VIDEO Noua industrie spaţială privată ia avânt
0
Odată cu retragerea din serviciu a navetelor americane petrecută în acest an, NASA, agenţia americană spaţială, a rămas fără niciun vehicul capabil să transporte oameni în spaţiu (şi către staţia spaţială internaţională ISS). Cine va umple acest gol?
După 30 de ani de serviciu a flotei de navete spaţiale şi după 135 de misiuni, pe data de 8 Iulie 2012 a avut loc ultima misiune din cadrul programului, onoarea revenindu-i navetei Atlantis.
Navetele au fost calul de transport al agenţiei americane, dar programul nu a fost ferit de probleme. Challenger în 1986 şi Columbia în 2003 au fost distruse în zbor datorită defecţiunilor tehnice (şi se poate spune şi a neglijenţei/rutinei) iar astronauţii care le pilotau (14 la număr) şi-au pierdut viaţa. În orice program de asemenea proporţii mai intervin situaţii de genul acesta. E preţul plătit pentru că limitele se împing cât mai sus.
De ce NASA a oprit zborurile navetelor? Explicaţia e că au devenit mai scumpe de operat în ziua de azi decât rachetele tradiţionale din cauza vechimii (la fel cum unei maşini vechi i se găsesc mai greu piese de schimb şi oameni calificaţi tocmai datorită că au devenit vechi în timp ce industria per ansamblu s-a mişcat înainte).
Tribut lansare STS-135 (ultima lansare din cadrul programului)
NASA a trecut deja la proiectarea şi experimentarea generaţiei următoare de capsule spaţiale capabile de transport fiinţe umane prin programul Orion (capsulă spaţială) şi SLS (noua generaţie de rachete de transport). Bineînţeles, în execuţia acestor idei sunt angajate şi mari firme private americane deja tradiţional cunoscute în domeniu (Lockheed-Martin, Rockwell, Boeing, Honeywell, Northtrop-Grumman).
NASA este o agenţie guvernamentală, controlată de stat, şi deci e supusă birocraţiei. Va trebui probabil să treacă destui ani de teste şi aprobări ca aceste două programe să devină funcţionale (chiar dacă sunt construite de firmele mari private cu experienţă multă în domeniu).
Între timp agenţia spaţială americană e nevoită să apeleze la Rusia pentru a-i transporta astronauţii către staţia spaţială internaţională ISS. Pare destul de ciudat ca SUA să apeleze la vechiul rival pentru aşa ceva dar dacă timpurile o cer, te faci frate şi cu dracul până treci puntea.
Această situaţia în care a ajuns NASA a dat o gură de aer tinerei industrii private spaţiale. Ea era prezentă de ceva timp pe firmament (de exemplu, Orbital Science, care-şi are sediul chiar destul de aproape de locul unde trăiesc eu acum în Arizona) dar nu se ocupau de zboruri care implică astronauţi.
Unul din liderii care au apărut în ultimii 10 ani în industria spaţială privată americană este SpaceX. Această companie a fost fondată de Elon Musk, un sud-african emigrat in Statele Unite, cel care a fondat de asemenea şi fabricantul de automobile electrice Tesla şi fabricantul de panouri solare SolarCity.
Elon Musk
Elon Musk a fost capabil să înceapă toate aceste companii pentru că el a fost şi unul din fondatorii Paypal, liderul mondial în plăţi online. Paypal a fost vândut lui ebay (liderul mondial în licitaţii online) iar fondatorii au încasat sume frumoase în dolari (aproape fiecare din ei a ajuns apoi să fondeze noi companii în domeniul tehnologic şi Internet, fiind cunoscuţi ca parte din aşa zisă "Paypal Mafia" - nicio legătură cu Mafia adevărată). Voi mai vorbi de el în viitor, pe parcursul altor articole.
SpaceX este liderul în această tânără industrie pentru că până acum a fost singura în stare să trimită o capsulă capabilă de transport oameni să ancoreze la staţia spaţială internaţională, eveniment întâmplat nu demult.
Această industrie privată spaţială mai cuprinde companiile Blue Origin (a fondatorului Amazon - cel mai mare retailer online), Armadillo Aerospace (a fondatorului id Software - cunoscută firmă producătoare de jocuri pe computer), Virgin Galactic (a cunoscutului miliardar Richard Branson), Bigelow Aerospace (a fondatorului lanţului hotelier Budget Suites of America), precum şi altele.
SpaceX a şi câştigat un contract NASA de aprovizionare a staţiei spaţiale internaţionale cu echipamente, iar în viitor şi astronauţii vor putea fi transportaţi acolo la costuri mai scăzute decât ar face-o NASA însăşi, şi la costuri mai scăzute decât ar face-o până şi China!
