Cine a fost, totuşi, primul care s-a gândit la faptul că mintea umană poate fi influenţată atât de mult de televizor? Asta nu putem şti sigur, dar potrivit unui patent pe care îl poţi cerceta aici pe îndelete, cel care a brevetat ideea e Hendricus G. Loos.

Brevetul a fost publicat în 2003, iar ideea e cam aceeaşi pe care am explicat-o mai sus: „monitoarele computerelor şi cele ale televizoarelor pot emite câmpuri electromagnetice la frecvenţe joase, doar prin pulsarea intensităţii imaginilor afişate. Experimentele au arătat că o rezonanţă senzorială de ½ Hz poate avea acest efect asupra subiectului aflat în proximitatea monitorului”.

De exemplu, în unul dintre studii, numit Remote magnetic manipulation of nervous systems, Hendricus G. Loss vorbeşte despre felul în care câmpurile magnetice oscilatoare, puse în contact cu ţesutul biologic, pot influenţa nervii umani. „Câmpurile magnetice oscilatoare, cu o amplitudine între cinci femtotesla şi 50 nanotesla pot fi folosite pentru a manipula sistemul nervos uman. Consecinţele fizice observabile ale rezonanţei includ relaxarea, starea de somn şi excitaţia sexuală, în funcţie de frecvenţa folosită şi de localizarea şi duraţia aplicaţiei câmpului magnetic”.

Dorindu-ne să aflăm dacă acest Hendricus G. Loos a existat şi dacă nu este vreun alt pseudoinventator, am valorificat resursele pe care Google ni le pune la îndemână. Aparent, nu doar că a existat începând cu data de 18 decembrie 1925, dar Universitatea din California îl menţionează drept lector de fizică, în anul 1963.

Vezi toate detaliile despre acest cercetător care a vrut să controleze omul prin TV