Studiu. De ce Pământul ar fi putut avea soarta planetei sale gemene,Venus

Planeta Venus FOTO SHUTTERSTOCK

Un studiu publicat recent în Nature a avansat noi ipoteze referitoare la condiţiile care au făcut Pămânul un mediu ospitalier pentru viaţă, spre deosebire de geamăna sa Venus, relatează CNN.

Un nou studiu a adus argumente ce vin să infirme cercetări anterioare potrivit cărora planeta Venus ar fi avut  odionioară oceane şi a pus într-o nouă lumină ceea ce  este numit „Paradoxul Tânărului Soare Plăpând”, sugerând faptul că în condiţiţii iniţiale doar puţin diferite Pâmântul ar fi putut avea soarta surorii sale gemene.

Venus şi Pământul sunt considerate planete gemene pentru că au mărime şi masă asemănătoare , însă noi cercetări au arătat de ce sunt  totuşi radical diferite şi cum Pământul ar fi putut avea soarta vecinului său planetar, relateazăCNN. Rezultatele studiului se bazează însă pe modele computerizate şi doar nişte misiuni efective de explorare pe Venus, prevăzute de NASA până în 2030, ar putea să le verifice. Este vorba de DAVINCI +  - ce-şi propune o măsurare a compoziţiei atmosferei sale dense şi înţelegerea modului cum s-a format, dacă a susţinut vreodată oceane  - şi VERITAS - care va cartografia suprafaţa planetei pentru a putea înţelege natura sa geologică, verificând ipoteza existenţei unor plăci tectonice şi de ce s-a dezvoltat diferit de Pământ.

Venus are o atmosferă toxică pentru viaţă cu o atmosferă din dioxid de carbon de 90 de ori mai densă decât a Pământului, cu nori compuşi din acid sulfuric şi temperaturi care ating 462 de grade Celsius.

Un grup de astrofiziceni a simulat condiţiile de la începutul formării planetelor din sistemul nostru solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.

Aceştia şi-au bazat concluziile pe aceleşi modele climatice folosite pentru simularea modificărilor climei pe Pământ.Studiul lor a fost publicat miercuri în Nature.

Acum mai bine de patru miliarde de ani, Venus şi Pământ erau ca nişte cuptoare încinse, acoperite de magmă.

Oceanele noastre s-au format pe parcursul a zeci de milioane de ani din vapori condensaţi de apă care au căzut sub formă de ploaie.  Asta înseamnă că Pământul s-a răcit,  ceea ce nu a fost posibil pentru Venus, au explicat cercetătorii.

Chiar dacă Soarele era cu 25% mai slab decât azi, nu ar fi fost suficient pentru a răci Venus, a doua planetă de la Soare. De aceea cercetătorii au studiat un model climatic în care norii ar fi putut avea o contribuţie în această privinţă. Ei au avut într-adevăr un rol, dar altul decât cel aşteptat - iar asta pentru că ei se adunau pe partea de noapte a planetei, neputând proteja planeta pe zi, în condiţiile în care Venus are o rotaţie extrem de lentă, o singură rotaţie venusiană durând 243,0226 de zile pământene.

Astfel că, în loc să protejeze Venus de căldura Soarelui, norii au creat un efect al gazelor de seră - atmosfera densă a planetei a blocat căldura în interiorul ei, menţinând temperaturile ridicate. Prin urmare, pe Venus a fost mereu mult prea cald pentru a ploua, apa subzistând în atmosferă doar sub formă gazoasă, de vapori.

„Temperaturile înalte au avut consecinţa că apa ar putut fi exista doar ca abur, ca într-o oală gigantică sub presiune”, a transmis într-un comunicat Martin Turbet, coordonatorul studiului, cercetător la University of Geneva.

Pământul ar fi putut aceeaşi soartă dacă ar fi fost puţin mai aproape de Soare sau dacă Soarele ar fi fost la fel de puternic precum azi, acum circa patru miliarde de ani, când planeta noastră era incandescentă.

De fapt, cercetătorii au descoperit că tânărul Soare „a fost ingredientul-cheie care ajutat la formarea primelor oceane pe Pământ”, a explicat Turbet într-un mail.

„Este o inversare a perspectivei asupra a ceea ce a fost numit ‘Paradoxul Soarelui Tânăr şi Plăpând’. A fost mereu considerat un obstacol major al apariţiei vieţii pe Pământ. Dar se dovedeşte că pentru proaspătul şi fierbintele Pământ acest Soare plăpând ar putea să fi fost o ocazie nesperată”, a spus Emeline Bolmont, de la  University of Geneva,coautorul studiului.

Anterior, oamenii de ştiinţă au crezut că dacă radiaţia solară ar fi fost mai slabă acum câteva miliarde de ani, Pâmântul ar fi fost o minge de gheaţă. În realitate, opusul pare să fie adevărat.

Oceanele de pe planeta noastră există de aproape patru miliarde de ani şi există dovezi potrivit cărora suprafaţa planetei Marte a fost acoperită de răuri şi lacuri acum între 3.5 şi 3.8 miliarde de ani. Ultimul studiu arată însă că este puţin probabil ca Venus să fi avut vreodată condiţii prielnice pentru a permite apa în formă lichidă.

„Rezultatele noastre se bazează pe modele teoretice şi sunt importante pietre de temelie pentru a răspunde la întrebare (verificarea teoriei propuse de studiu -n.red.) Totuşi, sunt necesare observaţii care să se pronunţe definitiv asupra problemei. Să sperăm că viitoarele misiuni spaţiale  EnVision, VERITAS şi DAVINCI+ vor furniza un răspuns definitiv”, a spus cercetătorul.

Acesta spune că aceste misiuni prevăzute de NASA şi Agenţia Spaţială Europeană până la finele deceniului vor putea înţelege caracteristicile geologice formate timpuriu pe Venus numite „tesserae” (plăci) care pot „cuprinde dovezi despre urme străvechi ale prezenţei (sau absenţei) apei lichide pe suprafaţa Venus”, a precizat Turbet.