Cum a reuşit SpaceX asta? Totul e fabricat în-house, la locul firmei. Nimic nu e fabricat de alte firme pentru SpaceX. Nimic nu e patentat pentru ca alţii să nu afle procesul de fabricaţie al componentelor.
Elon Musk este cunoscut pentru rigoare şi împinsul la extreme în a reduce costurile fără a reduce totuşi şi calitatea. O lansare obişnuită a NASA costă câteva sute de milioane de dolari (jumătate de miliard pentru naveta spaţială). SpaceX spune că poate face asta cu 50-60 milioane dolari (ultima lansare, cea în care capsula spaţială Dragon - lansată în spaţiu de racheta Falcon 9 - a ancorat la ISS a costat în jur de 50 milioane dolari).
Misiunea Falcon 9/Dragon
SpaceX dezvoltă în acelaşi timp şi o rachetă capabilă de a ridica tonaj greu în orbită joasă a Pământului numită Falcon Heavy (50 tone în orbită joasă sau 14 tone către Marte) şi care odată lansată pe piaţă va face parte din categoria puţinelor rachete care pot ridica un aşa tonaj.
Pe lângă rolul utilitarian (transport de astronauţi către şi de la staţia spaţială internaţională), această industrie privată îşi propune a trimite şi turişti în spaţiu la costuri rezonabile (au fost trimişi până acum turişti în spaţiu dar "biletul" costă în jur de 20-30 milioane dolari pentru un un sejur de 7 zile la ISS - doar cei foarte bogaţi şi-au permis).
Pentru început, se mizează pe zboruri sub-orbitale. Aceste zboruri durează câteva zeci de minute pentru că rachetele de transport nu vor avea suficientă viteză de a ieşi de sub atracţia gravitaţională a Pământului (care e de 7,8 km/s la pătrat). Vor ieşi din atmosfera terestră, aproximativ 100km, dar vor reintra după 15-20 minute şi în general vor ateriza planând, în acelaşi mod în care aterizau navetele spaţiale.
Liderul pe acest segment pare a fi Virgin Galactic a lui Richard Branson care deja a început să primească înscrieri pe lista de aşteptare, costul unui zbor fiind de $250,000 per persoană. Peste 400 de persone sunt deja pe lista de aşteptare.
Primul zbor Virgin Galactic
Blue Origin dezvoltă de asemenea o capsulă capabilă de a transporta turişti în zboruri sub-orbitale.
Eu însumi m-am întâlnit lunile acestea cu un inginer care lucrează la Hermes Space din oraşul unde locuiesc şi care dezvoltă un vehicul asemănător navetei spaţiale şi care poate transporta turişti în zboruri sub-orbitale.
Nu aş vrea să închei acest articol fără a menţiona una din eforturile care se fac în ţara noastră de a intra în această cursă a zborurilor spaţiale private.
Este vorba despre ARCA (Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică) înfiinţată în 1998 şi având Râmnicu-Vâlcea ca bază, o asociaţie privată non-guvernamentală care promovează proiectele aerospaţiale româneşti. Tot ei au creat şi o sugestie pentru programul spaţial românesc 2012-2025. Voi mai scrie de ei în articole viitoare.
Ei lucrează acum la motorul de rachetă Executor care va fi motorul ce va fi utilizat în racheta Haas şi Super Haas care ar fi capabile în a pune pe orbită joasă încărcături de 2,5 tone (se prevede chiar transportarea unui cosmonaut în spaţiu). Acelaşi motor va fi folosit şi la avionul supersonic IAR-111 Excelsior.
Simulare lansare IAR-111 Excelsior şi racheta Haas
Unul din obiectivele asociaţiei e trimiterea unui robot pe lună în cadrul concursului Google Lunar X Prize.
Fiind o asociaţie privată non-profit (deocamdată) se bazează pe sprijinul oamenilor şi instituţiilor private când vine vorba de finanţare. Acum au o campanie de strângere de fonduri pentru punerea în funcţiunie a motorului Executor. Sunteţi bineveniţi să donaţi şi să răspîndiţi la alţii dacă doriţi.
Eu nu pot fi decât mândru că în România se găsesc oameni care încearcă să facă aşa ceva şi să pună ţara pe hartă industriei spaţiale private, hartă pe care nu multe naţiuni sunt sau vor fi.
La urmei urmei, avem tradiţie prin Conrad Haas, Traian Vuia, Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Herman Oberth.
De ce să nu o ducem mai departe şi mai sus?
Se încarcă comentariile...
