Românul Care, omul mare de la care o ţară mică aşteaptă totul
0Tehnologia este cel mai bun domeniu al momentului. Dă totul peste cap, de la alimentaţie (Soylent) la transport (Uber). Anul acesta, o mână de români ar fi dat peste cap tehnologia, oferind sisteme de operare gratuite şi un site de bişniţă. Din nefericire, revoluţia se amână.
Sunt companii în tech de care multor oameni nu le pasă şi, totodată, sunt companii cu miliarde cât n-au multe ţări ale lumii. Românii, în acest domeniu incredibil, se au doar pe ei şi o doză imensă de naţionalism şi patetism. Presa este jegoasă, aşa consideră mulţi cititori şi poate unii ziarişti, dar este singura care când pune etichete rămân.
Totodată, această presă urâtă scrie frumos, extraordinar de frumos, ba chiar creează oameni care..., mari genii, noii einşteini şi stevi jobşi. Este un joc de fum, oglinzi şi cuvinte goale, iar cele mai bune exemple au apărut anul acesta. Sunt vinovat şi eu, am scris câteva articole cu "românul care...", "omul care...", "geniul care...", dar mi-a mai trecut. Mi-e jenă acum de ele, de aceea am încercat o altă abordare într-un interviu cu un olimpic.
Ce am zis atunci rămâne valabil şi acum. Nimeni nu vrea să fie "Dorel de Botoşani" ori "Mitică de Vaslui". Totodată, rareori vezi vreun "Enescu de Târgovişte" sau "Moisil de Timişoara", deşi acesta din urmă este un nume important în matematică. Acum, doi băieţi din Bistriţa şi altul din Cluj au identificat două nişe bune ca să se promoveze foarte bine în presă.
Zeii făcuţi din vorbe mult prea frumoase
Presa, în cinstea traficului, le-a scris de bine, i-a făcut zei. Tânărul din Cluj a modificat un sistem de operare disponibil tuturor: Linux, i-a spus Kogaion şi l-a dat lumii cu supranumele de "primul sistem de operare românesc". ar putea înlocui actualele sisteme existente pe aceste dispozitive. Ca să îţi dai seama cam în ce lume lucrează ei la acest sistem, companii precum BlackBerry, Mozilla, Jolla sau Samsung încearcă de câţiva ani să creeze alternative la Android. Au eşuat lamentabil.
Aceasta este însă o ştire din seria "Românul care..." şi o "simţi" când vine. Dar românul care rămâne, totuşi, Românul Carenu.
Jurnaliştii îi "simt" titlul şi în minte le joacă cifrele traficului şi ale distribuţiei pe reţele sociale. Dintr-un egoism nemărginit de a fi mai mari, mai tari decât alţii, de a pune mâna pe subiect şi de a-l înălţa până la Dumnezeu, scriu extraordinar de frumos despre Românul care..., Steve Jobs de România, Google-ul românesc şi lista e imensă. Cum zice Gheorghe Dinică într-o melodie superbă: "m-am vândut la galerie pentr-un bilet de câţiva lei".
"Românul care..." este personajul preferat al tuturor românilor, deoarece pare individul care şi-a depăşit condiţia şi se ia "la trântă" cu mai marii lumii. Puţini românicare şi-au meritat cu adevărat titlul şi acum sunt morţi de bătrâneţe. Alţii sunt neştiuţi, căci fac treabă, nu marketing. Site-ul de bişniţă este gol (vezi screenshot-ul de mai jos), iar sistemul românesc de operare este pregătit pentru educaţie, ca şi cum orice e open source merge de minune în educaţie. Doar pentru că este gratis nu înseamnă că va funcţiona excepţional. Iar educaţia din România bate pasul pe loc nu din cauza românilorcare.
Există interese imense în presă, dar peste ele mai mari sunt doar orgoliile şi egoismul. De la interviu, şi asta nu e valabil doar pentru tech, îl simţi pe om, pe creator, cum te face, cum te duce cu vorba şi se laudă peste măsură. Ţie nu-ţi pasă, ai un reportofon sau telefon pornite şi înregistrezi. O să reasculţi acasă şi o să-l înjuri că e un lăudăros nesimţit, dar îţi faci treaba că în minte ai acelaşi titlu care îţi dictează mâna.
Aşa a fost cazul când cineva a introdus plata cu bitcoini la restaurant, când un vânzător de telefoane lansează primul model premium (şi scump), când un student ia un Linux gata făcut, îl branduieşte şi spune că e al său, îl vrea în educaţie şi, de ce nu? pe dispozitive mobile, când... în fine, ai înţeles. Când totul se aliniază cât să scoţi un "material" pe care concetăţenii să-l preia drept un piedestal pentru un român de succes.
Este o poftă teribilă de revoluţii şi acestea vin mai greu decât salariul la unele ziare. Gândul la o revoluţie, însă, este un opiu preferat de jurnalişti, scrie-vor ei pe ce or scrie, de la piatră la online. Trebuie ca Cineva să dea Ceva peste cap şi atunci altCineva să fie acolo şi să scrie prima filă de istorie a momentului.
Se încarcă comentariile...
