De ce nu va introduce niciodată Facebook un buton de “Dislike”

De la începutul Facebook, utilizatorii au cerut butoane suplimentare, considerând că “Like” nu se potriveşte mereu. De ce nu îşi vor găsi niciodată locul în Facebook butoanele de “Dislike” sau “Don’t care”?

Facebook este o reţea de socializare, dar nu se supune dorinţei utilizatori, ci are propriul set de reguli cărora oamenii trebuie să li se supună. Această reţea a fost construită în jurul ideii „aici sunt toţi prietenii tăi, iar dacă nu sunt, fie n-au aflat de ea, fie vor ajunge cât de curând pe ea”.

Twitter este o reţea a vitezei, a vorbelor până în 140 de caractere, iar „retweet” şi „favorite” sunt suficiente pentru a te exprima, pe lângă „hashtag”. Nimeni nu stă să dezbată, cel mult utiliztorii pun o poză, câteva cuvinte şi un link către altceva. Iar certurile, conversaţiile se poartă prin trimiteri direct, folosind „@” şi numele celuilalt utilizator, fie prin mesaje directe.

Pe Google+ este un mediu asemănător Facebook-ului, dar cu altă abordare. Nu mai e vorba de prieteni, ci de interese, iar oamenii pot să intre sau nu în sfera ta de interese. Vrei ştiri, există conturi ale celor care le produc, de la reporteri şi până la instituţii mass-media. Este un alt tip de comportament, o reţea a oamenilor care vor o remodelare a vieţii obişnuite în mediul digital, ci pur şi simplu o reţea pe care să distribuie anumite lucruri şi să urmărească anumite subiecte.

Pe Facebook ori eşti fericit, ori nu eşti în niciun fel

Deşi Facebook este cea mai mare reţea, asta nu înseamnă că pe ea se poate orice. Aici oamenii trebuie să fie fericiţi, trebuie să se laude cu realizările lor ca mai apoi să fie felicitaţi printr-un like sau un comentariu de încurajare. Potrivit filosofiei facebook, oamenii nu au probleme, iar dacă au, ele pot fi remediate cu un like sau printr-un comentariu steril: „hai că va fi bine”. Like-ul este unealta perfectă, este ca bătaia pe umăr venită de la un prieten.

Iar situaţia s-ar schimba radical dacă ar exista un buton de dislike. De exemplu, cineva pune o poză dintr-o excursie împreună cu două-trei cuvinte. Acum, fie dai un like şi gata, fie comentezi, iar dacă proprietarului nu-i place, şterge comentariul. Dacă acea persoană primeşte câteva like-uri şi alte câteva zeci de dislike-uri, atunci va considera, pe drept, că nu este agreată. Iar asta va afecta socializarea.

Mulţi utilizatori au în lista de prieteni oameni pe care îi plac într-o măsură mai mică, iar postările acestora s-ar putea să le mai placă şi mai puţin decât atât. Însă acum postările ajung să fie ignorate, fără a interveni cu un comentariu, dar dacă ar fi disponibil un buton de dislike, ar fi mult mai simplu să-şi exprime dezacordul. Apoi, acea persoană întoarce dislike-ul, iar urmarea ar fi o ceartă, un unfriend, ceea ce nu este benefic reţelei. Sau se ajunge la un „război” de dislike-uri, se declanşează mici conflicte tacite prin care oamenii îşi sabotează reciproc postările.

Like-ul a ajuns să fie un comentariu în sine

Butonul de like este oarecum tânăr, dar şi-a dezvoltat o personalitate, dată fiind funcţionalitatea lui. Utilizatorii aprobă ceva atunci când apasă acest buton. Practic, like-ul a devenit cel mai scurt comentariu, dar cu multiple înţelesuri.

La fel ar fi şi dislike-ul, doar că într-un mod urât. Iar o balanţă a like-urilor şi dislike-urilor înclinată prea mult într-una din părţi ar afecta şi libera exprimare. Nu toţi utilizatorii ar avea curajul să susţină ceva sau să nu placă ceva anume dacă asta îi poziţionează într-o minoritate, ceea ce duce la auto-cenzură. De exemplu, dacă un anumit mesaj are un număr mare de dislike-uri, utilizatorii vor ezita să dea like tocmai pentru a nu se pune în dezacord cu opinia majorităţii.

