Viaţa la 70 de ani, după cancer de sân: „Cancerul e doar una din problemele prin care am trecut”

Jenica Sătmărean are 70 de ani. La 67, a aflat că are cancer de sân. Rămasă singură, după ce soţul ei murise, iar fiica ei plecase în Marea Britanie în urmă cu mulţi ani, s-a descurcat cum a putut.

De fapt, toată viaţa a fost nevoită să se descurce singură, iar perioada de boală nu a însemnat o excepţie. Nu a vrut să-i împovăreze pe ceilalţi, aşa că s-a organizat. De exemplu, înainte de chimioterapie îşi umplea frigiderul şi îşi gătea, ca să-i fie mai uşor în zilele în care avea să-i fie rău. Jenica nu se cramponează de greutăţi, povesteşte cum a trecut prin cancer, pe care îl consideră doar una dintre multele probleme cărora a trebuit să le facă faţă în viaţă. Câteodată o mai cuprinde şi pe ea tristeţea, dar crede că, dacă încerci să-l găseşti, în tot răul există „un pic de bine”.

Jenica Sătmărean locuieşte în Floreşti, un sat din marginea oraşului Cluj-Napoca. Zona e în dezvoltare, aşa că ea şi soţul ei au cumpărat aici, în urmă cu aproape 13 ani, o casă. În aceeaşi curte, trei case pe stânga, trei pe dreapta. Intru pe poartă şi, de la a treia casă de pe stânga, Jenica îmi iese în întâmpinare. Din cauza pandemiei, ne salutăm atingându-ne coatele, ca adolescenţii, deşi doamna Jeni, căreia o să-i spun mai departe pe numele mic, are 70 de ani. 

E toată un zâmbet. S-a dat cu ruj şi şi-a trasat ochii cu creion dermatograf gri. Jenica e o femeie cochetă şi frumoasă. Se vede că, în tinereţe, a întors multe capete.

Mă invită la o cafea, aşa că intrăm în bucătărie. În timp ce-mi pregăteşte cafeaua, îmi povesteşte tot felul de lucruri interesante: ce aventură a fost intrarea în învăţământ, cum a lucrat mai întâi ca educatoare, pentru scurt timp, apoi ca profesoară de română pe la mai multe şcoli, cum a dat concurs pentru un post de profesoară de română la un penitenciar, fără să se transfere acolo şi cum, după 17 ani de peregrinări, s-a transferat la Bibioteca Municipală Liviu Rebreanu din Aiud, ca director, de unde s-a şi pensionat, în 2010. Povesteşte cum soţul ei era mai mult plecat de-acasă pentru că era constructor militar, cum fiica ei a plecat în Anglia, după ce a primit o bursă pentru doctorat şi cum a rămas acolo, dar şi despre cum sunt lucrurile pe la Hăşdate, satul ei natal, celebru după ce acolo s-a născut cântecul „Puşca şi cureaua lată”.

După ce e gata cafeaua, ne mutăm în spatele casei, unde are o mică grădină. Continuăm povestea aici, la cafea şi o prăjitură cu mere făcută de Jenica special pentru întâlnirea noastră.

Înainte să se mute în Floreşti, ea şi soţul ei au locuit în Aiud 39 de ani. Şi-au imaginat că, în sfârşit, la pensie o să aibă o viaţă liniştită, că prea alergaseră toată viaţa care-ncotro. Dar nu a fost aşa.

Îngrijorarea: o retracţie la sânul drept

Cu puţin timp înainte să cumpere casa, soţul Jenicăi s-a îmbolnăvit. A făcut un cancer pulmonar, inoperabil din cauza faptului că era supraponderal. Trei ani mai târziu, în iunie 2010, s-au mutat în casă, iar în iulie soţul ei a murit.

Jenica a avut grijă de el şi de toţi ceilalţi din familie care au avut probleme de sănătate – sora ei, soacra şi tatăl ei. În ultimii ani de viaţă ai soţului, a făcut naveta între Aiud, unde încă locuiau, Cluj, unde soţul ei făcea chimioterapie, şi Floreşti, unde supraveghea lucrările pentru amenajarea casei.

În 2010, s-a pensionat şi, un an mai târziu, a început să meargă pe la băi cu o prietenă, fostă colegă de facultate. De-abia începuse să se obişnuiască cu liniştea din viaţa ei, când a sesizat că ceva nu arată normal la sânul ei drept.

Am văzut o mică adâncitură, dar îmi era frică să pun mâna. Şi-atunci ne-am încurajat, eu şi prietena mea, şi-am zis: Gata, nu mai merge, trebuie să mă duc la o mamografie!

„În 2017 am aflat marea veste. Adică după ce au trecut toţi prin toate şi după ce am alergat cu toţi în toate direcţiile, zic: Gata, o să duc viaţă de pensionar! Şi mergeam cu o prietenă la băi pe la Tăşnad, la Marghita, la Felix, la Gherla. Din 2011, în fiecare an, ne făceam câte o ieşire la băi termale. Eu încă de la Marghita am observat – la începutul lui iulie 2017 – deasupra sânului drept o mică retracţie. Cred că era acolo de câteva luni, că n-a apărut atunci, dar n-am fost atentă. Ştiam că trebuie să mă uit în faţa oglinzii, dar nu-mi plăcea să mă uit. Şi, când am fost mai apoi la băi la Gherla, în acelaşi an, cu prietena mea, ea dă să pună mâna, dar eu n-am lăsat-o”, începe Jenica să povestească.

