Cercetătorii au descoperit mai mulţi urşi polari în Groenlanda care supravieţuiesc fără prezenţa gheţii, în pofida încălzirii globale
0
Urşii polari au devenit faţa blănoasă a crizei climatice. Experţii au prevenit în trecut că aceste animale ar putea dispărea complet în câteva decenii, pe măsură ce gheţarii arctici pe care vânează urşii se topesc.
În prezent, cercetătorii spun că au găsit un grup de urşi polari în sud-estul Groenlandei care supravieţuiesc în ciuda lipsei de banchize pentru o mare parte a anului.
Echipa spune că urşii polari — care par să fi fost izolaţi de alte grupuri de câteva sute de ani – au reuşit să supravieţuiască datorită gheţii de apă dulce provenite de la gheţari care se deversează în mare.
Cercetătorii adaugă că, în ciuda aşteptărilor cu privire la o scădere semnificativă a numărului de urşi polari în Arctica, descoperirea oferă o speranţă, deşi condiţiile din sud-estul Groenlandei sunt similare astăzi cu cele aşteptate în Cercul Polar de Nord spre sfârşitul secolului.
„Cred că [urşii] ne pot învăţa ceva despre unde suntem azi; un număr mic de urşi polari ar putea să reziste într-o Arctică fără gheaţă”, a spus dr. Kristin Laidre, prima autoare a studiului de la Universitatea din Washington, care a lucrat cu Institutul de Resurse Naturale din Groenlanda.
Laidre şi colegii săi au publicat studiile lor despre mişcarea, genetica şi demografia unei subpopulaţii de urşi polari de-a lungul coastei din estul Groenlandei. Studiile au descoperit două grupuri distincte, dintre care unul trăieşte la peste 64 de grade nord, iar celălalt dedesubt, în sud-estul insulei.
Echipa spune că aceştia din urmă îndeplinesc criteriile pentru o nouă subpopulaţie de urşi polari — crescând numărul identificaţi până în prezent de la 19 la 20 — remarcând că urşii din grupul în cauză sunt dintre cei mai izolaţI genetic urşi polari din Arctica. Mişcările lor sunt limitate de terenul muntos, calota de gheaţă a Groenlandei la vest, apa deschisă la est şi lipsa habitatului adecvat la sud.
„Sunt izolaţi geografic, genetic şi demografic, ceea ce înseamnă că nu interacţionează cu alţi urşi”, a spus Laidre, deşi a subliniat că grupul nu evoluează într-o specie nouă.
„Ocazional, există un imigrant care vine şi adaugă diversitate genetică grupului”, a adăugat Laidre. „Dar, pentru că sunt atât de izolaţi din punct de vedere geografic, ei nu au o mulţime de aport genetic de la alţi urşi polari din alte părţi ale Arcticii.”
La prima vedere, condiţiile din sud-estul Groenlandei pot părea un habitat puţin dubios pentru urşii polari, deoarece gheaţa de mare este prezentă pentru mai puţin de o treime din an. Dar, pe măsură ce gheţarii din fiorduri se îndreaptă spre ocean, gheaţa care se desprinde poate da naştere nu numai la aisberguri, ci şi la agregat în faţa gheţarului, oferind ceea ce Laidre numeşte un „peisaj plutitor” din care urşii pot vâna pe tot parcursul anului, scrie The Guardian.
„Ceea ce ştim despre urşii polari este că dacă au gheaţă timp de aproximativ 100 de zile pe an este mult prea puţină pentru ca ei să supravieţuiască”, a spus ea. „Motivul pentru care pot ajunge în acest mediu izolat este că au o platformă suplimentară de gheaţă.”
Nu este prima dată când se descoperă că urşii polari se mişcă de-a lungul fronturilor glaciare, dar echipa susţine că grupul nou identificat — despre care se crede că e format din sute de urşi — este neobişnuit, deoarece astfel de caracteristici sunt esenţiale pentru supravieţuirea lor.
Cu toate acestea, Laidre a spus că astfel de habitate sunt rare şi e probabil ca ele să se schimbe odată cu încălzirea globală. Micul bazin genetic al urşilor din Groenlanda de sud-est se poate dovedi problematic dacă urşii imigranţi ar înceta să apară.
Profesorul Andrew Derocher, un expert în urşi polari de la Universitatea din Alberta, care nu a fost implicat în studiu, a spus că cercetarea a arătat că urşii polari din sud-estul Groenlandei cuprindeau un grup genetic distinct, cu izolare şi consangvinizare — deşi a spus că lipsa unei definiţii fixe a făcut dificilă clasificare grupului drept o nouă subpopulaţie.
„Bănuiesc că, pe măsură ce clima continuă să se încălzească în Arctica, acest studiu reflectă un model care va apărea mult mai des: scăderea abundenţei cuplată cu o imigraţie scăzută va avea ca rezultat grupuri distincte genetic de urşi polari împrăştiaţi în Arctica care, în timp ce încălzirea continuă, vor fi extirpaţi în timp”, a spus el.
„Starea scăzută a corpului şi rata natalităţii raportate în sud-estul Groenlandei sugerează că acest grup de urşi ar putea trăi deja la limita persistenţei.”
Se încarcă comentariile...
