Sunt stângacii cu adevărat speciali?

13 august a fost Ziua Internaţională a stângacilor. Ce ştie ştiinţa despre ei? Cine sunt stângacii? Răspunsul nu este atât de evident pe cât pare.

De obicei, stângacii şi dreptacii sunt judecaţi după mâna dominantă. Pentru a o determina se folosesc chestionare. Cel mai faimos este Edinburgh, dar toate sunt similare: o persoană este întrebată cum preferă să efectueze diferite acţiuni. Cel care oferă cele mai bune indicaţii dintre toate este cel în care persoana trebuie să ţină în mână un ciocan, deşi în afara laboratoarelor şi cabinetelor medicale indiciul e dat de mâna cu care scrie o persoană.

Există, de asemenea, un picior dominant (şi chiar un ochi!). Acest lucru se observă în fotbal: stângacii sunt foarte apreciaţi pentru că se simt mai confortabil să joace pe partea stângă a terenului şi este dificil pentru adversarii dreptaci să joace cu ei. În 2016, oamenii de ştiinţă au calculat că 31% dintre jucătorii echipei naţionale de juniori olandeze aveau piciorul stâng dominant. În afara terenului, stângacii sunt de trei ori mai puţin obişnuiţi: sunt puţin mai mult de 10%, iar alţi 9% dintre oameni preferă una sau cealaltă mână (şi, de altfel, un picior).

Dar, indiferent de preferinţă, oamenii pot folosi totuşi o a doua mână. Cât de bine face acest lucru este evaluat de trei indicatori: puterea de prindere, viteza şi agilitatea. S-ar părea că priceperea depinde direct de preferinţe, dar experimentele arată că nu este întotdeauna cazul. În plus, contează o sarcină anume.

Poate că este mai corect să nu împărţim oamenii în două grupuri clare, ci să-i plasăm pe o scară în care sunt consideraţ pronunţaţi stângaci şi dreptaci, dar să existe şi cazuri intermediare. Iar geneticianul şi neurologul Daniel Geschwind a spus odată că stangacii adesea folosesc ambele mâini mai bine.

De ce unii sunt stângaci şi alţii dreptaci?
Încă din a 14-a săptămână de sarcină, embrionul uman îşi întoarce de obicei capul spre dreapta şi suge degetul mâinii drepte (este interesant că doar două treimi dintre oameni îşi înclină capul spre dreapta când se sărută - un alt exemplu pentru scara şi împotriva împărţirii în două grupe). Acest lucru indică de obicei dacă copilul va fi dreptaci sau stângaci, o trăsătură care poate fi presupusă a fi oarecum înnăscută.

Potrivit unei ipoteze, stângacii îşi dezvoltă din uter creierul într-un mod special din cauza testosteronului. Prin urmare, există aproximativ un sfert mai mulţi stângaci în rândul bărbaţilor decât în ​​rândul femeilor. Iar nivelul şi susceptibilitatea la testosteron pot depinde de genele mamei şi ale copilului. Ereditatea este indicată şi de faptul că părinţii stângaci au şanse mai mari să aibă copii stângaci, iar dacă unul dintre gemeni este stângaci, atunci cel de-al doilea va fi mai probabil stângaci. 

Oamenii de ştiinţă au încercat să găsească gena care determină această trăsătură. Mai mulţi candidaţi erau bănuiţi. Când decodificarea ADN-ului a devenit mai ieftină, au fost descoperite zeci de mici diferenţe, care, individual, afectează uşor dacă o persoană este stângace sau dreptace. Dar, în primul rând, nu este clar cum acţionează ele şi, în al doilea rând, nici măcar toţi împreună nu îţi permit să spui cu certitudine cine stă în faţa ta.

Analiza datelor privind o jumătate de milion de britanici a arătat că sunt mai mulţi stângaci printre cei născuţi cu greutate mică, gemeni şi femei născute vara, dar dacă luaţi toate anotimpurile, atunci sunt şi mai mulţi stângaci. Este mai probabil să fie cei care nu sunt alăptaţi. În cele din urmă, ponderea stângacilor a crescut până în 1970, iar printre cei născuţi în afara Marii Britanii, sunt cu aproape o treime mai puţini. Ultimele două modele sunt mai uşor de explicat prin prejudecăţi şi educaţie decât prin natură.

