„Dezextincţia“, procedeul controversat inspirat din Jurassic Park prin care se pot readuce la viaţă speciile dispărute
0Porumbelul pasager, pasărea dodo sau mamumutul lânos sunt doar câteva dintre speciile dispărute ce ar putea fi readuse la viaţă, prin clonare, de către oamenii de ştiinţă, potrivit LiveScience.
Progresele făcute în domeniul biotehnologiei le-ar putea permite oamenilor de ştiinţă să reînvie specii ce au dispărut de-a lungul istoriei. Totuşi, există deja voci care critică iniţiativa savanţilor susţinând că animalele nu ar putea supravieţui în sălbăticie.
Aceast concept a fost popularizat mulţumită romanului „Jurassic Park“, scris de Michael Crichton şi publicat în 1990, însă a devenit realitate în 2003. Atunci, biologii au reuşit să aducă la viaţă o capră ibex de Pirinei, prin clonarea ţestului congelat. Clona a murit la câteva minute după naştere, din cauza unei malformaţii la plămâni, însă experimentul a dovedit că „dezextincţia“ este posibilă.
„Putem folosi unele tehnici pentru a ajuta speciile pe cale dispariţie şi să le îmbunătăţim viabilitatea pe termen lung“, a declarat ecologistul Stanley Temple, de la Universitatea Wisconsin-Madison. „Lucrurile devin controversate când începem să vorbim despre specii care au dispărut în urmă cu mult timp“, a mai spus omul de ştiinţă.
Renaşterea porumbelului pasager
Porumbeul pasager, cunoscut şi sub denumirea de porumbel sălbatic, prospera în America de Nord, în secolul 19. Totuşi, această pasăre a fost vânată excesiv, iar habitatul ei a fost distrus, lucruri care au dus la dispariţia speciei. Ultimul exemplar a murit în 1914, la Grădina Zoologică Cincinnati din Ohio.
Acum, scriitorul şi ecologistul Stwert Brand, împreună cu soţia sa Ryan Phelan, fondatoare a companiei DNA Direct, se întreabă dacă e posibil să readucă la viaţă această specie. Ei lucrează alături de biologul George Curch, de la Harvard, şi s-ar părea că au descoperit o modalitate de a face acest lucru.
Cum ADN-ul nu poate fi preluat de la exemplarele expuse în muzee, cei trei s-au gândit să folosească numai fragmente ale codului genetic şi să sintetizeze restul genelor pentru a da naştere unui porumbel pasager.
Celulele care conţin ADN-ul acestei păsări ar putea fi transformate în celule producătoare de ovule şi spermatozoizi, iar acestea ar putea fi introduse într-un porumbel de stâncă, foarte comun. Puii acestuia ar fi similari porumbeilor pasageri, iar oamenii de ştiinţă ar putea face o selecţie pe baza trăsăturilor şi prin mai multe încrucişări ar ajunge la un exemplar aproape identic cu specia dispărută.
Oamenii de ştiinţă au planuri şi pentru animale mai mari, dispărute de mai mult timp.
Clonarea mamutului lânos, un proiect ambiţios
Unuii cercetători visează să aducă înapoi la viaţă un mamifer imens, care a cutreierat pământul în urmă cu câteva sute de mii de ani: mamutul lânos. Cercetătorii ruşi au anunţat, în luna mai, că au descoperit sânge lichid în cadavrul unui mamut lânos extras din solul îngheţat al unei insule din Oceanul Arctic. Ei consideră că această descoperire măreşte şansele pentru clonarea acestui animal preistoric.
Semen Grigoriev, şeful expediţiei, a declarat că animalul a murit la vârsta de 60 de ani într-un interval cuprins în urmă cu circa 10.000 - 15.000 de ani şi consideră că descoperirea este una excepţională.
"În Rusia descoperim mamuţi practic în fiecare an. Însă această expediţie a permis descoperirea pentru prima dată a unei femele într-o stare foarte bună de conservare", a declarat el.
Analizarea cadavrului congelat a permis realizarea unei descoperiri excepţionale: cadavrul conţinea încă ţesuturi musculare bine conservate, dar şi sânge lichid.
Cu toate că găsirea unei celule vii de mamut este foarte improbabilă, Insung Hwang, un cercetător sud-coreean speră să descopere nucleul unei celule, pentru a produce o clonă din el, cum s-a întâmplat în cazul oiţei Dolly. Nucleul ar fi implantat într-un ovul de elefant, însă această sarcină nu ar fi una uşoară, deoarece nimeni nu a reuşit să recolteze un ovul de elefant până acum.
Touşi, chiar dacă cercetătorii vor reuşi să creeze un mamut lânos, un porumbel pasager sau un al exemplar al unei specii dispărute, animalele vor trebui să poată supravieţui în sălbăticie. Asta înseamnă să aibă la dispoziţie habitatul şi hrana potrivită şi să reuşească să se ferească de prădători.
Controverse
Există multe persoane care critică acest concept şi care sunt de părere că astfel de tehnici ar face mai mult rău decât bine. De exemplu, reînvierea speciilor dispărute ar putea duce la distrugerea în masă a habitatelor naturale, deoarece animalele care ar dispărea din cauza acestor acţiuni ar putea fi reînviate în laborator, susţine ecologistul Stuart Pimm, de la Duke University.
Pimm consideră că „dezextincţia“ este o „o glumă“ în condiţiile în care tot mai multe specii dispar din pădurile tropicale ca urmare a defrişărilor masive.
Biologul David Ehrenfeld de la Universitatea de Stat din New Jersey este de acord că „dezextincţia“ ar pune piedici încercărilor de conservare a speciilor. „Este o tehnică cu efecte negative şi este foarte costisitoare şi, din câte pot vedea eu, nu va ajuta cu nimic conservarea“, a spus Ehrenfeld.
De exemplu, explică omul de ştiinţă, porumbelul pasager era o specie care obişnuia să formeze stoluri din milioane de păsări. Când numărul exemplarelor a ajuns la câteva mii, păsările nu s-au mai reprodus. Prin aceste metode s-ar crea numai câteva păsări „şi nimeni nu poate garanta că se vor înmulţi“.
Se încarcă comentariile...