Din vorbă în vorbă, o doamnă pe care a cunoscut-o acolo, la băile din Gherla, i-a recomandat să meargă la Anca Ciurea, medic primar în radiologie şi imagistică medicală din Cluj-Napoca. „Ne-am programat amandouă, şi eu, şi prietena mea. Am venit de la Gherla şi ne-am dus atunci, la scurt timp după ce ne-am întors, în septembrie”, spune Janica.

„Ştii ce mi-a spus doamna medic oncolog după aceea, despre mersul la băi termale? Că am făcut exact ce nu trebuia. Dar exact ce nu trebuia! Şi fizioterapia, şi băile termale sunt contraindicate”.

Prima mamografie din viaţa ei şi suspiciunea de cancer de sân

În 2017, Jenica avea 67 de ani şi nu-şi făcuse vreodată o mamografie. Singurele investigaţii pe care şi le făcuse la sâni fuseseră făcute în urmă cu 15 ani, după ce sora ei a murit de cancer la sân, şi, la acel moment, au însemnat o simplă palpare. Chiar dacă şi-a propus de mai multe ori să meargă la analize, nu a mai ajuns să facă asta până când a observat adâncitura la sânul drept.

„Eu am fost şi mi-am făcut nişte investigaţii (n.r. – la sâni), dar cu foarte mult timp în urmă, după ce a murit sora mea. Am venit atunci de la Aiud şi m-am dus la policlinica specială. Nu cred că era mamografie atunci, a fost mai mult pe palpare. Dar, de atunci, de multe ori mi-am propus să mă duc să fac o mamografie, dar nu m-am dus să-mi fac, numai mi-am tot promis că voi merge, voi merge”, explică Jenica.

Jenica este un om zâmbitor, în ciuda tuturor problemelor prin care a trecut.

Aşa că, în septembrie 2017, Jenica şi prietena ei s-au dus la mamografie la Spitalul Judeţean din Cluj, la doctoriţa Anca Ciurea. După investigaţie, femeile sănătoase primeau rezultatele analizelor pe hol, iar medicul le spunea simplu un sunteţi bine. Aşa s-a întâmplat cu prietena ei. Dar, cele care aveau probleme, erau chemate de către medic în cabinet. Aşa s-a întâmplat cu Jenica.

„La mamografie am fost cu prietena mea, ne-am făcut amândouă mamografie. Şi eu am fost în plop, şi ea (n.r. – a fost bine)... Medicul radiolog ieşea afară. Doctoriţa Ciurea a ieşit pe hol şi ei i-a dat hârtia, iar pe mine m-a chemat înăuntru. Când m-a chemat înăuntru, am ştiut că ceva nu e bine, că tuturor le dădea rezultatele afară, pe hol”, îşi aminteşte ea.

Înăuntru, medicul i-a spus direct că are un nodul. Tot atunci, i-a spus că trebuie să ia legătura cu un medic oncolog, ca să fie luată în evidenţă şi să poată face o puncţie biopsică decontată de Casa de Asigurări.

Doamna doctor m-a chemat înăuntru şi mi-a arătat, color, mamografia. Mi-a zis: aveţi un nodul, trebuie să facem biopsie. Nu mai ştiu, a zis de ceva dimensiune, nu era foarte mare, dar nu era nici foarte mic. Ce să-mi mai spună? Am înţepenit acolo.

Cuvintele nodul şi biopsie au însemnat pentru Jenica un şoc. Nu se aştepta la asta, chiar dacă sora ei avusese cancer de sân, chiar dacă observase ceva în neregulă la sânul ei. N-a reuşit să fie prea atentă la şirul de cuvinte care au urmat din gura medicului, iar Anca Ciurea a intuit confuzia Jenicăi, aşa că s-a apucat să-i noteze ce trebuie să facă mai departe.

„Vedea doamna doctor că vorbeşte şi că trec cuvintele pe lângă mine, şi-atunci a început să-mi scrie pe un bileţel paşii pe care trebuie să-i urmez. Mi i-a notat şi zice: Trebuie să vă ia în evidenţă un medic oncolog, pentru că altfel plătiţi biopsia foarte mult. Se plăteşte oricum, şi cu bilet de trimitere, numai că mai puţin. Dânsa mi-a notat două nume pe hârtie, şi zice: Mergeţi, le căutaţi pe doamnele doctor şi nu contează unde vă duceţi, important e să vă ia în evidenţă şi apoi puteţi să vă mutaţi la alt medic. Şi atât am apucat eu să mai întreb: Şi pe care mi-o subliniaţi? Că erau două doamne doctor. Mi-a subliniat-o pe una dintre ele şi m-am dus şi am căutat-o”.

Continuarea articolului, aici