La fel, dacă ceva se bucură de multe like-uri, un dislike sincer al cuiva poate fi interpretat ca gest răutăcios. Astfel de impresii pot escalada în cel mai rău caz pentru Facebook, adică să devină un loc părăsit, dar care a respectat dorinţele tuturor utilizatorilor.

Şi pe pagini un astfel de buton ar fi ca tăierea crengii de sub picioare. De exemplu, Apple a acuzat Samsung de copierea produselor sale. Iar Samsung are pagini de Facebook pentru multe ţări pe care îşi promovează terminalele. Apple, dacă ar vrea, ar putea să plătească oameni care să intre pe acea pagină şi să dea numai dislike.

Asta ar afecta imaginea companiei, pentru că oamenii tind să ia în calcul opiniile exprimate de ceilalţi chiar prin aceste butoane. Şi este mult mai uşor să plăteşti 100 de oameni care să dea dislike, decât să-i pui să comenteze. Este aproape fără efort.

Există alternative la butoanele negative

În peisajul reţelelor sociale, un buton de “Dislike” ar fi o soluţie lipsită de eleganţă. În primul rând, Facebook nu s-a promovat niciodată ca o reţea unde cei din lista ta ar trebui să-ţi fie duşmani, ci prieteni. În al doilea rând, pentru cei pe care vrem să-i avem în listă, există soluţii pentru a-i ignora.

Decât să-i confruntăm printr-un “Dislike”, Facebook oferă soluţii de administrare a fluxului de ştiri pe care-l primim de la prieteni. Astfel, pe fluxul de ştiri, atunci când ne deranjează o pagină de Facebook care postează prea mult şi ajunge să facă spam putem accesa opţiunea “Hide all from …”.

Pentru persoanele obişnuite din lista noastră de prieteni sau cărora le-am dat “Subscribe”, adică urmărim actualizările lor, situaţie similară celei “Follow” de pe Twitter, există două soluţii. Putem da click pe “Unsubscribe from …”, adică acea persoană mai există în lista de prieteni, dar nu vom mai primi ceea ce postează sau “Unsubscribe from status updated from … “, care oferă un flux limitat. Nu vom mai primi actualizările de pe status, dar link-urile vor intra în flux.

Iată cum se poate da Unsubscribe pe Facebook

Astfel, de ce să transformăm Facebook într-o reţea negativă, unde ne dăm dislike şi promovăm ura, când putem fi eleganţi şi putem să ignorăm persoanele care nu ne plac? Şi, în fond, Facebook promovează socializarea, dar nu o forţează. Este responsabilitatea noastră câţi prieteni avem sau ce setări avem.

Cum putem păstra pe cineva în lista de prieteni, dar să nu îi mai vedem activitatea. Deşi nu am face aşa ceva cu Vlad Ursulean.

Facebook este ca băiatul dur din curtea şcolii, dar susţinut de alţii

Reţeaua de socializare se susţine prin utilizatori. Facebook are aproape un miliard, fiind prima de acest fel, iar când a introdus Timeline avea câteva sute de milioane. Aceasta a fost o funcţie nedorită de mulţi oameni care şi-au exprimat indignarea în felurite moduri. Însă a rămas, iar din 8 august a fost introdusă tuturor. Şi numărul de utilizatori n-a scăzut.

Iar ca băiatul dur din curtea şcolii, Facebook îşi permite să ia astfel de decizii controversate, pentru că ştie că mereu va avea şi susţinere. Este ca la bungee-jumping. Ştii că poţi muri, dar ştii şi că ai o coardă care la momentul potrivit te va ţine în viaţă şi la mare distanţă de pericole. Desigur, se poate rupe şi să mori, este posibil, dar puţin probabil.

De aceea niciodată nu vor fi introduse butoane care au un caracter negativ. Chiar dacă ele sunt luate în calcul de companie şi ajung să fie testate pe un anumit eşantion, dar dacă rezultatul nu este conform orientării Facebook, atunci nu vor fi implementate. Timeline a venit cu câteva lucruri noi, utile, de aceea a fost introdus şi este acum prezent şi folosit. Este cert însă faptul că Facebook niciodată nu va ieşi din această fază perpetuă de beta. Mereu vor fi funcţii noi, butoane noi, unelte pentru utilizatori. Dar optimiste, care să exprime şi să susţină fericirea.