Dieta în dislipidemie şi ficat gras reprezintă 70% din tratament, restul de 30% fiind mişcarea. Când vorbim de regim, important nu e doar ce mâncăm, ci şi cum combinăm alimentele, ca să beneficiem, cu adevărat, de efectele lor.

Dislipidemia - alterarea metabolismului grăsimilor - şi steatoza hepatică - ficatul gras - sunt des întâlnite. De obicei, sunt descoperite la analize de rutină şi pot afecta inclusiv persoanele slabe şi copiii.

Dr. Florin Bălănică spune că cel mai tânăr pacient al său cu ficat gras şi dislipidemie avea doar 12 ani.

Dr. Florin Bălănică, specialist în medicină personalizată, nutriţie şi nutrigenomică, ne-a explicat de ce apar ficatul gras şi dislipidemia, cum ne afectează şi cum ne putem trata.

Slabi la exterior, graşi la interior

Smartliving: Ce înseamnă, de fapt, diagnosticul de ficat gras şi cum se leagă de dislipidemie?

Dr. Florin Bălănică: Ficatul gras, sau steatoza hepatică în termeni medicali, reprezintă încărcarea cu grăsime a ficatului. Grăsimile sunt trigliceride. Afecţiunea este frecvent întâlnită la nivel mondial, bărbaţii fiind preponderent afectaţi. Prevalenţa steatozei hepatice este de aproximativ 30%, cifră pe care o validez şi în urma experienţei mele clinice. Între 10% şi 30% din persoanele care accesează #MetodaDrBalanica au steatoză hepatică.

Steatoza hepatică se întâlneşte nu numai la persoanele obeze, există nu puţine persoane care arată «slabe la exterior şi grase la interior»! Este cu atât mai greu de înţeles de ce trebuie făcut un efort nutriţional dacă «arăt bine».

Ficatul gras poate exista ca atare sau însoţit de inflamaţia ficatului, aşa-numita steatohepatită. De aici, lucrurile evoluează în defavoarea pacientului. Încărcarea grasă a ficatului duce la perturbarea funcţiilor acestuia şi la un metabolism deficitar.

Smartliving: Ficatul gras şi dislipidemiile apar doar dacă avem un aport crescut de grăsimi?

Dr. Florin Bălănică: Dislipidemia reprezintă o tulburare în metabolismul grăsimilor, dar nu numai. Corpul uman nu ştie să depoziteze carbohidraţi decât pentru o perioadă limitată, sub formă de glicogen în muşchi şi ficat, din carbohidraţi producând grăsime. Aşa că producem grăsime atât din aportul de carbohidraţi, cât şi din aportul de grăsime, cuvântul de ordine fiind echilibrul.

În nutriţie e ca în contabilitate: adică ce intră din punct de vedere energetic prin alimentaţie versus ce iese din punct de vedere al mişcării, adică activitatea fizică. Corpul uman este o maşinărie perfectă, iar cunoaşterea funcţionalităţii acestuia, fără a face neapărat şcoala medicală, face diferenţa între sănătate şi boală.

Una peste alta, termenii ficat gras şi dislipidemie reprezintă doar nişte denumiri medicale, date unor semne, simptome sau stări nefiziologice, adică nişte convenţii. Întrebarea e: cum mă afectează pe mine faptul că ficatul este gras sau că am grăsimile din sânge mai mari decât normalul, stabilit tot convenţional?

Senzaţia acută de oboseală, semn că ficatul suferă

Smartliving: Să le luăm pe rând: care sunt simptomele dislipidemiei şi ale ficatului gras?

Dr. Florin Bălănică: Ne dăm seama că avem ficat gras dacă avem aceste simptome:

• senzaţie acută de oboseală;
• lipsă de energie;
• dureri în zona abdomenului;
• dureri în zona subcostală dreaptă;
• inflamarea zonei din partea dreaptă a abdomenului;
• apetit scăzut;
• scădere în greutate;
• senzaţie de greaţă.

Smartliving: Se ştie că există ficat gras alcoolic şi nonalcoolic. Mai există şi alte tipuri?

Dr. Florin Bălănică: Există mai multe tipuri de ficat gras:

• nonalcoolic, adică asociat altor boli care fac parte din grupul „Fat related diseases“ (n.r. - boli declanşate de grăsimea în exces), cum ar fi: diabetul zaharat şi formele de prediabet sau toleranţă alterată la glucoză, hipertensiunea arterială, obezitatea, dislipidemia;
• alcoolic, adică în urma consumului în exces de alcool, mai precis peste 20 g/zi pentru femei (200 ml de vin sau 500 ml de bere) şi peste 30 g/zi pentru bărbaţi (300 ml de vin sau 750 ml de bere);
• în urma administrării de medicamente din grupul celor pentru boli oncologice sau afecţiuni cardiace;
• în timpul sarcinii, mai rar;
• în urma realimentării persoanelor cu inaniţie;
• în urma chirurgiei bariatrice „gastric sleeve“. Este important de ştiut că operaţia care are ca scop micşorarea stomacului, utilă în obezitatea morbidă şi/sau diabetul decompensat, are şi urmări. Una dintre ele este ficatul gras. Prin micşorarea suprafeţei stomacului, scade secreţia de acid clorhidric, capacitatea de digestie şi în timp se formează ficatul gras. Nu este singura complicaţie, tocmai de aceea această formă invazivă de scădere în greutate nu trebuie să fie o modă, ci să rămână o necesitate decisă de specialist;
• administrarea pe termen lung de inhibitoare de pompă de protoni, pentru tamponarea hipersecreţiei acide în cazul ulcerelor, gastritelor, Helicobacter pylori pozitiv şi în sindroamele dispeptice mixte.

Smartliving: Care sunt analizele sau testele medicale care pot descoperi ficatul gras şi dislipidemia?

Dr. Florin Bălănică: Atât ficatul gras, cât si dislipidemia sunt descoperite frecvent în urma unor investigaţii de rutină. Primul pas în diagnosticare este anamneza, cunoaşterea pacientului joacă un rol fundamental. Ulterior anamnezei, sunt necesare investigaţii paraclinice, prin care se măsoară nivelul:

• enzimelor hepatice - aspartataminotransferaze (AST), alaninaminotransferaze (ALT);
• lipidelor serice – colesterol şi fracţiuni, trigliceride;
• glicemiei - glucoza serică;
• markerilor virali - anticorpi AntiVHC (depistează virusul hepatitei C), AgHBs (depistează virusul hepatitei B).

De asemenea, pot fi necesare şi investigaţii imagistice:

• ecografie abdominală;
• CT (tomografie computerizată);
• IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică).

Continuarea articolului, aici