Oamenii de ştiinţă încearcă să acceseze un portal către o dimensiune paralelă, versiunea în oglindă a lumii noastre

O echipă de oameni de ştiinţă de la Laboratorul Naţional Oak Ridge din Tennessee speră să acceseze un portal către o dimensiune paralelă, o posibilă versiune în oglindă a lumii noastre.

Aceştia au construit deja echipamentul pe care urmează să-l testeze în această vară – şi care ar permite o primă incursiune într-un univers paralel care l-ar putea oglindi în mare măsură pe al nostru.

Proiectul aparţine fizicienei Leah Broussard care a recunoscut săptămâna trecută, într-un interviu pentru NBC, că ideea de a scoate la lumină o lume în oglindă e „cam sărită de pe fix”, relatează The Independent.

Cercetătoare descrie portalul ca pe o „oscilaţie” ce ar putea conduce către „o materie în oglindă”. Experimentul presupune trimiterea unui fascicul de particule subatomice de-a lungul unui tunel de 15 metri: acesta va trece pe lângă un magnet puternic şi va ajunge la un zid teoretic impenetrabil. Transformarea unora dintre particule în versiuni în oglindă ale lor le va permite să treacă prin zid, ceea ce ar furniza o primă dovadă a unei lumi care ar oglindi-o pe a noastră, potrivit NBC NEWS.

Deşi ipoteza pare scoasă din filmele SF, nu este nicidecum una nouă. De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă au tot spus că un univers în oglindă invizibil s-ar putea afla în spatele unei serii de rezultate anormale observate începând din anii 90: atunci cercetătorii în fizica particulelor măsurau timpul de dezintegrare a neutronilor după ce erau extraşi din nucleul unui atom.

În două experimente separate, oamenii de ştiinţă au observat că neutronii, în loc să degradeze şi să se transforme în protoni în acelaşi ritm, aşa cum era de aşteptat, dat fiind că nu se deosebesc unii de alţii, ei aveau timpuri de dezintegrare diferite.

Într-un experiment, neutronii în stare liberă au fost captaţi de câmpuri magnetice şi prinşi în dispozitive ermetice, iar în celălalt au fost detectaţi în urma emisiei unor fascicule de protoni dintr-un reactor nuclear – aceştia din urmă au rezistat în medie 14 minute şi 48 de secunde – cu nouă secunde mai mult decât cei din dispozitivele ermetice.

Ar putea părea o diferenţă infimă, dar descoperirea i-a tulburat pe oamenii de ştiinţă.

Existenţa unei lumi în oglindă furnizează o explicaţie verosimilă şi anume că există două vieţi separate ale neutronilor, astfel încât circa unul la sută dintre neutroni trece bariera dintre realitatea noastră şi lumea în oglindă înainte să revină şi să emită un proton detectabil.

Leah Broussard FOTO Genevieve Martin / Oak Ridge National Laboratory via NBCNews

În noul experiment, un fascicul de neutroni va fi direcţionat spre un zid impenetrabil. De cealaltă parte a zidului va fi instalat un detector de neutroni, care n-ar trebui să identifice vreunul.

Însă, dacă acesta va înregistra prezenţa neutronilor, teoria propusă de echipă este că aceştia probabil au trecut prin zid „oscilând” în lumea paralelă – prin transformarea lor în neutroni în oglindă – ca apoi să reapară în universul nostru. 

„Doar acei neutroni care au capacitatea de a oscila şi de a reveni în universul nostru pot fi detectaţi” a spus Broussard.

În plus, echipa va instala câmpuri magnetice de diferite intensităţi de ambele părţi ale zidului, în speranţa că îi va ajuta să oscileze.

Totuşi oamenii de ştiinţă cred că sunt şanse minime să scoată la iveală o lume geamănă ascunsă.

„Mă aştept ca măsurătorile să indice 0”, a spus Broussard despre testele preliminare.

Din contră, detectarea unor netroni de partea cealaltă a zidului ar putea avea implicaţii profunde: O descoperire de felul ăsta ar schimba complet jocul”, a spus Broussard.

De pildă, existenţa unei lumi paralele ar putea să explice faptul că izotopul Litiu 7 nu se găseşte în cantităţile care era de aşteptat să fie depozitate în urma Big Bangului, sunt de părere fizicienii.

De asemenea, detectarea unor raze cosmice cu niveluri energetice ridicate ce vin din afara galaxiei noastre poate fi înţeleasă prin existenţa unei lumi în oglindă. Acestea sunt prea puternice pentru a crede că au traversat doar universul observabil, astfel că se poate crede că ele au oscilat într-o dimensiune paralelă înainte să se întoarcă înapoi.