Care sunt prejudecăţile despre stângacii?
În multe culturi, partea stângă este rea. Pentru creştini, mâna stângă este asociată cu diavolul, pentru musulmani este considerată necurată. Când cineva este într-o criză de nebunie, întrebăm: „Te-ai ridicat pe piciorul stâng?” Cuvintele „drept” şi „corect” sunt similare dintr-un motiv. Iar cuvântul englezesc sinister, care înseamnă „sinistru”, „rău”, provine din latină pentru mâna stângă. În engleză, stângaciul este încă numit sinistrality. De aceea, stângacii au fost trataţi cu prudenţă din timpuri imemoriale.

În URSS şi în alte ţări, au fost recalificaţi şi, uneori, încă o fac. Nu e vorba atât de superstiţie sau de faptul că stângacia este considerată o patologie - doar că multe lucruri, precum şoarecii de calculator, sunt făcute asimetrice, convenabile pentru dreptaci. Dar în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când această practică a devenit treptat un lucru din trecut, au existat sugestii că stângaciul - cel puţin în unele cazuri - este încă o abatere în dezvoltarea creierului.

Deci stangaciul este o patologie sau o varianta a normei?
Deşi stângaciul este un fenomen binecunoscut, dar misterios, nu a fost studiat cu adevărat până în anii 1970 . După aceea, oamenii de ştiinţă au emis ipoteza că stângacii devin aşa din cauza leziunilor la naştere sau că în timpul sarcinii, hormonii sexuali (în primul rând testosteronul menţionat) pot perturba dezvoltarea creierului. Aceste presupuneri au fost susţinute de statistici: se presupune că oamenii stângaci au mai multe şanse de a avea unele tulburări neurologice, mentale şi chiar boli autoimune şi trăiesc în medie cu şapte ani mai puţin decât cei dreptaci.

Dar stângacii şi dreptacii nu sunt doar printre oameni: ei sunt printreporumbei, albine, peşti-zebră şi alte animale , care sunt separate de milioane de ani de evoluţie. Adevărat, o disproporţie atât de mare, ca la oameni - nouă dreptaci la un stângaci - este rară. De exemplu, la primatele superioare, conform unor estimări, acest raport este de 65/35.

Aceste diferenţe se reduc la activitatea sistemului nervos, în primul rând a creierului. Emisferele creierului sunt responsabile pentru diferite funcţii. De ce este aşa nu este complet clar. Ipoteza principală este că duplicarea funcţiilor ar fi ineficientă. Creierul reprezintă doar 2% din greutatea corporală, dar consumă 20% din energie, iar un cap mare la copii complică naşterea. Specializarea permite, de asemenea, procesarea mai rapidă a informaţiilor şi chiar calculul paralel.

Se credea cândva că oamenii dreptaci sunt dominanti pe creierul stâng, în timp ce cei stângaci sunt dominanti pe creierul drept. De fapt, nu se ştiu multe despre asta. Un experiment recent a arătat că, la oameni dreptaci, este mai probabil ca o emisferă să o suprime pe cealaltă, iar la stângaci, este mai probabil să lucreze în paralel. Adevărat, participanţii au efectuat o singură sarcină simplă (apăsând un buton), iar singura diferenţă în funcţia creierului a fost că stângacii, în medie, s-au descurcat mai bine cu mâna dreaptă decât dreptaci cu stânga. În alte experimente au fost testate abilităţile verbale şi orientarea în spaţiu: conform primului indicator, stângacii şi dreptacii sunt la egalitate, dar la orientarea în spaţiu stângacii se descurcă puţin mai bine decât dreptacii.

Oamenii stângaci sunt probabil diferiţi de cei dreptaci, dar o cercetare bună în acest sens lipseşte, iar diferenţa nu pare să fie atât de mare pe cât sugerează stereotipurile. Nu toţi dreptacii ascultă doar de raţiune, la fel cum nu toţi stângacii au intuiţie şi abilităţi creative excepţionale. Persoanele stângace sunt într-adevăr mai susceptibile de a avea dislexie, schizofrenie şi alte tulburări, dar asta nu înseamnă că stângaciul este o patologie.

Persoanele stângace şi cele dreptace au fost studiate îndeaproape în urmă cu doar câteva decenii, iar tehnologiile care vă permit să priviţi în creier au apărut mai târziu. Dar de aceea există speranţa că în curând oamenii de ştiinţă vor putea înţelege mai bine de ce suntem diferiţi şi ce înseamnă.