Liviu Giosan, geolog: Majoritatea perioadelor de extincţie au fost cauzate de creşterea nivelului gazelor de seră. Exact ce facem noi în acest moment

Liviu Giosan a vorbit despre „epoca omului-apocalipsă sau pace universală”                                      (FOTO: Woods Hole Oceanographic Institution)

Liviu Giosan, cercetător în SUA, la Woods Hole Oceanographic Institution, a vorbit luni seară, pe scena Ateneului Român, pe tema „Epoca omului - Apocalipsă sau pace universală“. Cercetătorul a susţinut conferinţa la invitaţia Fundaţiei Humanitas Aqua Forte.

Liviu Giosan a explicat că în prezent omenirea a ajuns ea însăşi o forţă geologică, omul fiind capabil să schimbe în mod fundamental traiectoria vieţii pe întreaga planetă. Întrebarea care se pune este dacă poate omenirea să îşi ţină în ordine casa planetară?

Astăzi, fenomenele lente geologice sunt accelerate, din pricina acţiunii umane, într-un mod vizibil de la un deceniu la altul. „Ultimele păduri virgine se transformă rapid în terenuri agricole. Munţii se pot transforma în văi. Dealurile pot căpăta armuri din sticlă”. 

Domeniul în care activează Liviu Giosan este o ştiinţă istorică, a explicat acesta, o ştiinţă a memoriei vieţii de pe Terra. Rolul ei? Aceea de a ne ajuta să punem viitorul întregii civilizaţii în context. 

„Este istoria de dinainte de istorie, care lipseşte din arhiva istorică, dar care este scrisă în roci”, a spus cercetătorul. 

În ciuda climei schimbătoare, toate civilizaţiile umane au apărut într-un context „neobişnuit de stabil”, însă „clima stabilă nu mai este garantată generaţiilor care vor urma şi poate nici nouă”. Temperatura globală atăzi este deja în afara limitelor normale.

Giosan a vorbit, de asemenea, şi despre cele două globalizări: cea care s-a întâmplat odată cu „transferul columbian”, după descoperirea lumii noi, aşa-numita globalizare numărul unu, respectiv numărul doi, a cărei principală caracteristică o reprezintă expansiunea rapidă a populaţiei. Acest lucru a determinat „creşterea impactului asupra planetei în ritm exponenţial”. La începutul procesului de globalizare numărul doi, în doar 50 de ani, populaţia aproape că s-a dublat, ajungând de la 2 miliarde de oameni, la aproape 4 miliarde. Această globalizare s-a resimţit şi la nivelul masei animalelor domestice care s-a mărit, în vreme ce mamiferele sălbatice pot fi numite astăzi, „urme ale unei lumi dispărute”. 

Dispariţia civilizaţiei de pe Valea Indusului

Ca mulţi din generaţia sa, cea a decreţeilor, Liviu Giosan se bucura în „întunericul comunismului...de puţinele lumini aprinse”, de scriitori precum Mircea Eliade, a cărui lectură a fost urmată ulterior de cea a lui Aurel Stein şi Claude Levi-Strauss. 

„Am fost pregătit când mi s-a oferit prima ocazie de a lucra în Asia de Sud”. 

Era vorba de o misiune de cercetare în Pakistan, obiectivul fiind Delta Indului, mai precis, acela de a extrage carote, cilindrii de sediment care au fost depuşi succesiv de către fluviu. A vizitat şi Mohenjo-daro (numit şi colina morţilor), un oraş antic care aparţinuse de Valea Indusului şi ale cărui ruine au fost scoase la iveală începând cu anii '20 ai secolului trecut, primele săpături fiind făcute de serviciul arheologic al Indiei. Despre populaţia acestei civilizaţii, contemporană cu cea egipteană şi mesopotamiană, se crede că ar fi reprezentat 10% din populaţia întregii planete. 

Liviu Giosan, în dialog cu Marian Voicu (Foto: Facebook/ Fundaţia Humanitas Aqua Forte) 

Deşi a fost impresionat de mai multe elemente ale oraşului antic, pentru Giosan, surpriza a fost cărămida, „de dimensiuni standard, cumpărată parcă de la un depozit modern de materiale”. 

Întrebarea care se punea era de ce o civilizaţie atât de dezvoltată a dispărut fără urmă? Căderea în uitare a fost cauzată de faptul că era dependentă de o singură resursă de energie, inundaţiile fluviale. Odată cu rărirea ploilor musonice, dinamica râurilor a slăbit. Soluţia a rămas exilul, astfel că locuitorii Văii Indusului au început să migreze către bazinul Gangelui, o zonă neafectată de fluctuaţiile climatice. 

Astfel, întreaga structură a societăţii s-a schimbat, organizându-se în comunităţi mai mici, bazate pe agricultura dependentă de musoni. 

„Nu climatul per se duce la colaps, ci o combinaţie de factori”, a conchis Giosan. 

Creşterea nivelului gazelor de seră 

În dialogul pe care l-a purtat după conferinţă cu Marian Voicu, Liviu Giosan a explicat, printre altele, că în perioada existenţei vieţii pe pământ, au existat patru-cinci perioade de extincţii globale, când 70-75% din vieţuitoare au dispărut. 

„Majoritatea lor, cu excepţia, poate, a dispariţiei dinozaurilor, a fost datorată creşterii nivelului gazelor de seră. Exact ce facem noi în acest moment...Noi o facem mult mai repede decât la extincţiile anterioare”, a punctat cercetătorul. 

Dat fiind că astăzi depindem de combustibilii fosili, soluţia evidentă este de a diversifica această dependenţă, a mai spus Giosan. 

Liviu Giosan este cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution în Statele Unite şi predă geologia marină în cadrul programului doctoral comun cu Massachusetts Institute of Technology. Şi-a început cariera lucrând în Delta Dunării şi pe Marea Neagră, după care a condus sau a participat la expediţii oceanografice, precum şi la campanii pe uscat, studiind deltele lumii de la Oceanul Îngheţat până la Marea Japoniei şi interiorul Africii. 

Principalele sale contribuţii, semnalate printre altele de National Geographic, Discovery, NY Times, sau BBC, includ descoperirea unui nou tip de deltă, demonstrarea efectelor deforestării asupra evoluţiei Deltei Dunării şi Mării Negre, reconstrucţia regimului istoric al inundaţiilor pe fluviul Mississippi şi înţelegerea cauzelor climatice ale dezvoltării şi decăderii civilizaţiilor Indiei.