atât. Şi o schimbare (chiar şi de mentalităţi) nu va porni neapărat de aici. 

„Ordinea fără libertate şi libertatea fără ordine sunt la fel de dăunătoare“ - Theodore Roosevelt.