Cea mai apropiată rudă a urangutanului, o maimuţă uriaşă care a dispărut acum 300.000 de ani, descoperită. Aceasta a trăit în China

Fosila dintelui unei maimuţe uriaşe misterioase dispărute acum circa 300.000 de ani scoate la lumină secrete ale evoluţiei unei specii care ar putea fi cea mai apropiată rudă a urangutanului de azi. Este pentru prima dată când a putut fi extras material genetic, vechi de circa 2 milioane de ani, dintr-o fosilă dintr-o regiune subtropicală. Din asemenea regiuni provin şi cele mai vechi fosile umane.

O parte din maxilarul speciei Gigantopithecus blacki a fost descoperită în peştera Chuifeng din regiunea Guangxi, din sudul Chinei. Aceasta este misterioasă prin prisma faptului că este cunoscută doar pe baza fosilelor dinţilor şi câtorva maxilare.

Oamenii de ştiinţă au reuşit să obţină dovezi ale geneticii moleculare din molarul fosilizat al acestei specii de maimuţă indicând că aceasta este un văr îndepărtat al urangutanului având un strămoş comun care a trăit acum 12 milioane de ani. 

„Se poate să fi fost un văr îndepărtat al urangutanilor, în sensul că aceştia ar fi cele mai apropiate rude ale lor aflate încă pe pământ, dacă ne raportăm la alte maimuţe mari precum gorilelele, cimpanzeii sau noi, a spus Frido Welker, antropolog în domeniul geneticii moleculare, cercetător  la Universitatea din Copenhaga şi coordonatorul studiului, citat de BBC.

Este prima dată când oamenii de ştiinţă reuşesc să obţină material genetic de o asemenea vechime dintr-o fosilă dintr-o regiune subtropicală unde clima caldă şi umedă determină degradarea sa mai rapidă.

„Până acum din fosilele din regiunile calde şi umede nu s-a putut extrage informaţie genetică mai veche de 10.000 de ani. E interesant dacă ţinem cont de faptul că o mare parte din rămăşiţele străvechi ale strămoşilor speciei noastre, Homo sapiens, sunt descoperite în regiunile subtropicale, în special cele care aparţin evoluţiei umane timpurii. Ceea ce înseamnă că am putea extrage informaţii comparabile în legătură cu o linie a descendenţei care ajunge la om ”, a spus Welker citat de CNN.

Studiul publicat miercuri în Nature şi-a fundamentat concluziile pe baza comparaţiei între secvenţa de proteine din molarul fosilizat al maimuţei şi cele ale maimuţelor care trăiesc azi.

Posibilitatea de a extrage proteine dintr-o fosilă veche de aproximativ două milioane de ani trezeşte speranţa că analiza fosilelor din timpuri şi mai îndepărtate ne-ar putea aduce date şi despre alţi strămoşi străvechi, inclusivi oameni care au trăit în regiuni mai calde. 

„Studiul sugerează că proteinele străvechi ar putea fi acele molecule supravieţuitoare care să se  regăsească pe parcursul unei bune părţi din istoria recentă  a evoluţiei umane chiar pentru regiuni ale Africii sau Asiei, ceea ce ne-ar permite studiul evoluţiei noastre ca specie de-a lungul unei mari perioade de timp”, a spus Welker.

Autorii studiului au arătat că materialul genetic din fosile ne-a permis să reconstruim ultimii 50.000 de ani ai evoluţiei, dar că cele mai vechi fosile umane datează de acum 400.000 de ani.

Gigantopithecus blacki, o specie de maimuţă înaltă de aproximativ trei metri şi o greutate de 600 de kilograme, a fost identificată prima dată în 1935 pe baza fosilei unui singur dinte. A trăit în sud-estul Asiei acum între 2 milioane şi 300.000 de ani. Pe baza celor câtorva oase care au fost descoperite s-a putut stabili că era o specie masivă, care cel mai probabil a dispărut după schimbarea habitatului de la pădure la savană.