De ce studiază astrofizicienii steaua gigantică Betelgeuse, despre care se crede că urmează să explodeze. Care sunt cele mai recente descoperiri

Constelaţia Orion / Vânătorul. Betelgeuse este uriaşa roşie din partea de sus a imaginii Foto Shutterstock

Gigantica stea roşie Betelgeuse ar putea produce cantităţi uriaşe de axioni, adică particule ipotetice de materie întunecată, sunt de părere cercetătorii care caută misterioasa materie care ar trebui să fie omniprezentă în Univers. Din datele matematice de până acum, materia întunecată ar trebui să reprezinte 73% din Univers, respectiv 23% din masa-energia lui.

Betelgeuse se vede doar ca un punct roşu care străluceşte în constelaţia Orion, dar este o stea studiată de multă vreme de astronomi, fiind de 20 de ori mai masivă decât Soarele. Conform unor cercetări efectuate anul trecut, steaua are o strălucire variabilă, ceea ce indică posibilitatea de a exploda sub formă de supernovă, scrie space.com, citat de Agerpres. 

Betelgeuse este perfectă pentru căutarea axionilor, particulele care ar putea explica materia întunecată, cred astrofizicienii. 

Foto: Dimensiunea Betelgeuse, în comparaţie cu a altor corpuri cereşti, inclusiv Soarele; Sursa: medium.com

Coform lui Mengjiao Xiao, fizician la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Betelgeuse ar putea fi o „fabrică de axioni”. Aceştia ar putea fi detectaţi de pe Pământ, dat fiind că se produc în medii extreme şi evadează spre exterior în cantităţi mari. Xiao mai susţine că dacă interacţionând cu câmpul magnetic al galaxiei noastre, axionii ar putea revenii în starea de fotoni- în zona de raze-X a spectrului electromagnetic.

Mengjiao Xiao şi colegii săi au folosit sistemul Nuclear Spectroscopic Telescope Array (NuSTAR) al NASA pentru a căuta emisiile de radiaţii X provenite dinspre Betelgeuse, însă nu au reuşit să identifice decât o cantitate mică de radiaţii, specifică oricărei stele în ultimele stadii de viaţă. Totuşi, datorită studiului coordonat de Xiao, avem noi date care ar putea fi folosite pentru a afla cu exactitate proprietăţile potenţiale ale axionilor, după cum a explicat un alt cercetător.